Acasa De interes Materiale Ediţii tiparite Autori
Interviu cu E.S. George Cristian Maior, ambasadorul României în SUA: „Unul dintre cele mai importante aspecte ale Parteneriatului Strategic România – SUA este vitalitatea sa“
Parteneriatul dintre România și SUA este deopotrivă un reper important în politica externă a țării noastre, dar și un angajament ferm care ne definește opțiunile. Colaborarea dintre România și Statele Unite a fost și continuă să fie cu atât mai prețioasă și reciproc benefică, cu cât în toți anii de cooperare au fost realizate cu succes multiple acțiuni strategice care să răspundă noilor provocări la adresa securității aliate. Declarația comună privind parteneriatul strategic pentru secolul XXI din 2011 a dinamizat relațiile și este principalul document politic bilateral care consolidează securitatea și prosperitatea comună.

George Cristian MAIOR

26/09/2020 Regiune: Global Tema: Geopolitică

George Cristian Maior, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în Statele Unite ale Americii, a oferit o evaluare a Parteneriatului Strategic România-SUA din perspectiva celor 140 de ani de relații diplomatice româno-americane, în interviul acordat revistei Pulsul Geostgrategic.

Sursa: Ambasada României, Washington DC

Pulsul Geostrategic: Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice şi vizibile inclusiv în regiunea Mării Negre, menţinerea securităţii României şi a stabilităţii în regiune reprezintă un domeniu prioritar de acţiune diplomatică pentru ţara noastră în cadrul Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI cu SUA. Dezvoltarea, aprofundarea şi extinderea Parteneriatului Strategic cu SUA, pe baza Declaraţiei Comune între România şi Statele Unite ale Americii semnată la Washington, la 13 septembrie 2011, reprezintă un deziderat asumat de către autoritățile de la București.

  • Cum apreciați stadiul implementării Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic România – SUA?

George Cristian Maior: Parteneriatul cu SUA reprezintă, alături de apartenența la NATO și UE, unul dintre cei trei „piloni strategici” ai politicii externe și de securitate a României. Putem spune fără reținere că acest parteneriat, lansat în 2007, se află astăzi la cel mai înalt nivel în evoluția sa din ultimele două decenii. Nu este doar o afirmație diplomatică, ci o realitate pe care o putem observa nemijlocit.

În ultimii ani, dialogul politic bilateral, cel care impune viziunea și direcția de dezvoltare a relației în ansamblul său, a fost de un dinamism și de o consistență extraordinare, la toate nivelurile. Este emblematic faptul că, în 2017, la doar câteva luni de la instalarea noii administrații de la Casa Albă, președintele României a fost primul șef de stat din regiunea central și est europeană care a avut o întâlnire bilaterală oficială cu președintele SUA. Ne amintim faptul că, în cadrul acestei întâlniri, președintele Trump a subliniat pentru prima dată în mod public fermitatea angajamentului american față de principiul apărării colective a statelor NATO.

În 2019, în cadrul unei noi vizite bilaterale a președintelui României la Casa Albă, cei doi șefi de stat au semnat o Declarație Comună care reliefează progresul Parteneriatului Strategic România-SUA pe toate planurile. Avem așadar două momente de referință, la cel mai înalt nivel, care marchează rezultatele și dinamica pozitivă a cooperării bilaterale.

Pe lângă acestea, au fost sute de întâlniri bilaterale la toate nivelurile: membri ai celor două guverne, delegații ale Parlamentului României și Congresului SUA, înalți oficiali și experți. Task Force-ul româno-american pentru implementarea Declarației Comune s-a reunit cu regularitate în acești ani, iar agenda a fost mereu substanțială.

Tot acest dialog intens și continuu este bineînțeles susținut de ritmul remarcabil al progreselor în toate domeniile relației bilaterale, fie că vorbim de aprofundarea cooperării pe problematica militară și de securitate, în mod tradițional cel mai avansat palier al parteneriatului strategic, sau de creșterea și diversificarea cooperării economice bilaterale.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale Parteneriatului Strategic România – SUA este vitalitatea sa. Nu vom putea niciodată să tragem linie și să spunem că toate obiectivele posibile au fost îndeplinite, pentru că permanent apar noi domenii și oportunități de cooperare bilaterală. Acest lucru demonstrează atât compatibilitatea intereselor naționale și viziunilor strategice ale celor două state, cât și o afinitate reală și profundă între poporul român și cel american.

Parteneriatul Strategic cu SUA a fost și continuă să fie în modul cel mai direct legat de transformarea democratică a României, de consolidarea identității noastre transatlantice, de asigurarea securității și de conturarea unui profil geopolitic de anvergură al României într-o regiune supusă multor influențe și provocări.

În ultimii ani, ambasada României în SUA a jucat un rol activ și s-a angajat semnificativ la extinderea nivelului de cooperare dintre cele două state pe toate dimensiunile Parteneriatului strategic. De fiecare dată, a reușit să creeze contexte favorabile pentru dezvoltarea și intensificarea unor acțiuni strategice comune, mutual benefice.

  • De aceea, o prezentare a contribuției, în particular pe durata mandatului dumneavoastră, la succesul Parteneriatului Strategic bilateral ar fi deosebit de apreciată și relevantă din perspectiva celor 140 de ani de relații diplomatice româno-americane.

O primă observație pe care aș dori să o fac în contextul discuției despre activitatea misiunii diplomatice de la Washington, este legată de importanța muncii de echipă, atât în cadrul ambasadei, unde am privilegiul de a coordona un colectiv de specialiști de cea mai înaltă ținută profesională, cât și în ceea ce privește cooperarea cu celelalte instituții ale statului român cu responsabilități în realizarea obiectivelor de politică externă. În spatele fiecărei întâlniri de succes stau, de obicei, luni de muncă intensă.

Contribuția ambasadei la extinderea și aprofundarea Parteneriatului Strategic cu SUA este cel mai bine reflectată de rezultate. Am menționat deja întâlnirile la nivel înalt și dinamica pozitivă a dialogului politic bilateral. În domeniul militar și de securitate am asigurat o consultare și coordonare strânsă cu administrația americană atât în plan bilateral cât și în susținerea punctelor de pe agenda NATO care reprezintă interese fundamentale de securitate pentru România (adoptarea măsurilor de descurajare și apărare pe întreg flancul estic ca reacție la conduita agresivă a Rusiei; concentrarea atenției Alianței asupra părții de sud a flancului estic, în mod special regiunea Mării Negre; măsuri de sprijin pentru consolidarea capacității de apărare a partenerilor estici - R. Moldova, Ucraina, Georgia; eforturile de contracarare a războiului hibrid; consolidarea unui rol sporit în cadrul NATO a problematicii securității energetice și cibernetice). Am sprijinit demersurile pentru implementarea angajamentelor privind prezența militară înaintată americană în România și am asigurat o comunicare susținută în ceea ce privește participarea româno-americană la dezvoltarea sistemului de apărare anti-rachetă al NATO, prin intermediul capabilităților defensive instalate la Baza Militară Deveselu.

În plan regional, menținem constant pe agenda dialogului cu autoritățile americane problematica de securitate est-europeană, și pledăm pentru o implicare activă a SUA în această zonă. Promovăm activ în mediile din Washington profilul României de stat central-european aliat, cu un rol pivot în proiectarea securității regionale, cu capacități puternice de susținere a securității energetice a regiunii și cu o identitate transatlantică clară, ancorată în valorile democrației.

Dialogul și cooperarea cu partea americană vizează întreg spectrul problematicii de securitate, inclusiv securitatea energetică și cea cibernetică, deosebit de relevante în acest moment pentru interesele fundamentale ale României și ale aliaților noștri.

În ultimii ani, dimensiunea economică a parteneriatului a cunoscut o dinamică fără precedent, pe măsura creșterii volumului schimburilor comerciale și investițiilor, dar și a extinderii domeniilor de cooperare. România s-a implicat alături de SUA în organizarea unor evenimente majore, din care aș aminti doar misiunea Trade Winds din 2017, cel mai amplu eveniment anual al Departamentului Comerțului, în care Bucureștiul a avut rol de centru nodal pentru întreaga regiune, sau Forumul de afaceri regional în cadrul Summit-ului Inițiativei celor Trei Mări de la București din 2018.

Firește, activitatea de diplomație economică și comercială a ambasadei nu se desfășoară numai la Washington. Am stabilit și cultivat relații de parteneriat cu autorități de promovare economică din diverse state și localități americane, în special acolo unde există posibilități de cuplare a ofertei românești cu interesul specific local. La fiecare deplasare în teritoriu în calitate de ambasador, am dedicat timpul și efortul necesar pentru a mă adresa comunităților locale de afaceri și a prezenta prioritățile economice și aspectele de atracție investițională ale României.

Pe lângă activitatea și demersurile diplomatice propriu-zise, am asigurat în mod activ, potrivit unui anumit specific al mediului american, promovarea constantă şi consecventă a imaginii și profilului strategic al României în mediile adiacente celor oficiale – centrele de reflecție și analiză prestigioase, mediile universitare, organizațiile cu caracter economic sau profesional.

Un accent important al activității ambasadei este pus pe relația cu comunitatea românească și pe promovarea și apărarea intereselor tuturor membrilor acestei comunități. Întotdeauna, de la preluarea mandatului, am considerat comunitatea româno-americană drept cel mai apropiat și valoros partener în promovarea intereselor României în Statele Unite. Coordonăm la ambasadă activitatea a 18 consuli onorifici ai României acreditați în SUA și am acordat sprijin direct pentru pregătirile de înființare și deschidere a unui nou consulat general al României la Miami în 2018.

Promovarea culturii și valorilor naționale ale României în mediile sociale, profesionale şi publice din Statele Unite reprezintă o investiție constantă de idei, efort și resurse ale ambasadei. Ca exemplu ilustrativ, în 2017 am lansat, la Washington, cel mai mare festival de film românesc din Statele Unite, în parteneriat cu Galeria Națională de Artă americană și cu Institutul American de Film. 

În contextul combaterii pandemiei de COVID-19, anul 2020 a marcat noi modalități de consolidare a Parteneriatului Strategic prin ajutorul reciproc pe care cele două state și l-au acordat, inclusiv facilitarea transportului aerian de materiale medicale în România, repatrieri de cetățeni, schimb de experiență și sprijin prin dislocarea unei echipe medicale a Ministerului Apărării Naționale în statul Alabama.

  • La fel, din perspectivă personală și cu relevanță pentru relațiile dintre cele două țări, care ar fi principalele provocări ale mandatului de Ambasador al României în SUA?

Cred că ”provocarea” principală este legată în primul rând de complexitatea și potențialul enorm al relației bilaterale. Valorificarea acestui potențial necesită multă muncă, menținerea unui dialog constant, la toate nivelurile, cu partenerii americani și, nu în ultimul rând, o foarte bună cooperare cu celelalte instituții relevante din România.

Activitatea la Washington înseamnă și adaptarea la o realitate uneori diferită de ceea ce este perceput drept mediul diplomatic ”tradițional”.  Stilul de lucru al partenerilor americani este caracterizat de un grad ridicat de exigență și eficiență. Întrevederile pur protocolare sunt o foarte rară excepție. Discuțiile sunt concrete, aplicate și extrem de deschise, ca între parteneri apropiați.

România trebuie să continue să își consolideze profilul de partener de încredere al SUA și să participe activ şi substanţial la întărirea legăturilor euro-atlantice, să fie o prezenţă inteligentă şi coerentă în dialogul cu decidenții americani. Amplificarea cooperării în domeniul politico-militar şi de securitate, inclusiv în direcția consolidării securității cibernetice, împreună cu aprofundarea Parteneriatului în domeniul economic, constituie direcții strategice principale ale României

  • Care sunt perspectivele și provocările pe care le identificați în legătură cu aceste obiective?

După cum o arată rezultatele și dinamica actuală a cooperării, perspectivele de dezvoltare a Parteneriatului Strategic sunt foarte bune, în special în domeniile politico-militar și economic. Aș sublinia chiar faptul că, din ce în ce mai mult, cele două domenii sunt interconectate, fie că vorbim de cooperarea cu SUA pentru consolidarea securității energetice în Europa, de dezvoltarea și protecția infrastructurii strategice sau de securitate cibernetică. Declarația Comună adoptată în 2019 de președinții celor două țări este ilustrativă în acest sens, după cum este și faptul că, în contextul aceleiași vizite la nivel înalt, a fost semnat un memorandum de înțelegere între guvernele României și SUA referitor la tehnologia 5G.

Un exemplu foarte bun de cooperare SUA-România în context regional îl constituie Inițiativa celor Trei Mări (I3M), care are o dimensiune strategică pentru centrul și estul Europei. Prin concentrarea sa pe domeniile cheie ale energiei, transporturilor și digital, I3M acoperă sectoare esențiale pentru securitatea națională, chiar dacă proiectele respective nu sunt de natură pur militară, ci aduc beneficii majore dezvoltării economice și prosperității cetățenilor.

Provocările majore țin în primul rând de contextul geostrategic și economic global. Fie că vorbim de deteriorarea situației de securitate pe flancul estic al NATO, cauzată de acțiunile agresive ale Rusiei, sau de impactul pandemiei de COVID-19, aceste provocări sunt abordate de România și SUA împreună, ca parteneri și aliați.

Politica din SUA a devenit în ultima perioadă foarte polarizată, uneori chiar volatilă, dacă e să ne focalizăm pe mandatul președintelui Trump. Cu toate acestea, la Washington există un consens bi-partizan semnificativ pe o serie de aspecte de politică externă și privind securitatea europeană. Alegerile prezidențiale sunt însoțite, tradițional, de dezbateri, prognoze și evaluări privind posibilele schimbări majore în politica externă a Americii de la o administrație la alta.

  • Care ar fi, din perspectiva dumneavoastră, liniile/ elementele de continuitate în politica externă a SUA cu relevanță pentru țara noastră, indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale din acest an?
  • La fel, ce ne puteți spune despre abordările în materie de securitate și apărare ale celor doi candidați prezidențiali americani?

Parteneriatul Strategic se bucură de un larg și consistent sprijin bi-partizan în SUA, sprijin care reflectă atât eforturile diplomatice ale României, cât și compatibilitatea intereselor fundamentale ale celor două state și rezultatele pozitive ale cooperării pentru ambele state.

Sunt convins, pe baza dialogului foarte bun pe care îl avem cu toți actorii politici relevanți din SUA, că, indiferent de culoarea politică a următoarei administrații americane, va exista o continuitate a dinamicii pozitive din relația bilaterală.

Anexarea de către Rusia a Crimeei, situația complexă din Ucraina, conflictele înghețate din regiunea extinsă a Mării Negre, tensiunile apărute între statele cu interese majore în această zonă, toate acestea ne determină să privim cu și mai multă îngrijorare mediul de securitate regional.

  • Cum este perceput, în SUA, procesul continuu de dezvoltare a unor capabilități militare ofensive rusești în proximitatea României (Peninsula Crimeea)?
  • Poate conduce procesul de dezvoltare a FA ale României, la care SUA are o contribuție determinantă, la o atitudine mai agresivă din partea Federației Ruse?
  • Pe această bază și în condiţiile în care segmente importante ale graniţelor Românei reprezintă şi frontiera estică a NATO şi UE, considerați că sunt necesare priorități suplimentare, în plus față de angajamentele existente, care să aducă un spor de securitate și stabilitate?
  • Iar deciziile Washingtonului de a reduce efectivele militare americane dislocate în Germania și de a opera unele redistribuiri pe teritoriul european, aparent inclusiv în regiunea noastră, ar putea fi subsumate unor abordări și angajamente de securitate sporite ale SUA față de țările de la flancul estic în general și țara noastră în particular?

SUA și România împărtășesc, ca aliați NATO, o preocupare comună asupra evoluțiilor din zona extinsă a Mării Negre. Anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea de către Rusia in 2014 a generat o modificare importanta de paradigmă, respectiv adaptarea Alianței Nord-Atlantice la noua realitate geopolitica si geostrategica de pe flancul estic, dar și o mai mare conștientizare în mediul american a necesitații unui răspuns adecvat bazat pe descurajare și apărare, fără a închide însă calea dialogului.

Intensificarea continuă a amenințării ruse în regiune prin militarizarea semnificativă a Peninsulei Crimeea și utilizarea acesteia de către Moscova ca element de proiecție a forței spre alte regiuni (Orientul Mijlociu și Mediterana de Est, de exemplu)  continuă să se afle constant în atenția factorilor de decizie de la Washington.

Subiectul securității regionale se regăsește permanent pe agenda discuțiilor România-SUA, atât în plan bilateral, cât și în cadrul NATO. Ca o reflectare a acestei preocupări comune SUA și România au susținut întărirea măsurilor NATO de apărare și descurajare pe flancul estic. În același timp, cele două țări sprijină demersurile de consolidare a capabilităților Alianței, prin alocarea de resurse adecvate și modernizarea forțelor armate ale statelor membre.

Acest proces de modernizare este unul firesc și, în cazul României, are în vedere cerințele cărora trebuie să le răspundă forțele armate naționale, inclusiv cele asociate statutului de membru NATO, precum și caracteristicile mediului de securitate în care operează. Nu se poate spune că NATO – o alianță defensivă – sau vreunul din membrii săi a exprimat vreo amenințare la adresa Rusiei.

Reconfigurarea posturii SUA în Europa se afla încă în procesul de analiză și decizie interinstituțională. Se remarcă însă interesul SUA, exprimat ca atare și de înalți oficiali americani, de a întări securitatea flancului estic al NATO, demers care corespunde imperativelor strategice ale SUA și ale Alianței în ansamblul său. 

Legătura transatlantică este supusă la o serie de provocări, în contextul actual deosebit de complex.

  • Ce ne puteți spune despre modul în care este văzută și abordată la Washington cooperarea transatlantică din perspectiva poziției actualei administrații americane față de NATO și UE, precum și a promovării la nivel european a conceptului de autonomie strategică?
  • Care ar putea fi rolul statelor situate pe flancul estic al NATO în această ecuație?

Rolul strategic fundamental al cooperării transatlantice este bine înțeles și asumat atât în SUA cât și în Europa. Din punctul de vedere al apărării și securității colective, consolidarea capacităților europene în domeniu reprezintă un pas pozitiv, care poate contribui  inclusiv la o distribuție mai echilibrată a sarcinilor în cadrul NATO (burden-sharing). Este important însă ca dezvoltarea capacităților UE să fie realizată în logica complementarității și cooperării cu NATO, contribuind astfel la întărirea relației transatlantice.

Statele flancului estic pot și trebuie să aibă un rol substanțial în acest proces de consolidare a apărării europene în context transatlantic. Procesul de adaptare la noile amenințări de securitate înseamnă în primul rând întărirea acestui flanc, prin asigurarea prezenței înaintate a Alianței în regiune, găzduirea de structuri NATO, creșterea numărului de exerciții comune și activități de instruire etc. Este, de altfel, una dintre temele principale ale dialogului și cooperării SUA-România și un foarte bun exemplu al valorii adăugate a Parteneriatului Strategic bilateral pentru întreaga regiune.

Pentru că am menționat contextul regional, trebuie subliniate eforturile României, alături de SUA și ceilalți parteneri din zonă pentru aprofundarea cooperării, în cadrul NATO, între statele flancului estic. Formatul București 9 (B9) a fost lansat în acest scop de către România și Polonia, cu susținerea SUA, care a participat activ, ca observator, la reuniunile grupului. Formatul B9 a avut o contribuție reală la adoptarea unor angajamente aliate ferme de consolidare a flancului estic.