Iată că, așa cum era de așteptat, în contextul conflictului din Fâșia Gaza, apare și se evidențiază o nouă provocare pentru Israel, fiind necesar ca întregul sistem de apărare, în special cel de apărare antiaeriană, să fie pregătit pentru confruntări și cu alte entități ostile, mai nou pe un front latent în partea de sud-est.

Începând cu jumătatea lunii octombrie, organizația Ansar Allah (cunoscută în mod obișnuit ca Houthi)[1] din Yemen a inițiat lansarea de rachete de croazieră, rachete balistice și UAV-uri către teritoriul statului Israel, care se află într-o situației extraordinar de sensibilă, ca urmare a unei confruntării declanșate cu gruparea teroristă Hamas, după evenimentele din 07 octombrie 2023.

Houthi, este un grup rebel care controlează capitala Sanaa[2], din Yemen, și care a anunțat în 31 octombrie 2023, că a lansat rachete și drone asupra Israelului.

Forțele Armate israeliene au interceptat cu succes tipurile de muniție lansate și care vizau ținte de pe teritoriul Israelului, aceste operații pentru apărare fiind executate atât cu asistență ocazională din partea unei nave de război americane aflate în Marea Roșie, cât și cu sprijin din partea Arabiei Saudite. Intrarea Houthi în război alături de Hamas ar putea fi îngrijorătoare pentru Israel, deoarece este deja angajat și în alte lupte cu gruparea Hezbollah, din Liban.

Dar iată că, pe 19 noiembrie, gruparea Houthi a anunțat confiscarea unei nave de marfă aparținând unei companii britanice (operată de o companie japoneză) în Marea Roșie.

În acest context, nu trebuie omis faptul că, în 14 noiembrie, liderul Houthi, Abdul Malik Al-Houthi, a declarat că grupul era în căutarea navelor israeliene în apele vitale din punct de vedere comercial ale Mării Roșii – chiar și pe cele care nu aveau steaguri israeliene. „Ochii noștri sunt deschiși către monitorizarea și căutarea constantă a oricărei nave israeliene”, a spus el într-un discurs difuzat de postul de televiziune Al-Masirah, al rebelilor. Strâmtoarea Bab Al-Mandab – o trecere îngustă între Yemen și Djibouti – este una dintre cele mai aglomerate căi maritime din lume prin care se transportă aproximativ o cincime din necesarul global de petrol.

Nava reținută, care avea un echipaj de aproximativ 25 de membri de diverse naționalități, inclusiv un cetățean român, ar fi fost închiriată de un antreprenor israelian.

Aceste atacuri și acțiuni desfășurate, împreună cu declarațiile beligerante ale membrilor de rang înalt ai organizației teroriste Houthi, care semnalează angajamentul lor față de operațiunile în desfășurare împotriva Israelului, sunt catalogate în mediile internaționale ca fiind acțiuni care par să prefigureze posibile atacuri atât asupra Israelului, cât și asupra intereselor americane în regiunea Mării Roșii.

Într-un astfel de context, se pune din ce în ce mai mult problema pregătirilor pentru apărare împotriva unui astfel de adversar, devenind crucială efectuarea unor analize și evaluări a două elemente esențiale: identificarea tuturor factorilor ce țin de intenția grupării Houthi și cuantificarea capacității militare a acestei grupări.Este evident că organizația teroristă Houthi, din Yemen, are în prezent intenția de a se angaja în ostilitățile ce au loc între forțele militare israeliene și gruparea Hamas, în conflictul din Fâșia Gaza.

Deși această grupare yemenită s-a implicat în principal în conflicte cu Arabia Saudită și alte țări din Golf, în ultimii ani, obiectivul lor final rămâne inconfundabil și îndreptat împotriva Israelului. Această intenție este evidențiată și subliniată de prezența unor sloganuri pe steagul mișcării Houthi, precum „Dumnezeu e Mare, moarte pentru America, moarte pentru Israel, blestem asupra evreilor, victorie pentru Islam”.

În ceea ce privește capacitățile lor pentru angajarea în operații militare, gruparea Houthi posedă echipamente foarte avansate, dar totuși nivelul și capacitățile sale de influență pentru evoluțiile din regiune nu reprezintă o amenințare substanțială și imediată pentru Israel – această amenințare vizând și extinzându-se în primul rând în regiunea Eilat[3].

Într-un astfel de context, nu trebuie omis faptul că, în ultimii ani, Iranul a furnizat mișcării Houthi o abundență de arme și rachete, așa cum scot în evidență anumite informații din mass-media care sugerează înființarea unei unități de producție pentru rachete, drone și alte tipuri de armament avansat pe teritoriul yemenit.

Printre armele aflate în posesia Houthi se numără rachetele balistice precum Quds 2 și Quds 3, cu o rază de acțiune efectivă cuprinsă între 1.300 și 2.000 km. Aceste rachete au capacitatea de a atinge ținte în Israel, care se află la 1.600 km depărtare de Yemen. În plus, gruparea Houthi are în dotare un inventar semnificativ de UAV-uri adecvate pentru operare asupra teritoriului statului Israel. Acestea includ drona Sammad-3, operațională pe o rază de acțiune de 1.500 până la 2.000 km, drona Sammad-4, cu o rază de acțiune care depășește 2.000 km și Waeid UAV, care are o rază de acțiune pe distanțe de la 2.000 la 2.200 km.

Așadar, ca urmare a probabilității apariției unor noi atacuri din partea unui alt inamic și, mai ales, ca răspuns la o serie de atacuri ale grupării Houthi, Forțele Armate israeliene (IDF) au optat pentru a-și consolida prezența în regiunea Mării Roșii prin desfășurarea navelor purtătoare de rachete ca parte a strategiei sale defensive. Cu toate acestea, Israelul s-a abținut, până în prezent, de a da un răspuns militar evoluțiilor din Yemen. La 01 noiembrie, ministrul apărării, Yoav Galant[4], a recunoscut amenințarea yemenită, afirmând că: „avem informațiile și vom lua măsurile necesare”.

În mod similar, în aceeași zi, purtătorul de cuvânt al IDF a abordat problema Houthi, declarând: „Avem capacitatea de a răspunde decisiv oricărei amenințări de securitate împotriva statului Israel, oriunde și oricând este necesar”. Israelul nu ar trebui să ignore amenințarea grupării Houthi, din Yemen, mai ales în urma evenimentelor din 07 octombrie 2023. Este esențial să recunoaștem că amenințarea Houthi este una care nu poate fi subestimată.

Israelul nu se poate aștepta ca organizația teroristă Houthi să-și înceteze atacurile fără a i se da un răspuns adecvat și pe măsură. Atacurile lor, inițiate sub pretextul sprijinirii grupării Hamas în conflictul din Fâșia Gaza, ar putea necesita acordarea unei atenții continue a Israelului în partea de sud-est a teritoriului.

Organizarea și desfășurarea de acțiuni militare preventive împotriva Houthi, deși puterea acestei grupări rămâne relativ limitată, este recomandabilă pentru a preveni consolidarea lor și executarea unor posibile viitoare acțiuni teroriste de mai mare amploare. Prin urmare, Israelul se vede obligat să ia măsuri imediate împotriva Houthi, din Yemen. Este rezonabil să presupunem că Arabia Saudită și țările din Golf ar putea fi reticente în a se alătura unei coaliții regionale împotriva Houthi, având în vedere încetarea focului dintre aceste state și Yemen, relativă în ultimul an, neoficială și imperfectă,. Această încetare a focului, la care a fost făcută referirea, face parte din eforturile mai ample din ultima perioadă de normalizare a relațiilor dintre Iran și Arabia Saudită. Mai mult decât atât, există probabilitatea ca SUA să refuze să participe la un atac israelian, de teamă că o astfel de acțiune i-ar putea determina pe cei din Houthi să o perceapă ca pe o acțiune pusă în operă de SUA.

Ca urmare, pentru a preveni o evoluție nefavorabilă a situației, probabil că Israelul va trebui să ia măsuri unilaterale împotriva Houthi. În contextul unei astfel de evoluții, este necesar a ține cont de faptul că, în prezent, concentrarea și resursele Israelului sunt puternic angajate în conflictul din Fâșia Gaza, ceea ce dă naștere la anumite rezerve dacă Israelul deține capacitatea militară și politică de a se confrunta simultan, efectiv singuri, cu Hamas, Houthi și Hezbollah. Înfrângerea militară a organizației teroriste Houthi, ca orice grup terorist, necesită desfășurarea de alte operațiuni terestre, care ar putea să nu se înscrie în limitele capacităților militare ale Israelului.

Prin urmare, în mediile de analiză internaționale se conștientizează că Israelul ar trebui să adopte mai ales o strategie de descurajare menită să diminueze capacitățile militare ale Houthi, să împiedice achiziționarea de armament avansat și să împiedice dezvoltarea și îmbunătățirea capacităților lor militare existente. Astfel, putem aprecia că Israelul are și opțiunea descurajării prin lansarea unui atac integrat, utilizând avioane de luptă, lansări de rachete și lansări de UAV-uri de pe nave din regiunea Mării Roșii, împreună cu lansarea de rachete precise sol-sol de pe teritoriul israelian. În plus, atacurile cibernetice strategice asupra infrastructurii vitale Houthi, cum ar fi întreruperea și dezactivarea operațiunilor din portul Hodeidah[5], aflat sub controlul Houthi, sunt, de asemenea, opțiuni viabile.

Dintr-o perspectivă militară, se apreciază că o lovitură decisivă de această amploare ar provoca pagube substanțiale și grave Houthi, reverberând puterea descurajării israeliene în întreaga regiune. Pe tărâmul politic și geopolitic, aceasta reprezintă o oportunitate pentru Israel de a se demonstra din nou ca un atu strategic pentru SUA, dincolo de percepția de a fi doar un partener care primește sprijin economic și de securitate continuu.

Israelul ar putea valorifica un astfel de atac pentru a-și consolida poziția față de Arabia Saudită și statele din Golf, în special având în vedere tensiunile în curs din regiune, exacerbate de conflictul din Fâșia Gaza. În lumina schimbării abordării politice și militare a Israelului cu privire la Fâșia Gaza, o schimbare similară ar trebui aplicată pentru abordarea amenințărilor din alte regiuni. Israelul trebuie să recunoască faptul că, mai ales după afectarea gravă adusă procesului său de descurajare, după atacul din 07 octombrie al Hamas, protejarea securității cetățenilor săi necesită o poziție mult mai fermă împotriva amenințărilor identificate. Acest lucru poate presupune desfășurarea unei forțe militare mai mari decât a folosit în mod tradițional în ultimele decenii.

Concluzionând putem spune că, restabilirea descurajării și proiectarea unei imagini puternice pentru Israel nu poate fi realizată prin simpla izolare într-o regiune dificilă în care au persistat conflictele regulate cu alte state și organizații încă din 1949.

[1] Mișcarea Houthi, numită oficial Ansar Allah („Sprijinitori lui Dumnezeu’) și în mod colocvial simplu Houthi, este o organizație politică și armată islamistă care a apărut din guvernoratul yemenit Saada, în anii 1990. Mișcarea Houthi este o forță predominant șiita Zaidi, a cărei conducere provine în mare parte din tribul Houthi. Sub conducerea lui Hussein Badreddin Al-Houthi, grupul a apărut ca o opoziție față de fostul președinte yemenit Ali Abdullah Saleh. L-au acuzat de corupție și l-au criticat pentru că este susținut de Arabia Saudită și de SUA. Hussein l-a acuzat pe Saleh că a încercat să mulțumească SUA în detrimentul poporului yemenit și al suveranității Yemenului. În 2003, sloganul houthiilor, „Dumnezeu este mare, moarte pentru SUA, moarte pentru Israel, blestem asupta evreilor și victorie pentru islam”, a devenit marca înregistrată a grupului. Hussein a fost ucis la Sa'dah, în 2004, împreună cu un număr de gardieni ai săi de către armata yemenită, declanșând insurgența Houthi în Yemen. De atunci, cu excepția unei scurte perioade, mișcarea a fost condusă de fratele său Abdul-Malik Al-Houthi.

[2] Conform constituției yemenite, Sanaa este capitala țării, deși sediul guvernului yemenit s-a mutat la Aden, fosta capitală a Yemenului de Sud în urma ocupației Houthi. Aden a fost declarată capitală temporară de către președintele de atunci Abdrabbuh Mansur Hadi, în martie 2015.

[3] Eilat este un port în Israel, pe malul Mării Roșii. Este renumit ca stațiune balneoclimaterică, turiștii beneficiind de climatul cald, marin, cu salinitate ridicată, binefăcător pentru recuperare respiratorie, boli de piele și degenerative. De asemenea, aici se fac tratamente de refacere fizică bazate pe hidroterapie și mai ales tratamente tradiționale regenerative și antistres (antidepresive, anxiolitice) pe baza sărurilor de la Marea Moartă.

[4] Yoav Galant (născut la 08 noiembrie 1958, Jaffa, Districtul Tel Aviv, Israel) este un militar și om politic israelian, general maior în rezervă. Din decembrie 2022 este ministrul apărării al Israelului, în cadrul celui de-al șaselea guvern Netanyahu. În trecut a mai fost ministru al învățământului și al educației superioare si complementare, ministru al construcțiilor și locuințelor, ministru al integrării imigranților. A fost deputat în Knesset - în trecut din partea partidului Kulanu (condus de Moshe Kahlon) și în prezent - din partea partidului conservator Likud, președinte temporar al Comisiei de afaceri externe și apărare a Knessetului. Ultima sa funcție în armata israeliană a fost cea de comandant al Comandamentului de Sud.

[5] Al-Hudaydah (Hodeidah), este un oraș situat în partea de vest a Yemenului. Port la Marea Roșie, amenajat pentru prima oară de otomani în secolul al XIX-lea. Export de bumbac, curmale, cafea, etc. Este cel de-al patrulea oraș ca mărime demografică din țară.