Acasa Materiale recente Materiale Ediţii tiparite Autori
Interviu cu Luminiţa Odobescu, Reprezentantul Permanent al României la UE: “Singurul scenariu viabil pentru viitorul construcției europene nu poate fi conceput în afara solidarității și coeziunii”
Într-un ritm accelerat, pandemia de COVID-19 a generat o multitudine de amenințări asupra rezilienței blocului comunitar, Uniunea Europeană fiind nevoită să se adapteze rapid noilor provocări. Criza economică, socială și politică reprezintă un nou moment important pentru a testa solidaritatea și coeziunea la nivel european.

Ambasadorul Luminița Teodora Odobescu, diplomat de carieră şi doctor în relaţii economice internaţionale al Academiei de Studii Economice, Bucureşti, este Reprezentantul Permanent al României pe lângă Uniunea Europeană. În interviul pe care l-a oferit pentru Pulsul Geostrategic, ambasadorul Luminița Teodora Odobescu a analizat perspectivele şi provocările privind reziliența UE în conextul pandemiei de COVID-19.




Vladimir-Adrian Costea: În plin proces de reflecție privind perspectivele post-pandemie, cum vedeți dumneavoastră viitorul rezilienței UE? A influențat pandemia de COVID-19 modul în care este definită capacitatea UE de a se adapta noilor provocări?

Luminița Odobescu: Criza provocată de epidemia COVID-19 reprezintă, fără îndoială, o lecție pe care a trebuit să ne-o însușim rapid, adaptându-ne din mers la o situație fără precedent în istoria recentă. Ca de fiecare dată, momentele de mare încercare reprezintă și momente de reflecție – absolut necesare pentru evoluția nu numai a societății, dar și a Uniunii. Suntem abia la începutul acestei perioade de reflecție, întrucât criza are implicații multiple, în diverse sectoare – economic, social, financiar, dar și în plan global, în ceea ce privește poziționarea în raport cu partenerii strategici.

Știm cu toții că răspunsul inițial a fost unul ezitant, uneori dificil, explicațiile fiind legate  de reacțiile mai degrabă instinctive ale statelor membre de a-și proteja propriii cetățeni prin măsuri naționale, în condițiile în care, nu trebuie uitat, sănătatea rămâne un domeniu ce ține de competența națională. În scurt timp, a devenit, însă, evident că virusul nu are frontiere, că depindem unii de alții și că este nevoie de coordonare și, mai ales, de solidaritate.  

La nivelul Uniunii Europene s-a înțeles miza necesității unei schimbări de paradigmă și s-a recalibrat abordarea, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Mai mult ca niciodată, a devenit evident că soluțiile nu pot fi găsite decât împreună – această concluzie fiind relevantă nu doar pentru actuala criză, ci, aș spune, pentru întreg spectrul de provocări la care este expusă lumea contemporană. De asemenea, a devenit clar că această abordare este necesară nu doar în gestionarea imediată a crizei sanitare și economice, ci și ca parte a unei strategii generale pe termen mediu și lung a Uniunii. Capacitățile de răspuns ale Uniunii trebuie redefinite, la fel și gradul de flexibilitate pe care acestea trebuie să îl aibă, pentru a putea răspunde în mod adecvat crizelor potențiale.

Poate că ilustrarea cea mai relevantă a viziunii post-pandemie asupra viitorului comun o reprezintă cele două pachete de măsuri de gestionare a crizei propuse la nivel european. Primul, în valoare de peste 540 miliarde euro, reprezintă o măsură imediată. La acesta se adaugă recenta propunere a Comisiei Europene privind Planul de relansare economică a UE, un plan ambițios, cu o arhitectură complexă, în care Fondul de Relansare se articulează în mod coerent cu Cadrul Financiar Multianual, asumând principiile de bază ale construcției europene – solidaritatea, inclusivitatea și coeziunea. Obiectivul asumat este asigurarea pe termen lung a rezilienței Uniunii. 

Cum am spus, este încă devreme să tragem concluzii, fiind clar că sunt multe lecții de învățat, iar procesul este în plină derulare. Putem, însă, intui că nivelul rezilienței UE va depinde de capacitatea noastră, a tuturor, de a găsi justa măsură între nevoia de flexibilizare, de adaptare pragmatică la noile circumstanțe și menținerea intactă a principiilor și valorilor care stau la baza construcției europene.

În ce măsură mecanismele existente la nivel european au facilitat cooperarea și reacția rapidă?

După primele două săptămâni mai dificile, cu măsuri naționale de restricționare și cu o serie de abordări care păreau că pun sub semnul întrebării solidaritatea europeană, insitituțiile europene (în principal, Comisia Europeană), dar și guvernele statelor membre au realizat că gestionarea individuală nu ajută la rezolvarea crizei – dimpotrivă, interdependența accentuată, precum și obiectivele comune ne obligă să lucrăm împreună, în mod rapid si coordonat. O dată în plus, cadrul european a oferit soluții politice și practice.

A fost, evident, nevoie și de o adaptare a metodelor de lucru, prin utilizarea sistemelor de videoconferință, la nivel ministerial și de experți. Ambasadorii statelor membre au continuat să se întâlnească fizic pe parcursul întregii perioade (cu respectarea regulilor sanitare), iar acest lucru a fost vizibil prin hotărârile adoptate și asigurarea coordonării între diversele insitituții și guvernele naționale. Au fost adaptate inclusiv regulile de procedură, pentru a se permite luarea deciziilor fără o prezență fizică.

Într-o criză contează capacitatea de reacție și eficiența măsurilor luate. Dacă au fost dificultăți și întârzieri în capacitatea de reacție, ele au fost corectate pe parcurs, iar deciziile și măsurile adoptate și-au arătat deja efectele.

Lista de măsuri adoptate de UE, folosindu-se de instrumentele deja funcționale, este foarte lungă și foarte complexă. O să amintesc, spre exemplificare, doar câteva, care sper să ofere o imagine cât mai relevantă a eforturilor întreprinse:

  •      lansarea, de către Comisie, a cinci proceduri de achiziții comune pentru echipamente de protecție, în cadrul Sistemului de răspuns și avertizare rapidă (EWRS) la amenințările transfrontaliere de sănătate, cu participarea majorității statelor membre UE;
  •      crearea stocurilor regionale de medicamente. După cum se știe deja, România a fost primul stat membru care a găzduit o rezervă strategică a UE de echipamente medicale. În contextul crizei, mai multe state membre, dar și state terțe, au beneficiat de importante cantități de echipament medical provenit din această rezervă;
  •      inițierea și organizarea, împreună cu parteneri internaționali, a unui mare eveniment on-line, de colectare de fonduri, în vederea asigurării accesului universal la testare, tratament și vaccinare împotriva coronavirusului, în urma căruia au fost înregistrate, până în prezent, contribuții în valoare de 9,8 miliarde de euro (mult peste obiectivul inițial, de 7,5 miliarde). Această inițiativă va continua cu un nou eveniment de mobilizare de fonduri, așa-numitul Global Pledging Summit, care va avea loc pe 27 iunie și în care se vor implica și o serie de artiști și personalități de talie internațională;
  •      adoptarea unui prim pachet economic de 540 miliarde euro, în cadrul căruia aș semnala programul SURE, în valoare de 100 miliarde de euro, propus de Comisie,  prin care statele membre vor primi asistență financiară, sub formă de împrumuturi în condiții avantajoase, pentru protejarea forței de muncă și atenuarea riscurilor de șomaj în situații de urgență;
  •      adoptarea unui pachet de măsuri privind fondurile aferente politicii de coeziune, în cadrul „Inițiativei de investiții pentru răspunsul la Coronavirus” (CRII), care a permis mobilizarea rapidă a sumelor aferente bugetului 2020, și redirecționarea acestora pentru finanțarea de operațiuni de prevenție, achiziții de echipamente și materiale necesare pentru funcționarea sistemelor de urgență și medicale, dar și măsuri sociale și economice pentru sprijinirea populației și a întreprinderilor mici;
  •      asigurarea, prin intermediul Fondului de Ajutor pentru persoanele cele mai defavorizate (FEAD), de alimente și asistență de bază pentru cei aflați în situații economice critice;
  •      utilizarea Fondului de solidaritate al UE (FSUE), propunere în cadrul „Inițiativei de investiții pentru răspunsul la Coronavirus” pentru situații de urgență și acoperirea pagubelor generate de COVID-19;
  •      suplimentarea cu 3 miliarde de euro credite de angajamente în vederea reactivării Instrumentului pentru sprijin de urgență (Emergency Support Instrument/ESI), cu o finanțare de 2,7 miliarde de euro (angajamente), precum și a consolidării Mecanismului Uniunii de Protecție Civilă/RescEU;
  •      flexibilizarea regulilor privind accesarea fondurilor europene, care s-au putut mobiliza mult mai ușor și redirecționa spre lupta cu virusul (dotarea spitalelor, achiziționarea de echipamente, susținerea cadrelor medicale, contracararea efectelor negative în plan economic și social prin sprijinirea grupurilor vulnerabile și a celor aflați în șomaj tehnic);
  •      utilizarea tuturor canalelor de acțiune și coordonare la nivel UE, gestionate fie de Comisia Europeană (Mecanismul de protecție civilă), SEAE sau Consiliu, în domeniul asistenței consulare. Toate acestea au facilitat un schimb rapid de informații și cooperare între statele membre și au optimizat reacția comună;
  •      sprijinirea  partenerilor UE în lupta cu pandemia – și aș menționa în acest sens  pachetul „Team Europe”, în valoare de 15,6 miliarde euro, lansat în cursul lunii aprilie, care prevede coordonarea eforturilor UE, instituțiilor financiare europene și a statelor membre.

Acestora li se adaugă propunerea recentă a Comisiei Europene pentru relansarea economică, pe care am menționat-o deja, formată dintr-un plan de relansare de 750 miliarde de euro și o propunere pentru viitorul MFF, în valoare de 1100 miliarde euro. Sunt măsuri fără precedent ca scară și complexitate. Ele sunt în plin proces de negociere dar sunt deja indicative pentru nivelul de ambiție în fața acestei provocări.

Aș vrea să subliniez, însă, că lista de mai sus nu este exhaustivă, sunt multe alte măsuri adoptate la nivelul Uniunii – spre exemplu, seria de măsuri care au permis flexibilizarea regulilor existente (în materie de ajutor de stat, a procedurilor de deficit excesiv etc.) sau care au fost adoptate pentru contracararea unor atacuri de „fake news” sau dezinfomare.

Care sunt scenariile privind cooperarea și solidaritatea între state, în contextul crizei economice și sociale provocată de pandemia de COVID-19? Au apărut falii sau clivaje noi față de statele afectate?

Așa cum am arătat mai devreme, cred că această criză reprezintă și un prilej de auto-evaluare și de repoziționare. Se spune că orice criză reprezintă și o oportunitate. Va depinde de noi dacă vom reuși să transformăm actualele provocări într-o oportunitate de creștere economică și de reziliență, nu numai a sistemelor de sănătate, dar și a societății europene și a Uniunii în ansamblu. Iar reziliența – cred că e evident pentru toți – nu este posibilă în absența solidarității. Devine din ce în ce mai clar că, în realitatea lumii contemporane, soluția e numai împreună.

Să nu uităm că Uniunea Europeană are solidaritatea ca principiu fondator – fiind concepută, după trauma celui de-al Doilea Război Mondial,  ca o soluție de regenerare și de consolidare a păcii, prin întărirea încrederii reciproce și fixarea unor obiective comune în beneficiul tuturor. O idee generoasă, care a adus prosperitate și care a asigurat pacea Europei timp de 70 de ani.

Am convingerea că Uniunea va ieși mai puternică din această perioadă dificilă, cu valori întărite, cu direcții mult mai clare și mai coerente de acțiune.

Trebuie să recunoaștem că, fără toate măsurile atât de complexe luate la nivelul Uniunii Europene, fără acțiune coordonată, fără dialog permanent cu celelalte state membre, ne-ar fi fost tuturor mult mai greu să gestionăm și să depășim această perioadă. Acestă abordare rămâne necesară și în perioda următoare. Ea nu este o excepție decât prin scară. Metoda este cea care, de decenii, ne permite să perfecționăm mecanisme comune care exprimă valori și obiective împărtășite.

Prin urmare, cred că singurul scenariu viabil pentru viitorul construcției europene nu poate fi conceput în afara solidarității și coeziunii. Singura modalitate de depășire a provocărilor actuale este împreună și cred că acest lucru este înțeles de toți.

Care sunt principalele măsuri pe care le vedeți fiabile în vederea intensificării cooperării între state?

Am menționat mai devreme, pe scurt, câteva dintre măsurile luate la nivelul Uniunii Europene în vederea gestionării efectelor pandemiei. Cred că dincolo de rolul lor imediat, de soluționare a diverselor provocări sanitare, economice sau de altă natură, generate de coronavirus, aceste măsuri au reprezentat și o modalitate de a acționa împreună, în mod coerent și coordonat.

Măsurile luate până în prezent de UE, de la cele sectoriale până la planul de relansare post-pandemie, despre care am amintit deja, asigură, cred, un cadru coerent de acțiune, oferind direcții comune, care să servească interesele tuturor statelor membre, dar și Uniunii în ansamblul ei.  

În acest moment, prioritățile majore la nivelul Uniunii sunt, pe de o parte, ieșirea coordonată din pandemie și, pe de altă parte, la fel de important, relansarea economică. Pentru ambele obiective, măsurile propuse – multe aflate în curs de negociere – sunt complexe, acoperind multiple sectoare.

Spre exemplu, pentru o ieșire sustenabilă din criză și combaterea pandemiei pe termen lung, este esențială elaborarea și distribuirea cât mai rapidă a unui vaccin eficient și sigur. În acest sens, valorificând discuțiile pe care unele state membre le-au purtat deja cu unii producători de vaccinuri, Comisia Europeană a lansat săptămâna trecută, la 17 iunie, o strategie comună pentru dezvoltarea și fabricarea unui vaccin împotriva COVID-19, prin care se urmărește asigurarea producției unei cantități suficiente de vaccinuri în UE și distribuția echitabilă către populație.

 Astfel, statele membre care doresc să participe la această inițiativă vor mandata Comisia Europeană să negocieze, în numele lor, cu producătorii în domeniu, în perspectiva obținerii de vaccinuri. În mod concret, pentru a sprijini companiile în dezvoltarea și producerea rapidă a unui vaccin, Comisia va încheia contracte cu producători individuali și, în schimbul dreptului de a cumpăra un anumit număr de doze de vaccin, va finanța, prin Instrumentul pentru sprijin de urgență, o parte din costurile inițiale pe care le implică dezvoltarea de vaccinuri. Această finanțare va fi considerată, practic, un avans pentru vaccinurile care vor fi achiziționate efectiv de către statele membre.

O altă măsură, foarte importantă pentru întărirea cooperării, are în vedere eliminarea totală a restricțiilor de la frontierele interne (de dorit până la finalul lunii iunie), urmată de eliminarea graduală a celor de la frontierele externe. Discuțiile sunt în desfășurare în cadrul Consiliului Uniunii Europene, pentru stabilirea unei strategii transparente, bazate pe situația epidemiologică și care să nu pericliteze progresele înregistrate la nivel UE în lupta contra pandemiei.

Dar intensificarea cooperării este, poate, cel mai bine evidențiată de pachetul de relansare economică propus de Comisie, pe care l-am menționat mai devreme. Vorbim despre cel mai mare efort extrabugetar pe care Uniunea Europeană l-a făcut vreodată până acum. Cei 750 miliarde de EUR, care se adaugă la bugetul UE clasic de 1100 de miliarde, sunt bani în plus, care vor fi finanțați prin împrumuturi ale Comisiei Europene pe piața de capital.

Detaliile acestui plan se negociază încă, dar, indiferent de compromisul final, acesta va oferi o șansă reală de redresare economică în toate statele membre, menținând și obiectivele convergenței. Având o componentă importantă de granturi, acest plan de relansare economică va evita îndatorarea suplimentară a statelor celor mai afectate și mai vulnerabile.

Prin intermediul acestor fonduri, vor putea fi finanțate proiecte de reformă și investiții care să faciliteze revenirea economiilor naționale după criză, facilitând în același timp și tranziția către o economie verde și digitală.

Este vorba de fonduri care pot fi investite în proiecte de care România are cu adevărat nevoie, de exemplu: pentru a susține proiecte de digitalizare și modernizare, pentru a investi în sistemul de sănătate, pentru a dezvolta transportul verde, chiar și pentru căile ferate, pentru investiții în apă și canalizare, pentru educație sau pentru energie regenerabilă.

Merită menționată, în mod special, suplimentarea considerabilă a Fondului pentru Tranziție Justă, dedicat proiectelor menite să susțină lucrătorii cei mai afectați de tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, precum cei din regiunile de cărbune.

Acestea sunt doar câteva exemple, lista fiind mult mai extinsă.

În ce măsură această nouă amenințare reprezentată de pandemia de COVID-19 aduce în prim-plan oportunități care nu au fost valorificate suficient până în prezent?

S-a spus de multe ori că lumea nu va mai fi la fel după experiența acestei pandemii. Acest lucru este valabil, cred, pentru orice criză majoră. Inevitabil, se fac evaluări, analize, se trag concluzii și se caută soluții pentru viitor. Acest lucru aduce cu sine, în mod firesc, o serie de oportunități.

Spre exemplu, criza COVID-19 a catalizat tendințele de „înverzire” și de digitalizare a Europei, în contextul în care Planul de redresare propus de Comisia Europeană susține reconstruirea economiilor afectate de pandemie pe baze sustenabile, integrând tranziția verde/ecologică și cea digitală.

Consider că este important de menționat, în acest context, că Guvernul României a semnat o declarație privind utilizarea investițiilor din Pactul Ecologic European ca element-cheie în planul de redresare a Uniunii Europene, ceea ce demonstrează angajamentul țării noastre de a susține tranziția către neutralitatea climatică și construirea unei Europe mai sustenabile și mai reziliente.

Un alt aspect evidențiat de criză este importanța accesului la medicamente, sens în care Comisia Europeană pregătește o Strategie europeană în domeniul farmaceutic, pentru care a fost lansată recent consultarea publică. Această nouă Strategie va urmări îmbunătățirea accesului la medicamente sigure, la prețuri adecvate, accesibile pentru cetățeni, precum și sprijinirea inovării în acest domeniu, iată, vital pentru economia europeană. Desigur, strategia în domeniul farmaceutic va trebui abordată în strânsă legătură cu Strategia industrială europeană, având în vedere dificultățile evidențiate în ultimele luni în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare specifice și stocurile de medicamente din Uniune.

De asemenea, se vorbește din ce în ce mai des despre asigurarea autonomiei strategice a UE în domenii cheie, prin sprijinirea acestei duble tranziții verzi și digitale despre care aminteam, respectând, în același timp, principiile unei economii deschise, inclusiv comerțul liber și echitabil. Prin consolidarea autonomiei strategice nu înseamnă că Europa se va „închide”, ci că ne vom proteja mai bine interesele strategice, inclusiv prin mobilizarea resurselor financiare care să le susțină. Un exemplu în acest sens vizează reindustrializarea Uniunii, care poate contribui la autonomia strategică.

În același timp, actuala criză a creat condițiile pentru profilarea mai vizibilă a UE la nivel multilateral – asumată ca un obiectiv major, cu păstrarea energiei dedicate promovării valorilor europene și continuarea cooperării și coordonării cu partenerii strategici. În planul securității și apărării, din punctul nostru de vedere, dezvoltarea unei culturi strategice comune poate fi potențată, îmbogățită, doar prin armonizarea eforturilor europene cu cele întreprinse în incinte internaționale precum ONU, asigurarea complementarității cu NATO și afirmarea clară a rolului esențial al relației transatlantice.

La nivelul Uniunii Europene, retorica populistă reprezintă un obstacol major în calea sprijinirii statelor puternic afectate de această pandemie? Care sunt, în acest context, perspectivele ca populismul să redevină o amenințare la nivelul UE?

Este adevărat că, mai ales în perioade de criză, populismul, alimentat de campanii agresive de dezinformare, poate întâlni un teren fertil de proliferare. În contextul unor dificultăți inerente, cum au fost și cele generate de actuala pandemie, percepțiile cetățenilor pot fi influențate în mod negativ, iar informațiile false, eronate sau diseminate cu rea-credință reprezintă un factor care poate sabota și cele mai generoase intenții și măsuri.

 Contextul actual nu a fost scutit, în mod evident, de astfel de fenomene. Reacția ușor ezitantă de la început a Uniunii a reprezentat un bun pretext pentru astfel de abordări, al căror scop primordial este, în fond, subminarea solidarității și a valorilor fundamentale ale construcției europene.

Însă, pe măsură ce eforturile Uniunii s-au materializat în măsuri concrete, cu efecte pozitive, care au transmis un puternic semnal de solidaritate, cred că puterea de seducție a mesajelor populiste s-a mai diminuat. În plus, a fost conștientizată și nevoia unei comunicări adecvate cu privire la întregul efort de reconstrucție, care, sperăm, se va reflecta și la nivelul percepției publice. Toate insituțiile europene s-au mobilizat în acest sens.

Astfel, Serviciul European de Acțiune Externă a activat Mecanismul de Alertă Rapidă, prin intermediul căruia au fost realizate schimburi de informații despre campaniile de dezinformare la nivelul UE.

De asemenea, la nivelul Consiliului UE, în cadrul Mecanismului de Răspuns Politic la Crize (IPCR), reprezentanții statelor membre au evaluat în mod constant situația, fiind propuse măsuri în domeniul comunicării publice, pentru ca cetățenii europeni să poată avea acces la informații corecte și de calitate. Liderii europeni, la rândul lor,  în cadrul Consiliului European din martie 2020 s-au angajat să combată dezinformarea printr-o comunicare transparentă, regulată și bazată pe fapte.

În plus, la începutul lunii iunie 2020, Comisia și Înaltul Reprezentant al UE au prezentat o Comunicare cu tema ”Combaterea dezinformării în context COVID-19 – prezentarea corectă a faptelor”, care evaluează principalele provocări privind combaterea dezinformării în contextul pandemiei. Comisia a propus, astfel, mai multe acțiuni concrete pentru o Europă mai puternică și mai rezilientă, care urmează să fie demarate în perioada imediat următoare. Acțiunile propuse vor contribui la activitatea viitoare a UE cu privire la dezinformare, în special la Planul de acțiune pentru democrația europeană și la Actul legislativ privind serviciile digitale.

Dincolo de toate aceste măsuri, în mod evident, cel mai bun răspuns pentru combaterea populismului este identificarea unor soluții optime pentru depășirea crizei, mai ales a celei economice. Însă, în epoca actuală, nici cele mai bune măsuri, dacă nu sunt dublate de o comunicare eficientă, activă și în timp real, nu sunt suficient de convingătoare.

Șansele de succes ale populismului (și ale instrumentului său preferat – dezinformarea) depind, însă, de fiecare dintre noi. Toți avem un rol important de jucat pentru a nu cădea pradă manipulării. Dincolo de vigilența cu care trebuie să învățăm să ne alegem sursele de informare, trebuie să ne amintim în permanență care sunt valorile în jurul cărora vrem să ne construim societatea.