Brexit a reprezentat, pentru cei pesimiști, sfârșitul elanului de entuziasm integrator, a idealului unei Uniuni din ce în ce mai apropiate („ever closer union ”), care în ultimele șase decenii a fost motorul dar și orizontul afectiv al procesului de construcție europeană.

Turcia s-a implicat activ şi constant în evoluţiile din proximitate, războiul intern din Siria oferind cele mai frecvente prilejuri de manifestare sui generis a doctrinei de politică regională a regimului Erdogan, inclusiv prin intervenţii armate.
La 10 octombrie 2019 preşedintele Recep Tayyp Erdogan a anunţat declanşarea ofensivei turce în Siria, sub numele de cod „Izvorul Păcii”.
Rămâne de văzut dacă din „izvorul” lui Erdogan va curge cu adevărat pacea egală şi durabilă, sau va ţâşni, ca din ulciorul fermecat din „O mie şi una de nopţi”, duhul malefic, aducător al altor nefericiri.

Sistemul de valori pe temelia căruia a fost edificată unitatea europeană este „european”. Este perceput ca atare nu numai pentru că, din perspectivă istorică, îşi are originea în istoria şi conştiinţa apartenenţei la Europa, ci şi, poate într-o măsură chiar mai mare, pentru că a fost experimentat şi s-a manifestat ca european. Din rezultatele cunoscute pe care le-a avut în această ipostază, trebuie să fie menţionată apariţia însăşi a Uniunii Europene, pentru care acest sistem valoric reprezintă unul dintre lianţii decisivi pentru rezilienţa şi funcţionarea „ideii europene”.

Așa cum a fost menționat în articolul Legătura transatlantică – relevanță actuală și de perspectivă (Pulsul Geostrategic nr. 275 din iulie-august 2019), în acest articol autorul continuă prezentarea legăturii transatlantice din perspectiva contribuției acesteia la asigurarea securității europene, mai ales din perspectiva Uniunii Europene.

Nu peste multă vreme se împlinesc doi ani de la 9 decembrie 2017, când fostul premier al Irakului, Haider Abadi, anunţa, triumfător şi solemn, eliberarea întregului teritoriu naţional de prezenţa structurii terorist-jihadiste „Statul Islamic” („Daesh”, după acronimul arab) şi, în consecinţă, încheierea războiului împotriva fenomenului terorist jihadist în ţara dintre Tigru şi Eufrat.

Așa cum a fost menționat în articolul Legătura transatlantică – relevanță actuală și de perspectivă (Pulsul Geostrategic, nr. 274 din mai-iunie 2019), în acest al doilea articol, autorul continuă prezentarea legăturii transatlantice din perspectiva rolului NATO în apărarea Europei.

Legătura transatlantică este un concept complex și dinamic, care vizează toate aspectele relațiilor dintre America de Nord și Europa: relații militare și de securitate, relații politice, economice, sociale etc. Practic, nu există vreo componentă a relațiilor internaționale care să nu se regăsească în ceea ce se numește legătura transatlantică, fapt pentru care acest concept poate fi înțeles numai printr-o abordare cuprinzătoare a sa, mai ales din punct de vedere al apărării și securității zonei euroatlantice (deseori numită și regiunea transatlantică) și al contribuției comunității transatlantice la pacea și securitatea internațională.