Acasa De interes Materiale Ediţii tiparite Autori
Legătura transatlantică – relevanță actuală și de perspectivă. Partea III-a, Contribuție la asigurarea securității europene
Așa cum a fost menționat în articolul Legătura transatlantică – relevanță actuală și de perspectivă (Pulsul Geostrategic nr. 275 din iulie-august 2019), în acest articol autorul continuă prezentarea legăturii transatlantice din perspectiva contribuției acesteia la asigurarea securității europene, mai ales din perspectiva Uniunii Europene.

          Relevanța legăturii transatlantice în arhitectura securității europene a fost, de-a lungul anilor, un subiect de dezbatere atât la nivelul statelor membre, cât, mai ales, în cadrul Consiliului Uniunii Europene și Parlamentului European. Ca în toate cazurile în care la nivelul Uniunii Europene se dezbat aspecte importante ale securității și apărării Europei, părerile diferă – de la sprijinul total al legăturii transatlantice, până la asigurarea securității spațiului Uniunii Europene doar de către statele membre, sub umbrela Politicii Europene de Securitate și Apărare. Dezbaterile sunt cu atât mai relevante în această perioadă, când, mai mult decât oricând în evoluția sa, Uniunea Europeană este hotărâtă să își construiască un profil de securitate și apărare care să reprezinte un garant al securității Europei.

          În ciuda numeroaselor luări de poziții ale unor lideri din statele membre UE privind necesitatea dezvoltării capacităților europene în folosul asigurării securității europene prin forțe proprii, realitatea este cu totul alta, așa cum o demonstrează însăși Strategia Globală pentru Politică Externă și Securitate a Uniunii Europene[1]: ,,UE își va aprofunda cooperarea cu Alianța Nord-Atlantică în complementaritate, sinergie și cu respectarea deplină a cadrului instituțional, a caracterului reprezentativ și a autonomiei decizionale ale celor două părți. În acest context, UE trebuie să fie consolidată ca o comunitate de securitate: securitatea și eforturile europene în materie de apărare ar trebui să permită UE să acționeze în mod autonom, contribuind totodată la acțiuni în cooperare cu NATO și desfășurând astfel de acțiuni. O apărare europeană mai credibilă este esențială și pentru un parteneriat transatlantic solid cu Statele Unite ... În ceea ce privește agenda mai largă în domeniul securității, SUA va continua să fie principalul nostru partener. UE își va aprofunda cooperarea cu SUA și cu Canada în domeniul gestionării crizelor și al acțiunilor vizând combaterea terorismului, siguranța cibernetică, migrația, energia și combaterea schimbărilor climatice.’’

          Astfel, cel mai important document adoptat în ultimii ani la nivelul Uniunii Europene în domeniul securității și apărării menționează fără echivoc relevanța actuală și de perspectivă a legăturii transatlantice, nu numai în apărarea Europei, dar și în asigurarea securității acesteia. Așa cum este menționat în Strategia Globală, deși domeniile principale de cooperare sunt gestionarea crizelor, combaterea terorismului și apărarea cibernetică, celelalte aspecte ale securității nu sunt excluse. Pornind de la aceste prevederi fără echivoc ale Strategiei Globale, este evident că Bruxelles-ul conștientizează faptul că nu numai apărarea, dar și securitatea Europei sunt dependente, într-o mare măsură, de colaborarea UE-NATO, deci de legătura transatlantică.

Subiectul cooperării transatlantice (relațiile UE-NATO și UE-America de Nord) din perspectiva apărării europene a fost pe larg dezbătut în primele două articole publicate de autor. În acest articol este analizată relevanța legăturii transatlantice din perspectiva securității europene, în contextul dinamicii și complexității mediului internațional de securitate și al evoluțiilor înregistrate în cadrul Uniunii Europene, din perspectiva securității și apărării europene (Figura nr.1).