În contextul altor posibile viitoare confruntări militare cu alte entități ostile din regiune, Israelul este obligat să ia în calcul restabilirea descurajării și proiectarea unei imagini puternice la nivel regional și mondial

Forțele de ordine din Grecia cooperează cu serviciile secrete israeliene pentru combaterea activităților teroriste de pe teritoriul național.

Autoritățile belgiene întreprind demersuri continue pentru contracararea activităților teroriste de pe teritoriul național.

Dr. Andreea Stoian Karadeli - cercetător independent din Turcia, membru asociat al Centrului pentru Politici de Securitate de la Geneva, Elveția/ CPSG (Specializarea Inițiativă Globală), Jean-Paul Rouiller - șeful Grupului de Analiză Întrunită a Terorismului din cadrul Centrului și Jean-Pierre Keller - analist expert și adjunct al Grupului de Analiză Întrunită a Terorismului au analizat, în contextul proiectelor lor comune legate de combaterea terorismului, răspunsul grupărilor extremiste la criza generată de COVID-19 și modul în care acestea au profitat de pandemie, într-un interviu acordat revistei Pulsul Geostrategic.

Războaiele, conflictele de lungă durată, lupta contra ocupațiilor străine, sentimentul de solidaritate cu poporul sau comunitatea asuprită sunt doar cațiva dintre factorii care au determinat, în istorie, evoluția fenomenului luptătorului străin. Eroii pregătiți să se sacrifice pentru cauze „ nobile” s-au regăsit pe câmpurile de luptă încă de la apariția națiunilor din secolul al XIX-lea în țări precum Grecia, Statele Unite, Spania, Palestina, Afganistan, fosta Iugoslavie și Somalia (Colgan & Hegghammer, 2011; Hennessy, 2012). Dar aceasta a reprezentat doar prima etapă a fenomenului.

Procesul de pace israeliano-egiptean din anii 1977-1979 a reprezentat un șoc pentru mișcarea jihadistă din Egipt, care cunoscuse o lungă perioadă de represiune încă din perioada dominației politice a lui Nasser. Încurajați de reușita Revoluției islamice din Iran, jihadiștii egipteni – inspirați de ideologul Muhammad Abd al-Salam Faraj și consiliați de colonelul de informații al-Zumar – vor decide asasinarea președintelui Anwar Sadat în timpul paradei militare dedicate sărbătoririi Războiului de Yom Kippur, urmând ca atentatul să fie însoțit de o revoltă populară.

În anul 1929, la cinci ani de la destrămarea Imperiului Otoman şi a multisecularei instituţii a califatului musulman sub loviturile imperiilor învingătoare în primul Război Mondial, dar şi ale reformismului impus de „tatăl turcilor”, Mustafa Kemal Atatürk, la Ismailiya, în Egipt, teologul imam Hassan Al-Banna anunţa întemeierea Mişcării Fraţilor Msulmani. Mișcarea se dorea a fi o formaţiune doctrinară musulmană de luptă împotriva tutelei mandatare a Marii Britanii asupra Egiptului dar şi, mai mult decât atât, pentru mobilizarea comunităţii islamice la luptă – la războiul sfânt – cu obiectivul reconstituirii califatului islamic universal.

Dispariţia „califului” Abu Bakr Al-Baghdadi nu va însemna, prin sine însăşi, şi o disoluţie ideologică şi funcţională a spiritului jihadist. Una dintre primele replieri a ceea ce a mai rămas - activ sau latent - din Statul Islamic, va fi, după toate probabilităţile (şi după canoanele moştenite încă din califatul islamic medieval), aceea a succesiunii, respectiv a învestirii unui urmaş.

Comparativ cu alte domenii de politică, implicarea Uniunii Europene (UE) în combaterea terorismului este un demers relativ recent. În mod obișnuit, statele europene care s-au confruntat cu amenințări teroriste, precum Marea Britanie, Italia, Spania și Germania de Vest au soluționat problemele independent. Unul dintre motivele principale pentru care nu a existat cooperare între statele UE a fost opinia comună conform căreia fiecare stat se confrunta cu amenințări diferite, ceea ce necesita soluţii diferite.

Numărul de atacuri teroriste și al victimelor acestora a crescut semnificativ în Uniunea Europeană în perioada 2014-2018, momentul critic fiind reprezentat de anul 2015 când au fost înregistrate 17 atacuri teroriste.
Raportându-ne la status quo-ul UE în ultimii ani, articolul se raportează la fenomenul radicalizării în universul carceral, urmărind să surprindă noile provocări cu care se confruntă UE și statele membre în cadrul procesului de prevenire și combatere a terorismului.