Acasa Materiale recente Materiale Ediţii tiparite Autori
Interviu cu domnul Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe al României
Într-un context geo-politic marcat de numeroase frământări, conturarea politicii externe în raport cu provocările actuale la nivel european și global ne oferă o perspectivă pentru a înţelege poziţia României pe scena internaţională. Analiza realizată de ministrul de externe, Bogdan Aurescu, permite o înţelegere de ansamblu asupra obiectivelor urmărite de statul român pe plan regional, continental și global.

Bogdan AURESCU

18/06/2020 Regiune: Global Tema: Geopolitică

Domnul Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe al României (din 4 noiembrie 2019), diplomat de carieră și profesor universitar cu o carieră de excepție (consilier prezidențial pentru politică externă al președintelui României în perioada 6 mai 2016-4 noiembrie 2019, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe - pentru afaceri strategice, pentru afaceri europene și pentru afaceri globale, negociatorul-șef pentru România al Acordului româno-american privind apărarea antirachetă şi al Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România şi SUA, în perioada 2010-2011 etc.), a oferit o analiză cuprinzătoare asupra provocărilor la adresa societății internaționale în contextul crizei cauzate de pandemia de COVID-19, din perspectiva diplomației în general și în calitatea de șef al diplomației românești în particular, în cadrul unui interviu pentru Pulsul Geostrategic.       


Constantin Iacobiță: Stimate domnule ministru, putem spune că ne aflăm în plină criză cauzată de pandemia de COVID-19, iar efectele acestei crize cel mai probabil vor continua să ne marcheze modul de viață pentru viitorul previzibil. Cum vedeți societatea internațională post COVID-19? Care va fi noul “normal”? Unde ne putem aștepta la cele mai importante efecte: în plan economic, politic, social?

Bogdan Aurescu: Cred că nu e înţelept să facem în acest moment o ierarhie a efectelor. Din perspectiva responsabilităţilor asociate actului de guvernare, toate domeniile sunt importante. Schimbările economice, politice, sociale și, aș putea adăuga, cele în planul percepției colective și al management-ului așteptărilor, se atrag și se condiționează unele pe celelalte, necesitând o atenție sporită.

Este cert însă că unele schimbări cauzate de criza COVID-19 vor fi de mai lungă durată și vor deveni parte a „noului normal”, în timp ce alte efecte ale actualei crize vor putea fi absorbite și depășite mai ușor, devenind doar parte a memoriei colective. Proiecția lumii post-criză necesită un efort de analiză și anticipare, într-o realitate internațională aflată într-o evoluție accelerată. Dispunem, desigur, de o serie de evaluări și de concluzii, pe baza cărora construim și orientăm cadrul strategic de reacție pentru perioada de ieșire din criză și pentru realitățile ce vor urma.

Prin acțiunile noastre din prezent putem influența aceste evoluții, urmărind activ interesele strategice ale României. Diplomaţia are, așa cum a avut-o mereu, un rol cheie în promovarea României şi atragerea de oportunităţi  pe multiple planuri, în noul context. Spre exemplu, din punct de vedere al relansării economice, apartenența României la Uniunea Europeană ne permite deja să vorbim de planuri substanțiale de sprijin, pe baza resurselor pe care piața unică le poate mobiliza.

MAE a lucrat la o intensitate fără precedent pentru a sprijini cetăţenii români din afara granițelor țării, facilitând repatrierea a peste 9.000 de cetățeni români, de la declanșarea crizei pandemice și până în prezent. De altfel, acest context extraordinar și-a pus amprenta în mod direct pe activitatea Ministerului Afacerilor Externe, instituția având de gestionat noi provocări și numeroase situații excepționale. Acestea au fost generate, pe de o parte, de consecințele decurgând în primul rând din măsurile restrictive luate la nivel global și din implicațiile acestora pentru cetățenii români, dar și din necesitatea protejării propriului personal, dată fiind interfața de relaționare pe care activitatea MAE o presupune.

Colegii din Centrală, cât și cei de la misiunile diplomatice au lucrat fără întrerupere, sub o presiune constantă, expunându-se inclusiv riscurilor de contaminare în statele de reședință, și au dat dovadă de responsabilitate, dedicare și devotament. Activitatea noastră, pe lângă activitatea curentă, care nu a dispărut, pentru că reuniunile, la diverse nivele, au continuat să se deruleze în toată această perioadă, în format online, a trebuit să fie adaptată contextului pandemiei COVID-19. Acest aspect s-a repercutat într-o intensificare evidentă a activității consulare, dar și în  gestionarea altor problematici, apărute în acest context – fie că vorbim de repatrieri, libera circulație a mărfurilor, mobilitatea transfrontalieră, precum și problematica stringentă a lucrătorilor sezonieri. 

La acest moment, restricțiile trebuie să urmeze tendința de revenire la normalul asigurat prin cadrul normativ existent, ținând cont de realități și evoluții epidemiologice și de securitatea cetățenilor. În paralel, trebuie să facem faţă şi altor presiuni, unele fireşti, dar și unele instrumentate, la adresa sistemelor democratice. Pe fondul incertitudinii, sunt voci care se grăbesc să conteste capacitatea de a proteja eficient cetățenii și de a apăra valorile care stau la baza societăților noastre. Este necesar să dezarmăm, prin comunicare strategică şi prin fapte concrete, discursurile şi tentațiile anti-democratice. 

Mă preocupă, de asemenea, riscul ca fragilitatea economică și socială, inevitabile în contextul unei crize fără precedent, să ducă la un nivel ridicat de instabilitate geopolitică. Regiunea în care ne aflăm, la frontiera UE şi NATO, între Marea Neagră, Vecinătatea Estică şi Balcani, era deja cadrul unor tensiuni geopolitice semnificative. România și-a asumat în plan european o răspundere crescută faţă de vecinătatea sa, asigurând sprijin pe diferite paliere pentru statele aflate în imediata vecinătate a Uniunii, fie că vorbim de Balcanii de Vest sau de R. Moldova sau alte state ale Parteneriatului Estic. Activitatea MAE din ultimele două luni, de o complexitate deosebită, a reconfirmat faptul că ne asumăm această răspundere pe deplin şi acţionăm în consecinţă.

În același timp, rolul nostru în cadrul UE, cât şi în cadrul NATO, a contribuit şi la reafirmarea şi ajustarea din mers a instrumentarului multilateral, pentru un răspuns eficient şi atent coordonat la criză, după ce aliaţi şi parteneri am depăşit impactul primelor zile. Criza actuală reprezintă o lecție pentru contestatarii multilateralismului, iar România va continua să acționeze pentru consolidarea instrumentelor acestuia. De exemplu, România a fost primul stat membru NATO care a accesat Capacitatea de Transport Strategic a Alianței, pentru transportul de echipamente medicale din Coreea de Sud, precum și primul stat UE care a găzduit rezervele de echipamente medicale ale Uniunii, prin intermediul mecanismului rescEU, reușind astfel să livreze echipamente medicale în țări precum Italia, Spania, Lituania, Muntenegru sau Republica Macedonia de Nord.

Vă rugăm să descrieți, pe cât este posibil, diplomația (internațională, în general și românească, în particular) în contextul COVID-19. Totodată, cum vedeți dumneavoastră diplomația și profilul diplomatului român post COVID-19?

Acest context extraordinar și fără precedent și-a pus amprenta în mod direct, așa cum ați putut constata, pe activitatea noastră, MAE având de gestionat noi provocări și numeroase situații excepționale. Capacitatea de gestionare a situațiilor de criză, fie că vorbim de palierul politic sau de cel consular, face parte din ADN-ul, din instrumentarul profesiei diplomatice. MAE are structuri şi proceduri specializate pentru gestionarea situaţiilor de criză, dar situația actuală a impus schimbări în modalitățile de lucru, reformularea agendei imediate și  adaptări rapide pe multiple planuri pentru a răspunde eficient situațiilor neprevăzute și complexe generate de pandemie. Toate aceste elemente au impulsionat recalibrarea și capacitatea de reacție rapidă atât la nivel instituțional, cât și personal, din partea întregului aparat diplomatic de la București și din rețeaua de reprezentare externă, de la misiunile diplomatice și consulare. În condițiile unei restrângeri a contactelor diplomatice directe și a reducerii implicite a mijloacelor de intervenție de care dispunem, am depus toate eforturile pentru a veni în sprijinul cetățenilor români afectați de condițiile speciale generate de pandemie în afara țării, la nivel global.

Ca instrument fundamental de acțiune în interesul statului român şi al cetăţenilor săi, sistemul diplomatic s-a aflat din nou, aş spune, în prima linie de răspuns la criză, doar că linia noastră începe acolo unde frontierele teritoriului naţional se termină. Ne-am implicat neîntrerupt în toată această perioadă în protejarea intereselor cetățenilor români aflați în străinătate. Exemplele vorbesc de la sine: efortul național de repatriere a cetățenilor români aflați în situații deosebite atât în statele membre UE, cât și în spațiul extra-european au dus la repatrierea a peste 9.000 de cetățeni români. Prin aceste eforturi coordonate am repatriat, totodată, peste 500 de cetățeni străini. Foarte multe dintre misiunile diplomatice ale României s-au implicat direct în acțiuni de sprijin pentru menținerea deschisă a coridoarelor de transport de persoane și marfă, dar şi pentru facilitarea importurilor de echipament medical vital pentru răspunsul la criza sanitară, în condiţii în care a trebuit de multe ori să obţinem exceptări de la măsurile impuse de autorităţile altor state.

Se lucrează fără întrerupere, sub presiunea constantă a termenelor-limită dictate de urgența situațiilor cu care s-au confruntat cetățenii români, colegii noștri de la misiuni expunându-se inclusiv riscurilor medicale asociate. Pe baza lecțiilor învățate, MAE intră într-o nouă etapă a ceea ce înseamnă capacitatea sa de reacție rapidă și adaptarea la crize consulare complexe. De altfel, pentru a compensa efectele restricţiilor impuse de situaţia de urgenţă asupra personalului, am acordat prioritate digitalizării accelerate a activității, care a permis reprezentarea corespunzătoare a României în cadrul discuțiilor și proceselor decizionale de la nivelul Uniunii Europene, al NATO, și a celorlalte organizații, precum și în plan bilateral și regional.

De asemenea, prin eforturi diplomatice, după cum am menționat, România a fost primul stat membru NATO care a utilizat Capacitatea de Transport Strategic a Alianței pentru a aduce în țară echipamente medicale necesare combaterii COVID-19, iar la nivelul UE a devenit primul stat membru care găzduiește rezerva strategică de echipamente medicale a Uniunii Europene, facilitând livrarea de echipamente de protecție în Italia, Spania, Lituania, Muntenegru, Macedonia de Nord.

De asemenea, România s-a implicat constant în demersuri de sprijin la nivel internațional, în context COVID-19. Astfel, prin eforturile Ministerului Afacerilor Externe, a fost facilitată deplasarea unor echipe medicale românești în Italia, Republica Moldova, Statele Unite ale Americii și, în curând, în Ucraina. Un ajutor umanitar semnificativ, în valoare de 3,5 milioane de euro, sub formă de echipament medical, 500.000 de măști de protecție și alte echipamente, medicamente și dispozitive medicale, a fost livrat Republicii Moldova la 3 mai 2020 și, ulterior, distribuit mai multor unități medicale din toate regiunile țării. De asemenea, la nivelul autorităților române, urmare a deciziei în acest sens a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, și a Prim-ministrului României, domnul Ludovic Orban, sunt în curs de finalizare demersurile pentru acordarea, în perioada următoare, a unui sprijin medical concret Ucrainei pentru gestionarea efectelor pandemiei, în valoare de circa 1.75 milioane Euro.

Nu în ultimul rând, contextul actual dificil și plin de provocări cărora diplomația trebuie să le facă față presupune un efort de comunicare publică, pentru prevenirea unor situații cu potențial de pericol și pentru informarea corespunzătoare a cetățenilor români cu privire la acțiunile și instrumentele pe care statul român le pune la dispoziție pentru protejarea lor. Astfel, am acordat atenție în mod particular transmiterii pro-active de informații relevante pentru cetățenii români afectați de măsurile luate de diferite state în contextul pandemiei.

În contextul actual, încotro credeți că se îndreaptă UE? Considerați necesar un nou Tratat, care să reformeze instituțiile europene și care să fie adaptat la schimbările și provocările actuale? Cum evaluați șansele de creștere a nivelului de integrare europeană în domeniile apărării și sănătății, în urma pandemiei COVID-19?

Proiectul european a trecut, de-a lungul existenței sale, prin multe momente de cumpănă, iar fiecare dintre acestea a fost depășit, furnizând, totodată, o motivație reînnoită de avansare a integrării sau a extinderii, de identificare de noi soluții și de noi direcții de acțiune comună. Este adevărat că provocările pe care pandemia de COVID-19 le-a ridicat sunt fără precedent. Criza a testat profund atât capacitatea de reacție a Uniunii și a statelor membre, cât și limitele societății și ale fiecăruia dintre noi în a ne adapta la o nouă realitate. Principala provocare imediată a Uniunii a fost aceea de a asigura un cadru coordonat de acţiune. Iar acest lucru s-a realizat prin adaptarea și flexibilizarea unor instrumente, cum ar fi regulile de utilizare a fondurilor europene, regulile de ajutor de stat sau crearea unora noi la nivel european, de exemplu Instrumentul temporar de reducere a riscului de șomaj/ SURE.

În același timp însă, criza a avut un impact major asupra modului în care concepem viitorul Uniunii. Prioritățile europene vor fi influențate în continuare de lecțiile învățate ca urmare a crizei. Astfel, o parte din aceste lecții învățate vor putea fi transpuse, pe termen scurt, în noi acțiuni concrete. Altele, precum cele din domenii unde Uniunea nu are competență de reglementare, vor face, cu siguranță, obiectul unor discuții aprofundate.

Cea mai importantă lecție a fost dată de valoarea unității şi a solidarității europene, a efortului comun de a acționa pentru gestionarea impactului asupra tuturor societăților, economiilor şi sistemelor noastre medicale. Criza a dovedit încă o dată că nu putem da răspunsuri singuri. Ca atare și în actuala criză trebuie să depunem eforturi comune pentru a consolida Uniunea şi instrumentele europene. Aceasta este direcția în care trebuie să ne îndreptăm. La nivel general, în ceea ce privește aprofundarea nivelului de integrare europeană, este important să existe o dezbatere inclusivă, care să țină cont de provocările interne și externe la adresa Uniunii și a statelor membre. În cele din urmă, soluțiile găsite trebuie să satisfacă toate statele membre, să consolideze Uniunea și să se evite crearea de falii sau cercuri diferite de integrare europeană.

Ca un prim test post-criză, avem în față perspectiva negocierii și agreării unei Strategii coordonate de relansare economică la nivel UE, susținute de un buget european revizuit. Comisia Europeană a avansat recent propuneri în acest sens, care vor face obiectul negocierilor între instituțiile europene pentru adoptarea lor cât mai rapidă, astfel încât să fie posibilă acțiunea continuată în sprijinul economiei europene. În același timp, dezbaterile Conferinței privind Viitorul Europei, ce vor fi probabil lansate în a doua parte a anului, sub mandatul Germaniei la Președinția Consiliului Uniunii Europene, rămân extrem de relevante, pentru că avem nevoie mai mult decât oricând să ştim dacă şi cum s-au schimbat opiniile cetățenilor europeni urmare crizei. Este prematur acum să apreciem dacă aceste dezbateri viitoare vor duce la modificarea sau nu a Tratatelor. Situația actuală necesită răspunsuri imediate, care nu pot fi amânate. În momentul de față, eforturile Uniunii trebuie să se canalizeze pe gestionarea crizei şi relansarea economică.

În aceeași măsură, criza a arătat importanța unui sistem european de sănătate eficient și consolidat, care să facă față  situațiilor neprevăzute de o asemenea gravitate. Domeniul sănătății, considerat o prerogativă preponderent națională, și-a dovedit caracterul strategic și importanța fundamentală pentru funcționarea societăților europene. Ca urmare, ne așteptăm la regândirea, la nivelul statelor membre, precum și la nivel european, a unor aspecte privind funcționarea sistemelor de sănătate, iar România susține ferm această prioritate. Cel mai probabil, demersurile la nivel european în domeniul sănătății se vor consolida pe două paliere: primul, legat de cooperarea și coordonarea întărite între statele membre şi, al doilea, legat de o finanțare mai consistentă.

Legat de primul aspect menționat, reamintesc faptul că domeniul sănătății este unul în care statele membre și-au păstrat majoritatea prerogativelor de acțiune. La nivel european au loc deja activități de coordonare și sunt promovate măsuri de sprijin pentru statele membre şi acestea vor continua. Sunt relevante în acest sens achiziţiile comune de echipamente şi dispozitive medicale sau înfiinţarea rezervei strategice a Uniunii de echipamente medicale, rescEU stockpilling. În ceea ce privește finanțarea, vom avea un program european de sănătate de sine stătător pentru perioada 2021-2027, anunțat și de președinta Comisiei Europene la 27 mai. Printre acțiunile cheie urmărite se află îmbunătățirea sistemelor naționale de sănătate, măsuri împotriva bolilor transmisibile și netransmisibile, disponibilitatea și accesibilitatea medicamentelor și a altor produse relevante în contextul crizei.

În același timp, pe fundalul crizei, tema accesului la medicamente și terapii inovative a dobândit o relevanță crescută. Comisia Europeană va pregăti o Strategie europeană în domeniul farmaceutic, cu obiectivul de a asigura accesibilitatea, sustenabilitatea și securitatea aprovizionării cu medicamente în Uniune. România susține ferm acest demers, subiectul accesului la medicamente fiind de altfel promovat și pe durata Președinției române a Consiliului UE din 2019. Această nouă Strategie va trebui pregătită și aplicată în corelație cu Strategia industrială europeană, având în vedere carențele reliefate de criza recentă în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare specifice și stocurile de medicamente din Uniune. Din nou, acestea vor prezenta oportunități de relansare și dezvoltare, inclusiv economică, şi pentru România. De asemenea, ne așteptăm la impulsionarea crescută a cooperării în ceea ce privește cercetarea în domeniul medical, un domeniu în care România are o tradiție importantă ce va putea fi valorificat mai bine în noul context.

Desigur, vor putea fi identificate și alte direcții de consolidare a cooperării în perioada următoare, nu numai în domeniul medical, ci și în domeniul cercetării de ansamblu, al gestiunii comune de situații de criză, al întăririi pieței interne și al rezilienței Uniunii Europene în ansamblu, a cărei importanță a fost reliefată, o dată în plus, de această criză. România își propune să fie extrem de implicată în aceste inițiative și să promoveze soluții constructive, să fie deschisă la proiecte noi de cooperare, având convingerea că o Uniune puternică ne oferă garanția unui viitor comun.

De altfel, pandemia actuală a evidențiat complexitatea și impredictibilitatea provocărilor și amenințărilor cu care ne confruntăm. Procesul de analiză cu privire la lecțiile învățate în urma acestei crize este în derulare, va fi laborios și va necesita timp. Cert este că avem nevoie să ne consolidăm reziliența, capacitatea de anticipare și de reacție. Pentru a îndeplini aceste obiective, va trebui să continuăm să adaptăm procesul de cooperare europeană în domeniul securității și rezultatele acestuia, inclusiv instrumentarul PESCO și Fondul European pentru Apărare, la realitățile pe care le trăim. Acest demers presupune o dimensiune conceptuală, în care problematica securității și apărării trebuie privită dintr-o perspectivă mult mai extinsă, incluzând alături de riscurile clasice, riscuri ca securitatea sanitară. O altă temă de reflecție este legată de contribuția actorilor din domeniul securității și apărării la combaterea unor astfel de situații. În același timp, o altă lecție importantă a acestei crize este legată de importanța crucială a relației NATO - UE și a relației transatlantice. România va continua să fie un susținător ferm al aprofundării cooperării europene în domeniul securității și apărării și al asumării de către UE a unui rol mai ambițios în acest domeniu, în complementaritate cu NATO și împreună cu SUA.

Criza determinată de COVID-19 vine în contextul unor dezbateri intense pe tema relevanței și viitorului NATO, precum și a relațiilor transatlantice. Pe această bază:

a) Ne putem aștepta la schimbări majore în privința misiunii Alianței? Ce mutații vedeți dumneavoastră în conceptualizarea securității (la nivel național, european, Aliat, internațional)?

Dezbaterile privind viitorul Alianței și al relațiilor transatlantice preced situația generată de pandemia de COVID-19 și vizează probleme de securitate majore cu care ne-am confruntat în ultimii ani. Mă refer aici la criza din Ucraina, declanșată după anexarea Crimeii de către Federația Rusă, amenințarea terorismului, instabilitatea din Orientul Mijlociu și Nordul Africii. În ceea ce privește pandemia actuală, Alianța a adoptat o serie de măsuri de sprijin pentru statele membre, pentru a le ajuta să facă față situației dificile prin susținerea eforturilor naționale de asigurare a echipamentelor și materialelor medicale necesare. România a valorificat acest sprijin pentru transporturi de echipamente medicale în cursul acestei primăveri, inclusiv prin mecanismele de coordonare din cadrul NATO. Recent, România, Slovacia, Lituania și Austria au oferit asistență Republicii Moldova.

NATO va sprijini în continuare statele membre să-și întărească reziliența internă la astfel de situații, însă pandemia de COVID-19 nu ar trebui să genereze schimbări majore în misiunea Alianței. După cum a declarat recent și secretarul general al NATO, această criză din domeniul sănătății nu trebuie să se transforme într-o criză de securitate. Alianța trebuie să-și urmeze în continuare misiunea sa de bază, adică apărarea colectivă a membrilor săi.

b) Cum evaluați impactul implementării conceptului de autonomie strategică a UE asupra relațiilor transatlantice?

Ideea de autonomie strategică a UE a apărut în urmă cu câțiva ani, în contextul instituțional creat de Tratatul de la Lisabona și al recunoașterii de către statele membre a nevoii tot mai accentuate de acțiune solidară. Deși menționată în Strategia globală de politică externă și de securitate a UE, reprezintă un concept aflat încă în curs de definire. Aceasta face ca instituţiile europene şi statele membre să utilizeze o diversitate de noţiuni, inclusiv ca ecou al unor propuneri din mediile europene de reflecţie: autonomie strategică, suveranitate strategică, responsabilitate strategică și altele. Ce au în comun aceste variante este ideea de capacitate de acțiune autonomă a Uniunii Europene. Este important prin aceasta să nu înţelegem automat acţiune ostilă față de alți actori, de unde şi accentul pus constant pe ideea că autonomia este însoțită de cooperarea cu partenerii, chestiune asupra căreia şi România a insistat mereu. Prin această noţiune este însă vizată şi ideea de plasare a UE printre actorii majori pe plan mondial, pentru o acţiune globală cu dimensiune strategică. Conceptul a fost folosit inițial în sfera securității, însă în prezent îl vedem utilizat tot mai mult în alte domenii unde statele membre UE  resimt nevoia de solidarizare, de exemplu, în domeniul sanitar.

Vorbim aşadar despre un concept în curs de clarificare, dar e important să subliniez că, așa cum se întâmplă în multe dosare care implică UE, procesul de clarificare merge în paralel cu reflecţia asupra unor măsuri practice. Astfel trebuie înţelese o serie de măsuri precum, de exemplu, cele ținând de așa-numita cooperare structurată permanentă/PESCO, un proces destinat dotării UE cu capacități de acțiune autonomă în domeniul securității și apărării.

Din punctul de vedere al relaţiilor transatlantice, ca prioritate centrală pe agenda noastră de politică externă, este importantă tocmai această înţelegere a creşterii capacităţilor proprii ale UE, dar nu prin raportare negativă la alți actori. Trebuie identificate modalitățile prin care UE poate deveni mai eficientă pe cont propriu, inclusiv în contextul acțiunilor în cooperare cu partenerii. Uniunea Europeană îşi propune să devină un partener mai solid, mai capabil, pentru alţi actori globali – o aşteptare care răspunde unor mesaje politice transmise chiar de leadership-ul SUA. Sigur că este importantă şi percepţia demersurilor UE de către partenerii în cauză. Dar aici nu încape îndoială, toate statele membre UE o recunosc: cei mai apropiați parteneri strategici ai UE sunt cei de dincolo de Atlantic, în continuare ne apropie interese şi valori fundamentale comune şi România nu va înceta să acţioneze în acest sens. Pentru România, clarificările conceptului, indiferent de numele pe care acesta îl va primi în final, pot fi cu adevărat utile doar în măsura în care pe fond conduc la consolidarea relației transatlantice în condiții de eficiență sporită a acțiunii membrilor ei.

Anexarea de către Rusia a Crimeei, situația complexă din Ucraina, conflictele înghețate din regiunea extinsă a Mării Negre, tensiunile apărute între statele cu interese majore în această zonă, toate acestea ne determină să privim cu multă îngrijorare mediul de securitate regional în care ne situăm.

Cum sunt influențate relațiile diplomatice dintre România și Federația Rusă în contextul procesului  continuu de dezvoltare a unor capabilităților militare ofensive în proximitatea noastră (Peninsula Crimeea)? Poate conduce procesul de dezvoltare a FA ale României la o schimbare de atitudine mai agresivă în plan diplomatic a Federației Ruse?

Pe această bază și în condiţiile în care segmente importante ale graniţelor Românei reprezintă şi frontiera estică a NATO şi UE, considerați că sunt necesare priorități suplimentare, în plus față de angajamentele existente, care să aducă un spor de securitate și stabilitate?

Anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea și destabilizarea estului Ucrainei au echivalat cu extinderea zonei de instabilitate în vecinătatea noastră estică, cu consecințe multiple. În plan securitar, în loc să privim cu încredere spre viitor inclusiv în ceea ce privește perspectivele de reglementare a situațiilor de conflict deja existente, ne confruntăm cu noi teritorii în afara dreptului internațional și, în paralel, cu o acumulare militară evidentă de-a lungul întregului Flanc Estic. Caracterul  precar al mediului de securitate își pune în mod clar amprenta asupra dinamicii dezvoltării durabile în statele afectate din imediata noastră vecinătate.

Pentru România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene și aliat NATO, respectarea principiilor şi a normelor fundamentale ale dreptului internațional este esențială pentru dialogul productiv, pe termen lung, pe baze de egalitate, între națiunile noastre, la nivelul comunității de care aparținem. La nivelul Uniunii Europene rămâne în vigoare politica de sancțiuni față de Federația Rusă, precum și o poziționare critică pe baza celor cinci principii de conduită în relațiile cu Federația Rusă. Până când nu vor exista progrese în privința aplicării integrale a acordurilor de la Minsk și, respectiv, a revenirii conduitei  Federației Ruse în rigorile dreptului internațional, nu sunt motive pentru schimbarea poziției UE, NATO și, respectiv, a României.

La nivel strict bilateral avem o serie de grupuri de lucru, care se află sub Comisia Mixtă economică și care ar trebui să lucreze. Există dialog tehnic pe linia Ministerului Afacerilor Externe. Își menține ritmicitatea aproape anuală Comisia Mixtă pentru aplicarea Acordului bilateral privind regimul mormintelor militare de război. La sfârșitul anului trecut a avut loc și o nouă întâlnire a Comisiei privind studierea problemelor izvorâte din istoria relațiilor bilaterale, inclusiv Tezaurul României transmis la Moscova în Primul Război Mondial. Sunt anumite activități care se desfășoară – putem să continuăm acțiuni care evident sunt în afara regimului de sancțiuni. Dar, încă o dată, este vorba despre un deficit de încredere și predictibilitate care este esențial la nivel bilateral, la care aș adăuga nevoia de răspunsuri corespunzătoare la propuneri constructive. În esență, ne dorim, așa cum este precizat şi în programul de guvernare, o relație predictibilă şi pragmatică cu Federația Rusă și un dialog bazat pe respect, între doi parteneri egali.

În ceea ce privește securitatea și stabilitatea, în orice stat, forțele armate trec prin diferite procese de modernizare și adaptare, pentru ca ele să facă față cerințelor și mediului de securitate cu care fiecare stat se confruntă. Și în România, ca stat membru NATO, armata română se modernizează atât pentru a asigura apărarea țării, cât și pentru a răspunde cerințelor pe care le-am agreat împreună cu aliații din NATO pentru a putea desfășura misiuni comune și a asigura apărarea colectivă a Alianței.

Acțiunile și postura militară crescândă a Federației Ruse în regiunea Mării Negre ne îngrijorează, nu înțelegem rostul acestor măsuri, având în vedere că nici NATO, nici România nu au exprimat vreodată vreo amenințare la adresa Rusiei. În aceste condiții, NATO și România au luat măsuri specifice de apărare și descurajare, pe care le cunoașteți. Este vorba despre prezența înaintată adaptată de pe teritoriul țării noastre, care include brigada multinațională de la Craiova, precum și câteva structuri de comandament. De asemenea, aliații vin periodic la exerciții și activități de instruire în Marea Neagră, pentru a demonstra solidaritate și capacitatea de acțiune comună. Continuăm să lucrăm, în cadrul NATO, la implementarea măsurilor luate și la adaptarea în continuare a posturii de apărare la amenințări.

În același timp, România a fost și rămâne un susținător al abordării duale a NATO, care este ancorată în realitate. Susținem procesul diplomatic Normandia și implementarea acordurilor de la Minsk ca singură modalitate viabilă de soluționare a conflictului din Ucraina. Susținem, totodată, continuarea dialogului NATO cu Rusia în cadrul Consiliului NATO-Rusia, format în care continuăm să discutăm despre Ucraina și evitarea incidentelor militare, solicitând constant Federației Ruse să revină la respectarea dreptului internațional și să implementeze acordurile de securitate la care este parte. O revenire la relația de dinainte de 2014 nu va fi posibilă decât dacă aceste condiții vor fi îndeplinite.

În martie 2020 ați participat la reuniunea miniștrilor afacerilor externe din statele Formatului București 9 (B9), din Lituania. Având in vedere ca principalul obiectiv este aprofundarea dialogului și cooperării între aliații de pe Flancul Estic al NATO, in ce manieră apreciați că reușesc statele participante la această platformă să promoveze interesele comune în cadrul Aliat și care este rolul SUA, care participă ca observator?

Coeziunea statelor din Europa Centrală și de Est în fața provocărilor majore de securitate trebuie privită ca un element important în ecuația de securitate atât la nivel aliat, cât și la nivel regional. Acesta a fost spiritul în care România și Polonia, prin Președintele României, domnul Klaus Iohannis, și Președintele Poloniei, domnul Andrzej Duda, au lansat acest format, care s-a dovedit în timp foarte util pentru armonizarea pozițiilor noastre pe diversele dosare aliate și care a produs rezultate benefice pentru regiune și pentru Alianță în ansamblul său. Spre exemplu, la Summit-ul de la Varșovia din iulie 2016, formatul B9 și-a dovedit utilitatea concretă prin contribuția la asumarea, de către aliați, a unor angajamente clare în direcția consolidării flancului estic al NATO, desfășurarea de trupe americane în zonă (în ianuarie 2017) fiind dovada cea mai concludentă în acest sens. Faptul că aproape toate statele din regiune găzduiesc pe teritoriul lor structuri NATO, parte a procesului aliat de adaptare la noile amenințări, reprezintă o dovadă în plus că evaluările noastre de securitate sunt realiste și privite cu atenție de către aliați.


În ceea ce privește rolul SUA ca observator, trebuie menționat că SUA a susținut lansarea inițiativei, a contribuit consistent la materializarea concretă a diverselor angajamente asumate de către aliați și participă activ la reuniunile B9. Această prezență constantă pe Flancul Estic este o reflecție asumată a parteneriatului transatlantic care trebuie să rămână fundamentul oricărei strategii de securitate atât în regiunea noastră, cât la nivel aliat. Din perspectiva noastră, dar și a celorlalți aliați din cadrul B9, relația transatlantică, solidaritatea aliată sunt indispensabile garantării unui mediu de securitate stabil și predictibil pe flancul estic al NATO și în întregul spațiu euro-atlantic.

În lumina evenimentelor relevante recente, credeți că în prezent mai putem discuta despre relații de bună vecinătate și de parteneriat autentic cu Ungaria, sau trebuie să regândim și să reconstruim alte linii de conduită externă?

În pofida climatului tensionat din ultima perioadă în plan bilateral, România dorește, în modul cel mai sincer, revenirea la o relație firească, de parteneriat real cu Ungaria. Suntem interesați să ieșim din logica provocărilor și a confruntării, și propunem, cu toată responsabilitatea și hotărârea, crearea premiselor unei relații româno-ungare constructive, civilizate, moderne și europene. Credem că este important, în primul rând,  să readucem climatul de încredere și respect reciproc, astfel încât să putem conferi relației bilaterale o traiectorie corespunzătoare parteneriatului nostru strategic. Ne dorim o abordare pozitivă a relației cu Ungaria, în baza principiilor din Tratatul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre România şi Ungaria şi din Declarația privind cooperarea şi parteneriatul strategic ungaro-român pentru Europa secolului XXI.

Discuțiile purtate la București, la 26 mai 2020, cu omologul meu ungar mi-au permis să reiterez de o manieră clară și directă interesul României pentru revenirea la o relație firească, de parteneriat real cu Ungaria și să evidențiez așteptarea părții române de renunțare la logica de tip confruntațional în relația cu țara noastră. Pot spune că, până în prezent, în linii mari, abordarea mea din cadrul vizitei a avut rezultate.

Ca pași inițiali pentru ameliorarea relațiilor bilaterale, ne dorim să punem accent pe dinamizarea cooperării economice, aprofundarea cooperării sectoriale, în baza proiectelor realizate sau în curs de derulare, îndeosebi în domenii precum energia sau infrastructura și identificarea de noi oportunități de cooperare, precum și continuarea dialogului privind protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale din cele două țări. Toate aceste aspecte au fost discutate cu ocazia vizitei recente a omologului meu ungar la București și îmi exprimăm speranța că, în perioada următoare, vor fi înregistrate progrese importante din acest punct de vedere.

Ce ne puteți spune în privința relațiilor cu Ucraina, în special din perspectiva modului în care sunt asigurate de către Kiev drepturile comunității românești?

Ucraina este o țară importantă pentru România, în vecinătatea estică a Uniunii Europene, iar relațiile se desfășoară într-un context complex dat de proximitatea geografică, cursul de politică externă al Ucrainei orientat spre UE și NATO, conflictul din estul țării, existența minorităților naționale înrudite pe teritoriul celor două state. La acești factori s-au adăugat în ultimele luni aspectele legate de pandemia de COVID-19, România fiind interesată de menținerea stabilității economice și sociale a statului vecin, sens în care a sprijinit deciziile corespunzătoare la nivel UE, de exemplu, acordarea de asistență macrofinanciară. În plus, după cum am mai menționat, ca urmare a unei decizii în acest sens a Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, și a Prim-ministrului României, domnul Ludovic Orban, România urmează să acorde sprijin medical direct Ucrainei, în perioada următoare, în valoare de circa 1.75 milioane Euro, la care se va adăuga o echipă medicală pentru a sprijini efortul colegilor din Ucraina, acest demers fiind în curs de pregătire.

Ucraina a realizat în ultimii ani progrese considerabile în procesul complex de reforme, stimulat de orientarea țării către UE și NATO, obiectiv strategic pe care România îl susține pe deplin inclusiv prin acordarea de asistență tehnică, exemple reușite fiind cele în domeniul combaterii corupției și telemedicinei. În plus, țara noastră continuă să fie pe plan internațional un susținător ferm al suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei, esențiale pentru stabilitatea și securitatea regională. România își urmărește astfel promovarea intereselor naționale printr-o abordare echilibrată, bazată pe dialog și respect pentru principiile și normele de drept internațional, care să devină un exemplu în regiunea noastră.

Situația drepturilor persoanelor aparținând minorității române din Ucraina este o temă principală în dialogul bilateral cu Ucraina, iar MAE urmărește constant ca acestea să fie respectate conform standardelor și obligațiilor internaționale asumate de Ucraina. În acest sens, folosim instrumentele de care dispunem, precum Comisia interguvernamentală româno-ucraineană pentru problema drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale și negocierile sectoriale, de exemplu în domeniul educației, dar am activizat și dialogul politico-diplomatic, având pe aceste teme discuții cu omologul ucrainean Dmytro Kuleba la 16 martie și la 4 iunie a.c. Am convenit reluarea activității Comisiei menționate și a negocierilor privind Protocolul între ministerele educației din cele două state privind cooperarea în acest domeniu.

Rolul statului român este acela de a facilita atingerea unei înțelegeri între comunitatea română și autoritățile ucrainene, neputându-se substitui minorității naționale înrudite sau statului ucrainean. În plus, cursul european și euroatlantic al Ucrainei și adoptarea setului de valori ale celor două organizații, UE și NATO, vor genera beneficii pentru întreaga populație a Ucrainei, inclusiv pentru persoanele aparținând minorității române. România urmărește cu atenție modificările din legislația ucraineană care au potențialul de a afecta nivelul drepturilor identitare ale persoanelor aparținând minorității române. Un domeniu care cunoaște modificări este cel al educației, pe această temă România susținând că obiectivele părții ucrainene pot fi atinse fără a afecta predarea în limba română.

În contextul implementării noii legislații ucrainene în domeniul educației, România va urmări obiectivul menținerii nivelului de competență lingvistică a etnicilor români și va pregăti măsuri care să compenseze eventuala diminuare a volumului predării în limba română. Avem în vedere posibilități pentru creșterea calității procesului didactic, prin îmbunătățirea manualelor și perfecționarea profesorilor, precum și prin informatizarea/digitalizarea produsului educațional. În perspectivă poate fi avută în vedere înființarea de școli private cu predarea în limba română.

Cum vedeți contextul politic actual de la Chișinău (instabilitatea coaliției de guvernare și viitoarele alegeri prezidențiale) și cum ar putea evolua situația politică a Republicii Moldova? Este posibil ca aceste evoluții să afecteze cooperarea militară bilaterală/ prin programe NATO?

Relația României cu R. Moldova este una cu totul specială, fiind bazată pe comunitatea de istorie, limbă și cultură, precum și pe parteneriatul strategic bilateral pentru integrarea europeană a R. Moldova, care a împlinit a 10 ani anul acesta. În toată această perioadă am urmărit consecvent și prioritar să acționăm în spiritul relației noastre privilegiate. Cu atât mai mult astăzi, când atât România, cât și R. Moldova traversează momente dificile, determinate de efectele pandemiei de COVID-19, România este alături de cetățenii R. Moldova, oferind un sprijin consistent și total dezinteresat. La acest capitol, aș dori să reamintesc misiunea unei echipe de 52 de specialiști, dintre care 41 de doctori și asistente medicale, care s-a deplasat în Republica Moldova la 30 aprilie 2020 pentru a susține, timp de 15 zile, eforturile personalului medical din Republica Moldova în lupta cu pandemia COVID-19, precum și un ajutor umanitar de aproximativ 3,5 milioane euro, constând în echipamente medicale, precum și medicamente și dezinfectanți, materiale extrem de utile în combaterea efectelor negative ale pandemiei. România a acționat de asemenea, în toată această perioadă, pentru facilitarea  eforturilor de repatriere a numeroși cetățeni ai Republicii Moldova, inclusiv a unui militar al Republicii Moldova din Misiunea de instruire a UE din Mali. Am venit, de asemenea, și în întâmpinarea eforturilor de fluidizare a transporturilor de mărfuri spre și dinspre Republica Moldova. De asemenea, am sprijinit solicitările de tranzit pentru a asigura repatrierea în siguranță, prin tranzitarea teritoriului României, pentru numeroși cetățeni din Republica Moldova. Pe plan internațional, am sprijinit pachetele de asistență financiară adoptate la nivelul UE în beneficiul statelor din Parteneriatul Estic, în contextul pandemiei cu noul Coronavirus. De altfel, de-a lungul timpului, am folosit contactele noastre bilaterale și la nivelul UE pentru a încuraja sprijinirea cetățenilor Republica Moldova de către partenerii săi de dezvoltare.

Caracterul privilegiat al relației noastre bilaterale este, așadar, unul durabil, care transcende diversele contexte vremelnice, în care unele sau altele dintre forțele politice se regăsesc în poziții de decizie la Chișinău. Acest lucru este cu atât mai adevărat în acest an, când se împlinesc zece ani de Parteneriat Strategic, însă contextul politic de la Chișinău, creat în noiembrie 2019, a impus o reevaluare a coordonatelor cooperării bilaterale, în sensul unei condiționări stricte a sprijinului pe care îl oferă Bucureștiul.  Romania nu se va pronunța cu privire la procesele politico-electorale din alte state, întrucât acestea reprezintă strict chestiuni de politică internă ale țărilor respective. Aș dori însă să reiterez poziția bine-cunoscută a Romania, pe care am subliniat-o și cu prilejul vizitei pe care am întreprins-o la Chișinău, la 30 aprilie 2020, conform căreia  este absolut esențial ca reformele cheie pentru dezvoltarea democratică a Republica Moldova, pentru avansarea parcursului european al țării să continue, prin acțiuni concrete, în conformitate cu angajamentele asumate prin Acordul de Asociere încheiat cu UE.  În ceea ce ne privește, vom continua să urmărim cu prioritate interesele cetățenilor din Republica Moldova, fără să avem în vedere un câștig anume. Reiterez, pe această cale, angajamentul ferm al României de a continua să susțină obiectivul fundamental reprezentat de integrarea europeană a Republicii Moldova, singura în măsură să asigure dezvoltarea economică și socială în beneficiul direct al cetățenilor.

Cooperarea dintre Republica Moldova și NATO este una de lungă durată, întrucât a început în anul 1994, odată cu începerea participării Republicii Moldova la Parteneriatul pentru Pace al NATO. În tot acest răstimp, relația dintre Republica Moldova și NATO s-a bazat și continuă să se bazeze pe respectarea deplină, de către Alianță, a neutralității constituționale a Republicii Moldova. Ca atare, limitele și consistența activităților de cooperare sunt determinate exclusiv de disponibilitatea autorităților de la Chișinău de a se angaja în astfel de activități. Aceste activități de cooperare și programe derulate de NATO în sprijinul și cu acordul Republicii Moldova au avut un impact benefic pentru modernizarea forțelor armate ale Republicii Moldova și pentru sporirea rezilienței acestui stat. De exemplu, menționez programele derulate de NATO pentru consolidarea integrității în instituțiile din domeniul securității naționale a Republicii Moldova, pentru întărirea capacității de apărare a statului în fața amenințărilor cibernetice ori pentru distrugerea stocurilor de pesticide și alte substanțe dăunătoare stocate de-a lungul timpului în vecinătatea unor colectivități locale din Republica Moldova și care prezentau riscuri serioase la adresa sănătății acelor cetățeni. NATO este și va rămâne deschisă menținerii și aprofundării cooperării cu Republica Moldova. Continuarea cooperării dintre NATO și Republica Moldova, precum și amploarea acestei cooperări reprezintă, însă, o decizie ce revine exclusiv autorităților de la Chișinău și nu îmi pot exprima decât speranța că această cooperare va fi menținută și consolidată.

România are tradiție în participarea la misiuni internaționale, în acest fel contribuind semnificativ la securitatea europeană și internațională. În contextul actual:

a) Considerați oportună prelungirea mandatului forțelor române dislocate în Mali în cadrul misiunii ONU de stabilizare (MINUSMA)? În paralel, luați în considerare dezvoltarea participării României la misiunea europeană de instruire militară EUTM Mali?

 România are o experiență de aproape trei decenii de participare la operațiunile ONU de menținere a păcii, ca rezultat al conlucrării mai multor instituții rolul decisiv revenind ministerelor care trimit în teren efective definite drept “căști albastre“. Această participare se înscrie în angajamentul pe termen lung al țării noastre de a sprijini eforturile ONU în asigurarea și menținerea păcii și securității internaționale. România, prin militari, polițiști sau jandarmi, participă în prezent la mai multe astfel de operațiuni ale ONU. Desigur, cea mai importantă participare este cea din cadrul Misiunii multidimensionale integrate de stabilizare a ONU în Mali - MINUSMA și reprezintă o premieră pentru țara noastră și pentru Ministerul Apărării Naționale: în Mali participăm pentru prima oară, prin detașamentul de elicoptere, cu mijloace de transport aerian și cu personalul de specialitate care  asigura deplina sa funcționalitate.

La șase luni de la plecarea detașamentului în teatrul de operațiuni din Mali, în luna octombrie 2019, a avut loc recent prima rotație la termen a personalului. Evaluările MApN, ale responsabililor din cadrul MINUSMA sau ale Secretariatului ONU pe care le avem deja sunt pozitive și ne bucură să avem încă o confirmare a calității participării românești în misiunile ONU de menținere a păcii.  

Termenii acestei participări sunt consemnați în Memorandumul de înțelegere încheiat între ONU și Guvernul României, ai cărui parametri tehnici, de personal și financiari au fost stabiliți prin colaborarea experților Ministerului Apărării Naționale și Secretariatului ONU. România a sprijinit constant eforturile internaționale și ale UE privind stabilitatea și securitatea în regiunea Sahel, prin contribuția consistentă la MINUSMA și participarea la EUTM Mali cu un ofițer de stat major. Regiunea Sahel este o regiune cu o dinamică semnificativă, iar asigurarea stabilității în zonă reprezintă o condiție necesară pentru întărirea securității Europei. Datorită complexității mandatelor misiunilor din Sahel, România  a fost mereu favorabilă unei abordări graduale și integrate, pornind de la dezvoltarea potențialului existent la nivelul tuturor instrumentelor UE și în strânsă coordonare cu ceilalți parteneri internaționali implicați în regiune.

b) Care sunt perspectivele dezvoltării participării României la operația (contra-piraterie) EU NAVFOR (Atalanta) din Cornul Africii?

România participă la operația EUNAVFOR Atalanta încă de la lansarea ei, în 2008. De atunci și până azi, un militar român a fost mereu prezent în comandamentul operației. Însă răspândirea COVID-19 în rândul statelor din Africa afectează și operațiile și misiunile militare, inclusiv EUNAVFOR. Activitatea în teatrul de operații este redusă în prezent la sarcinile esențiale, în limita mandatului aprobat.

Pe de altă parte, operația produce rezultate pozitive în condițiile în care, în semestrul al II-lea din 2019 și în primele luni ale lui 2020 nu s-au înregistrat cazuri de piraterie. Totodată, operația este un bun exemplu de acțiune europeană: România participă la EUNAVFOR alături  de alte 16 state membre UE  și 2 state candidate, Serbia și Muntenegru. Totuși, UE nu este singurul actor în regiune, alte 30 de națiuni având prezențe navale în Cornul Africii. Printre ele se numără și SUA, Japonia, India și China.

Ministerul Afacerilor Externe va susține în continuare participarea României la misiunile și operațiile UE precum EUTM Mali sau EUNAVFOR, punând accent pe o abordare europeană integrată, adaptată la realitățile din teren, pe de-o parte, și ținând cont de resursele existente, precum și de toate solicitările de contribuții la operații și misiuni UE venite la adresa României, pe de altă parte.    

Au trecut, deja, 6 luni din cel de-al doilea mandat al dumneavoastră ca ministru al afacerilor externe al României. Ar fi foarte apreciat un succint bilanţ al acestui semestru şi, în egală măsură, o referire la priorităţile şi obiectivele politicii externe şi ale diplomaţiei româneşti în orizontul sfârşitului de an 2020.

Am subliniat deja câteva moduri în care acest context extraordinar și-a pus amprenta în mod direct pe activitatea mea ca ministru şi a MAE, care a trebuit reorientată din mers către gestionarea şi găsirea de soluţii pentru noi provocări și numeroase situații excepționale. Răspunsul la provocările asociate situației de criză a fost căutat în paralel cu gestionarea activităților curente specifice MAE. În primul rând a fost vorba de contactele mele în această perioadă cu omologi, dar şi prin reuniuni multilaterale la toate nivelurile, care au continuat să se deruleze în aceste luni.

Pot constata că ritmul multor reuniuni a fost rapid recuperat şi chiar accelerat, consecinţă a doi factori: transferarea reuniunilor specifice activităţii MAE pe numeroase dosare, pe platforme on-line, care prin accesibilitatea lor în absenţa nevoii unei deplasări, au permis un ritm mai alert; al doilea factor a fost însăşi necesitatea unei coordonări pe multiple teme şi dosare, ca element de gestionare a crizei, evaluare a consecinţelor alături de partenerii noştri şi de poziţionare în consecinţă. Am avut numeroase contacte telefonice sau prin reuniuni online cu omologi, bilateral şi multilateral, exact în acest spirit.

Am avut până în prezent întrevederi cu 28 de omologi: SUA, Germania, Franța, Republica Moldova,  Polonia,  Olanda, Republica Coreea, Vietnam, Kazahstan, Singapore, Japonia, Noua Zeelandă, Grecia, Macedonia de Nord, Armenia, Bulgaria, Norvegia, Estonia, Georgia, Croația, Irlanda, Arabia Saudită, Gambia, Turcia, Republica Kârgâză, Slovacia, Ungaria, Albania.

Ministrul afacerilor externe al României, Bogdan Aurescu și secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo

De asemenea, cu precădere în perioada pandemiei de COVID-19, am purtat discuții telefonice, unele repetate sau în plus față de întrevederi, cu 19 omologi: Kenya, Serbia, Ucraina, Tunisia, Israel, Bulgaria, Irlanda, Slovacia, Olanda, Kazahstan, Polonia, Norvegia, Finlanda, Estonia, Macedonia de Nord, Albania, Ungaria, Regatul Unit, Turcia, Republica Moldova. Aceste contacte au presupus o activitate corespunzătoare de pregătire, la nivelul structurilor specializate din minister.

De asemenea, am contribuit la atenta pregătire a contactelor externe la cel mai înalt nivel, fie că ne referim la Preşedintele României sau la Prim-ministrul României. Am continuat să ne implicăm în toate dezbaterile UE pe temele prioritare pentru profilul nostru de stat membru, de la cele noi legate de criza actuală, la teme constante, de interes strategic, pentru ţara noastră. Amintesc aici că am primit cu satisfacţie în această perioadă decizia mult aşteptată a UE de continuare a procesului de extindere prin deschiderea negocierilor de aderare cu Albania și cu Republica Macedonia de Nord, decisă prin Summit-ul de la Zagreb din 6 mai. Vedem astfel roadele unor demersuri susţinute ale României, inclusiv pe durata Preşedinţiei rotative a Consiliului UE.

Am primit la București, în vizite oficiale, trei omologi: Arabia Saudită, Slovacia și, recent, Ungaria. Chiar înaintea declanșării crizei pe plan global, am efectuat o vizită bilaterală la Berlin – de importanţă deosebită, pentru că am dorit să marcăm cei 140 de ani de relaţii diplomatice româno-germane. A fost o vizită cu atât mai utilă cu cât Germania va prelua, la 1 iulie 2020, Preşedinţia rotativă a Consiliului UE şi dorim să cooperăm îndeaproape pe numeroase dosare globale, europene şi bilaterale de interes ridicat. 

De o semnificaţie aparte pentru mine şi într-un moment special, a fost vizita la Chișinău pe care am făcut-o pentru a însoți echipa medicală trimisă de România în Republica Moldova pentru a sprijini lupta împotriva pandemiei. A fost o vizită foarte densă, în care am avut întâlniri atât cu omologul meu, cât și cu premierul şi alţi înalţi oficiali şi lideri politici. Cred că vizita mea acolo şi gesturile României de sprijin în momente dificile vor da roade. România are încredere şi sprijină cetăţenii Republicii Moldova şi rămâne ghidată de obiectivele şi principiile Parteneriatului strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.  

Dincolo de aceste priorităţi, în plan european de exemplu, reuniunile Consiliului Afaceri Externe au dobândit o frecvență crescută acum, faţă de cea lunară consacrată. Am dezbătut cu omologii mei şi cu Înaltul Reprezentant al UE pentru PESC, priorităţile răspunsului la criză, dar şi probleme de interes curent la nivel global şi modalități de implementare mai eficientă a politicilor Uniunii Europene. Cea mai recentă reuniune a Consiliului Afaceri Externe, din 15 iunie, s-a desfășurat cu participarea secretarului de stat american, Mike Pompeo. Reuniunea a prilejuit un dialog aprofundat pe tema cooperării transatlantice, cu accent pe modalitățile prin care poate fi exploatat întregul potențial al acesteia în dosare de actualitate, precum gestionarea efectelor pandemiei, relația cu China, Procesul de Pace în Orientul Mijlociu și Vecinătatea Estică. Cu această ocazie, am reiterat inclusiv faptul că România susține ferm parteneriatul transatlantic, UE și SUA făcând parte din aceeași comunitate de valori și de securitate. Pe agenda CAE în acest semestru s-au aflat subiecte precum răspunsul UE la pandemia de COVID-19, relațiile transatlantice, China și impactul epidemiei COVID-19 în regiunea extinsă a Asiei-Pacific, Republica Moldova și Vecinătatea Estică a UE, Balcanii de Vest, Vecinătatea Sudică a UE, relațiile UE-Africa și situația drepturilor omului în lume, pregătirea Conferinței de la Berlin privind Sudanul, evoluțiile recente privind Irak/Iran și situația din Libia și Afganistan, regiunea Sahel, securitatea și apărarea UE, diplomație climatică, evoluții în Orientul Mijlociu și Procesul de Pace, situația din Siria și Turcia, toate teme de primă importanţă şi pentru România. De asemenea, faţă de practica obişnuită a gestionării afacerilor europene, am luat parte la o reuniune a Consiliului Afaceri Generale, la 25 februarie unde au fost discutate subiecte majore pentru viitorul UE precum relațiile UE-Regatul Unit, Programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2020, procesul de extindere a Uniunii, Cadrul Financiar Multianual 2021-2027.

Am participat la o reuniune a miniștrilor afacerilor externe în format B9, la 10 martie, la Vilnius, unde am subliniat necesitatea implementării depline a tuturor deciziilor aliate, inclusiv a celor adoptate cu prilejul reuniunii la nivel înalt de la Londra din decembrie 2019, și totodată, necesitatea continuării procesului de adaptare a NATO. Aceste teme au beneficiat de întreaga atenție a Alianței, alături de modalitățile de gestionare a efectelor pandemiei, cu prilejul reuniunii miniștrilor afacerilor externe ai NATO, de la 2 aprilie, în sistem video-conferință, la care am participat.

Discuțiile multilaterale în sistem video-conferință s-au intensificat deosebit în această perioadă în multiple formate, nu doar la UE şi NATO, aşa încât am putut urmări agenda stabilită de priorități ale MAE şi prin reuniunea trilaterală a miniștrilor de externe România-Polonia-Turcia din 28 aprilie, reuniunea aniversară a Consiliului de Securitate al ONU cu ocazia marcării a 75 de ani de la încheierea celui de al Doilea Război Mondial, organizată de Președinția estonă a CS ONU din 8 mai, reuniunea pregătitoare în format Sherpa a celui de-al 5-lea Summit al Inițiativei celor Trei Mări din 12 mai, Summit-ul extraordinar al Inițiativei Central Europene din 14 mai, Conferința regională pe tema gestionării efectelor socio-economice ale pandemiei de COVID-19 din 19 mai.

Rămânem implicaţi şi în cooperarea la nivel regional și multilateral conform calendarului, prin deţinerea a două președinții importante: Președinția-în-Exercițiu a Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră, OCEMN, și președinția rotativă a Comunității Democrațiilor.

În cazul Președinției-în-Exercițiu a OCEMN, concentrată pe impulsionarea cooperării economice interguvernamentale în regiunea Mării Negre, am anunțat de curând decizia României de asumare, în baza angajamentului său constructiv faţă de cooperarea la Marea Neagră, a prelungirii cu titlu excepțional a mandatului naţional de Președinție-în-Exercițiu și pentru semestrul II al anului 2020, fiind vorba inițial doar despre semestrul I, în scopul asigurării continuității președințiilor-în-exercițiu ale OCEMN, care vor fi asumate succesiv de Albania, Georgia și Republica Moldova. Soluția a fost salutată de toate statele membre ale OCEMN şi a fost adoptată prin consens, la 17 iunie, în cadrul reuniunii înalților funcționari ai OCEMN. Pe fondul evoluţiilor generate de pandemia de COVID-19, majoritatea activităţilor şi reuniunilor președinției române au avut loc în format video-conferinţă, cu menţinerea priorităţilor anunţate şi în conformitate cu angajamentul asumat la preluarea mandatului, însă formatul acesta a restrâns posibilitatea exercitării depline a mandatului nostru. În același timp, încă din perioada anterioară asumării mandatului de către România, au existat dificultăți în asigurarea continuității președințiilor-în-exercițiu ulterioare celei române, pe fondul neasumării acestora de către unele state membre în ordinea prestabilită de către Organizație, din diverse motive justificate. În ceea ce privește președinția rotativă a Comunității Democrațiilor, for multilateral prestigios care promovează principiile și practicile fundamentale ale democrației în lume, România exercită această calitate pentru o perioadă de 2 ani. Simultan cu toate aceste activităţi specifice MAE, am întreprins numeroase acțiuni concrete pentru gestionarea efectelor pandemiei.

Am prezentat deja câteva, la întrebările dumneavoastră anterioare. Mai amintesc şi că am sprijinit, prin eforturi și negocieri diplomatice susținute, libera trecere a transportatorilor români de mărfuri, libera circulație a persoanelor și asigurarea mobilității forței de muncă transfrontaliere, precum și multe alte spețe care au apărut. În ceea ce privește demersurile de reglementare pentru asigurarea sprijinului punctual pentru cetățenii români din străinătate, a fost aprobată, la propunerea MAE, OUG nr. 46/2020 pentru modificarea și completarea OUG nr. 11/2020, referitor la stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei, fiind instituită posibilitatea suportării din bugetul MAE a cheltuielilor privind acordarea protecției consulare cetățenilor români din afara granițelor României afectați în contextul unei epidemii/pandemii, respectiv acoperirea, cu titlu provizoriu, a costurilor privind asigurarea cazării și a utilităților de primă necesitate. Această dispoziție vine în completarea cadrului normativ existent, care prevedea decontarea cheltuielilor de carantină, respectiv a celor aferente protecției consulare a cetățenilor români care nu pot părăsi teritoriul altor state, precum și cele necesare acoperirii transportului acestora spre România din statele afectate.  A fost alocată o linie telefonică suplimentară, în format call-center, pentru informarea cetățenilor români din străinătate care se află în situații speciale din cauza pandemiei și, de la activarea sa, au fost preluate peste 65.000 de apeluri telefonice. În continuare se înregistrează, în medie, aproximativ 1.000 de apeluri pe zi. La nivelul MAE, a fost constituit un grup operativ de lucru, coordonat la nivel de secretar de stat, și în supervizarea mea directă. Reprezentanții MAE au participat activ la toate grupurile de lucru organizate la nivel guvernamental pe subiecte legate de pandemia de COVID-19, precum și la videoconferințe sau teleconferințe organizate de către Serviciul European de Acțiune Externă, Comisia Europeană, Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene sau NATO.

La nivelul Uniunii Europene, la începutul crizei pandemice, au avut mai mult impact soluțiile identificate bilateral de statele membre. În ceea ce privește asigurarea traficului de mărfuri între statele membre, de exemplu, soluția a fost găsită prin discuții bilaterale între statele membre, în speță coridoare de tranzit prin Austria - Ungaria - România sau prin Slovenia – Croația – Serbia – România. Comisia Europeană a venit însă ulterior cu recomandări privind acele coridoare verzi și care au construit soluția pe care statele membre au reușit să o găsească.

 Treptat, răspunsul Uniunii Europene a fost unul amplu, în plan economic, în plan sanitar, în planul tranzitului de mărfuri și de persoane. Pe plan economic, a reușit să flexibilizeze, o serie de reguli de utilizare a fondurilor europene. A fost activată clauza de salvgardare din Pactul de Stabilitate, ceea ce a permis o cheltuire mai ușoară a banilor publici pentru gestionarea crizei generate de COVID-19. A fost propus instrumentul SURE de reducere a riscului de șomaj, au fost flexibilizate regulile de ajutor de stat, ceea ce a permis ca și România să implementeze o schemă de ajutor de stat pentru IMM-uri de 3.3 miliarde Euro. S-au făcut deci progrese notabile şi demersuri extraordinare până în prezent.

Dacă ne referim și la primele luni ale mandatului meu, noiembrie 2019 – februarie 2020, când încă ne regăseam în „logica clasică” a activității MAE, trebuie să menționez și demersurile în plan european, urmărind fructificarea rezultatelor foarte bune obținute în timpul Președinției române la Consiliul UE din primul semestru și sporirea rolului României în cadrul Uniunii, cu precădere în ceea ce privește tranziția spre noul ciclu instituțional și legislativ 2019-2024.

A continuat dinamica susținută a contactelor oficiale cu omologi – ai mei sau ai colegilor mei din MAE - din țările cu statut de partener strategic al României și statele cu care avem relații privilegiate Germania, Polonia, Franța, Austria, Grecia. MAE a continuat să sprijine activ Administrația Prezidențială pentru avansarea Inițiativei celor Trei Mări şi menținerea profilului special al României în cadrul acesteia, implicându-se în organizarea primei mini-conferințe de promovare a Fondului de Investiții al I3M, la București.

În cadrul NATO, am promovat interesele de securitate ale României, cu atenție specială acordată procesului de adaptare a Alianței, consolidării prezenței înaintate aliate pe flancul estic și în regiunea Mării Negre, precum și sprijinului pentru partenerii din vecinătate. În marja summit-ului de la Londra din 3-4 decembrie 2019, am avut o întrevedere importantă cu omologul american, în vederea dezvoltării, aprofundării și extinderii Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii. Ulterior, am primit invitația de a face o vizită la Washington D.C. în luna aprilie, care însă a fost amânată din cauza pandemiei; ea rămâne însă pe agenda mea și a secretarului de stat american Mike Pompeo.

Am intensificat și demersurile de consolidare a relațiilor cu state din Asia, prin participarea la reuniunea miniștrilor de externe Asia-Europa (ASEM) de la Madrid, în marja căreia am avut și întrevederi bilaterale cu numeroși omologi din zonă (Japonia, R. Coreea, Vietnam, Singapore ș.a.).

Organizarea și desfășurarea alegerilor în străinătate - cele două scrutine pentru alegerea Președintelui României – au constituit un proces deosebit de complex chiar în primele zile ale mandatului meu. Ca urmare a unor probleme semnalate la alegerile anterioare, MAE a inițiat consultări de amploare cu misiunile diplomatice și comunitățile de români din diaspora și a înaintat instituțiilor cu drept de inițiativă legislativă în materie electorală propuneri pentru modificarea cadrului legal aferent, care au dus la ameliorarea desfășurării următoarelor scrutine. Pentru alegerile din noiembrie 2019, MAE a organizat în străinătate 835 de secții de votare, cele mai multe organizate vreodată în străinătate. Procesul electoral s-a desfășurat în condiții optime, fără incidente, în condițiile unui număr record de cetățeni români care și-au exercitat dreptul de vot: peste 1,5 milioane alegători în total la cele două tururi.

De asemenea, la sfârșitul anului 2019, am demarat un proces de reformă vizând restructurarea MAE pe principii de profesionalism, eficiență și corectitudine, în linie cu sarcinile stabilite de Guvernul României instalat la 4 noiembrie 2019.

În ceea ce privește prioritățile și obiectivele de viitor, este important să subliniem că, pentru România, obiectivele strategice de prim rang rămân constante. Sigur, se afirmă des că lumea nu va mai fi la fel, dar unele lucruri sunt totuşi constante: determinarea noastră geografică, unde geopolitica a fost aproape mereu la ea acasă, să spun aşa; nu se schimbă nici setul de valori și principii pe care România și le-a asumat şi continuă să le asume ferm. Ceea ce face ca, indiferent de impactul crizei COVID-19, politica externă a României să rămână și în viitor pe coordonate predictibile și cu o doză importantă de continuitate.

Cadrul general al politicii externe a României, caracterizat de cei trei piloni strategici, creșterea rolului României în cadrul UE și NATO și dezvoltarea și aprofundarea Parteneriatului Strategic cu SUA, va continua să ne ghideze în acțiunea externă. Vom continua să fim aceiași avocați ai rezolvării provocărilor globale prin cooperare în cadrul actualei ordini internaționale bazate pe reguli şi prin respectarea dreptului internațional. Rămânem preocupați și vom continua să contribuim la securitatea și stabilitatea regiunilor ce ne sunt direct învecinate nouă și, în general UE și NATO. Vom continua să acordăm atenție dezvoltării relațiilor cu partenerii noștri, cu partenerii UE și NATO, cu statele de pe glob cu care împărtășim aceleași valori. Relațiile speciale, precum cea cu Republica Moldova, partenerii estici ai UE sau statele din Balcanii de Vest, își vor păstra locul în ierarhia priorităților noastre.

Dacă ar fi să identific o prioritate a noastră specifică anului 2020, aceasta ar fi avansarea în înțelegerea impactului de ansamblu pe care actuala criză îl are asupra sistemului internațional și asupra diplomației în general și calibrarea eficientă a propriului răspuns în termeni de acțiune externă. Dar aici nu vorbim de obiective mari, ci de mijloace de urmărire a intereselor şi de materializare a priorităților. La acest moment, consider că pentru România va fi important să își asigure capacități naționale adecvate pentru reacția la criză și să se asigure că formatele de apartenență principale, UE și NATO, precum şi Parteneriatul Strategic cu SUA, își păstrează soliditatea şi îşi reafirmă relevanța în contextul actual.

În final, v-aș propune să rămânem optimiști şi realişti, ceea ce vă asigur că se poate. Omenirea s-a confruntat de-a lungul istoriei cu numeroase crize și provocări, la care a găsit întotdeauna răspunsuri care în final i-au asigurat şi supraviețuirea şi chiar progresul. Se spune adesea că orice criză nu este doar o provocare, ci și o oportunitate de a învăța și de a merge mai departe. Pentru mine ca ministru și ca diplomat de carieră, pentru MAE şi pentru serviciul nostru diplomatic extern, aceste gânduri sunt cele care ne ghidează şi ne vor ghida pe termen scurt şi mediu.