De-a lungul timpului, NATO s-a confruntat o varietate largă de amenințări, însă le-a abordat compartimentat, fără să beneficieze de un ajutor politic bine definit sau fără a avea o susținere conceptuală. Cu toate acestea, Conceptul Strategic al NATO din 2010 a însemnat o schimbare, deoarece i-a conferit organizației un mandat exhaustiv care să poată facă față provocărilor sistematizat.

Născută în 1945 din „cenușa” celui de-al Doilea Război Mondial, Organizația Națiunilor Unite a fost înființată – după cum spunea Dag Hammarskjold, cel de-al doilea Secretar General al său – „nu pentru a duce omenirea în Rai, ci pentru a o salva de Iad”.

Materialul este disponibil momentan doar în limba engleză

Quo vadis NATO? O întrebare deopotrivă, normală, potrivită și dificilă în același timp. Normală, pentru că una din legile de aur ale gestionării oricărei organizații este aceea care impune verificarea în permanență a poziției, situației și direcției de evoluție ale acesteia. Potrivită, având în vedere că s-au aniversat 70 de ani de la semnarea Tratatului Atlanticului de Nord și dificilă, pentru că, folosind o construcție verbală inspirată vădit din filozofia chinezească, trăim vremuri interesante în afara NATO și în interiorul Alianței.

În acest articol explicăm principalele direcții specifice jurisprundeței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în raport cu economia puterii de a pedepsi de care dispun statele naționale. Ne raportăm la fazele procesual penale privind urmărirea, judecarea și punerea în executare a hotărârilor instanțelor de judecată, în raport cu interpretarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului. Aducem în discuție jurisprudența recentă a CEDO (în special asupra României) asupra cererilor care au reclamat încălcarea dreptului la un proces echitabil și la respectarea garanțiilor procedurale în cazul expulzărilor de străini, respectiv executarea pedepsei privative de libertate în locații secrete de deținere, simultan cu expunerea la tortură și la tratamente inumane ori degradante.

Așa cum a fost menționat în articolul Legătura transatlantică – relevanță actuală și de perspectivă (Pulsul Geostrategic nr. 275 din iulie-august 2019), în acest articol autorul continuă prezentarea legăturii transatlantice din perspectiva contribuției acesteia la asigurarea securității europene, mai ales din perspectiva Uniunii Europene.

Așa cum a fost menționat în articolul Legătura transatlantică – relevanță actuală și de perspectivă (Pulsul Geostrategic, nr. 274 din mai-iunie 2019), în acest al doilea articol, autorul continuă prezentarea legăturii transatlantice din perspectiva rolului NATO în apărarea Europei.

Legătura transatlantică este un concept complex și dinamic, care vizează toate aspectele relațiilor dintre America de Nord și Europa: relații militare și de securitate, relații politice, economice, sociale etc. Practic, nu există vreo componentă a relațiilor internaționale care să nu se regăsească în ceea ce se numește legătura transatlantică, fapt pentru care acest concept poate fi înțeles numai printr-o abordare cuprinzătoare a sa, mai ales din punct de vedere al apărării și securității zonei euroatlantice (deseori numită și regiunea transatlantică) și al contribuției comunității transatlantice la pacea și securitatea internațională.