Acasa Materiale recente Materiale Ediţii tiparite Autori
China nu înlocuiește Occidentul în Serbia
Serbia nu înlocuiește Occidentul ca partener principal şi orice volum de asistență chinezească în combaterea coronavirusului nu va schimba aceasta.

   Pus față în față cu provocarea înspăimântătoare a crizei coronavirusului, guvernul sârb a solicitat ajutorul Chinei, pentru a combate pandemia, într-o manieră foarte publică. Pentru autoritățile de la Belgrad, COVID-19, afecțiunea cauzată de noul coronavirus are potențialul de a pune mai multe probleme decât în alte state. Serbia are una dintre cele mai îmbătrânite populații din lume și sute de mii de cetățeni trăiesc și muncesc în statele europene care au fost cel mai mult afectate de pandemie. Peste 400.000 de sârbi s-au reîntors deja în Serbia din aceste state europene și, cu siguranță, mulți dintre aceștia sunt purtători de coronavirus.

Oameni fluturând steagurile chinez și sârb în timpul unui concert în sprijinul efortului Chinei de combatere a coronavirusului. Belgrad, Fortăreața Kalemegdan, Serbia 22.02.2020. Sursa: AP, fotografie: Darko Vojinovic

   Guvernul sârb a apăsat repede butonul de panică. Dat fiind că se confruntau cu aceleași dificultăți în același timp, partenerii săi europeni și americani nu erau în măsură să asigure Serbiei ajutorul concret și imediat de care avea nevoie. Dar China putea. Și, într-adevăr, ca răspuns la solicitările Serbiei, China a furnizat echipamentele medicale atât de necesare, inclusiv ventilatoare, măști și altele, precum și o echipă de experți din Wuhan, locul în care a apărut pentru prima dată coronavirusul.

   Apelul public al Belgradului față de Beijing pentru sprijinul împotriva COVID-19 și consecințele gratitudinii sale nu trebuie, totuși, exagerate. Relația de cooperare dintre Serbia și China din ultimii ani se datorează, în parte ce puțin, disputei pe tema Kosovo. Belgradul apreciază și caută să-și extindă relațiile cu toate țările care nu au recunoscut declarația unilaterală de independență a Kosovo. China este unul dintre aceste țări și, în calitate de membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU, are o influență considerabilă prin asigurarea faptului că provinciei Kosovo nu i se acordă calitatea de membru al ONU până când Belgradul nu va putea să ajungă la o soluție de compromis cu Priștina.

   La fel ca și Italia, Austria și celelalte state membre UE și NATO din estul acestora, Serbia face parte din inițiativa One Belt One Road a Chinei. În timp ce chinezii sunt activi în Serbia din punct de vedere economic, investițiile lor sunt în realitate mai mult împrumuturi și rămân concentrate în jurul a mai multor proiecte specifice. Din 2,2 miliarde USD care au intrat în Serbia din China, aproape două treimi sunt împrumuturi și doar o pătrime (561 de milioane USD) reprezintă investiții concrete. Comparați aceste cifre cu investițiile chineze din Marea Britanie, care  numai în 2019 au fost de 8,8 miliarde USD. În Serbia, investițiile chineze includ o uzină siderurgică în Smederevo și bazinul minier și turnătoria din Bor (RTB Bor). Uzina siderurgică din Smederevo a fost deținută și operată de către US Steel, până în 2012, când compania americană a vândut-o înapoi statului sârb cu un dolar.

   Nedorind ca cel mai mare angajator din Smederevo să intre în colaps, dar nevrând să subvenționeze uzina siderurgică pe termen nelimitat, guvernul nu a găsit niciun cumpărător – până când compana chineză HeSteel a intervenit și a achiziționat uzina în 2016, pentru suma de 56,1 milioane USD, promițând să nu disponibilizeze angajații. La fel s-a întâmplat și cu RTB Bor. Deși guvernul sârb este recunoscător părții chineze pentru că l-a scutit de povara uzinei siderurgice de la Smederevo și a RTB Bor, rolul Chinei în economia sârbă rămâne modest în termeni relativi. Aproximativ 65% din comerțul Serbiei se derulează cu UE, iar o porțiune semnificativă din rest cu țările non-UE din Balcanii de Vest. Valoarea comerțului Serbiei cu China este, spre exemplu, doar puțin mai mare decât a comerțului dintre Serbia și Bosnia și Herzegovina, care are o populație de 3,3 milioane de locuitori.

   Relațiile sino-sârbe s-au extins în domeniul securității și apărării. Belgradul a semnat un contract de achiziție și asamblare pentru mai multe drone chinezești. În 2014, în timp ce colabora cu omologii chinezi pentru a localiza un fugar căutat de autoritățile de la Belgrad care părăsise locul faptei și se ascunsese în China, poliția sârbă a fost foarte impresionată de tehnologia utilizată pentru localizarea și arestarea acestuia, ceea ce a dus la decizia Ministerului de Interne sârb de a achiziționa și instala în Belgrad infrastructura de supraveghere chinezească Safe City.

   Cu toate acestea, în timp ce derulează 13 exerciții militare cu NATO și cu state membre NATO în fiecare an, adică aprope 80% din întregul program de exerciții, Belgradul tocmai ce a anunțat că Serbia va participa la primul exercițiu comun cu partea chineză în 2020. De fapt, acest demers ține mai puțin de China și mai mult de contrabalansarea Rusiei, care forțează Serbia să achiziționeze armament și să se implice în diverse alte forme de cooperare militară. În plus, partenerii UE și NATO ai Serbiei, Germania și Franța, precum și Forțele Navale ale Uniunii Europene au participat deja, anul trecut, la exerciții comune cu China.

   SUA și statele membre NATO sunt cei mai mari sponsori ai forțelor armate sârbe. Deși nu se prea cunoaște acest aspect, Statele Unite sunt cel mai apropiat partener al Serbiei pe probleme de securitate, iar China nici nu poate și nici nu este înclinată să le înlocuiască. În loc să achiziționeze armament din China, președintele Aleksandar Vucic a anunțat, în timpul unei vizite recente la Washington, că Serbia va achiziționa armament din SUA și de la unul dintre cei mai apropiați aliați ai SUA, Israel. În plus, Serbia a adoptat, recent, al doilea ciclu al Planului Individual de Acțiune pentru Parteneriatul cu NATO, ceea ce plasează cooperarea militară a acestui stat cu NATO la un nivel mult superior față de cel al cooperării militare cu partea chineză și deasemenea a încurajat un compromis vital între toți actorii din Bosnia și Herzegovina privind adoptarea unui program de reformă a forțelor armate ale țării în cooperare cu NATO.

   Rolul Chinei în Serbia este diferit de cel al Rusiei. Spre deosebire de Rusia, China nu întreprinde acțiuni pentru a împiedica o soluționare a disputei cu provincia Kosovo sau pentru a genera alte piedici în calea relațiilor dintre Serbia și UE sau SUA. De fapt, cooperarea Belgradului cu partea chineză urmărește într-o anumită măsură să diminueze influența Rusiei în Serbia. În plus, natura relațiilor dintre Serbia și China nu este diferită de cea dintre Serbia și alte state europene, inclusiv state care sunt deja membre ale UE sau NATO. Ajutorului oferit Serbiei de către de China în problema COVID-19 i s-a acordat o atenție deosebită, însă mult mai puțină atenție a fost acordată ajutorului oferit de aceasta din urmă Italiei, Spaniei, Poloniei și circa 12 state membre ale UE și NATO. În timp ce exprimat recunoștință președintelui Xi Jinping pentru ajutorul acordat de China, Vucic deasemenea a mulțumit președintelui SUA, Donald Trump și președintelui Xi, pentru „că lucrează la soluționarea împreună a crizei” și le-a spus că „lumea are nevoie de îndrumarea lor mai mult ca oricând”.

   Într-o anumită măsură, însă, totul ține de Kosovo. Respingerea de către Beijing a secesiunii unilaterale a Kosovo și rolul pe care Beijing l-a jucat în cadrul ONU pentru a împiedica provincia să devină membru, ceea ce este esențial pentru ca Belgradul să poată negocia un acord comun acceptat cu Priștina, au pus bazele extinderii relațiilor sino-sârbe. Dacă SUA și UE sunt cu adevărat îngrijorate de influența chineză asupra Serbiei, pot îndepărta China ajutând Belgradul și Priștina să ajungă la un compromis.

   Între timp, UE ar trebui să contracareze activitățile economice ale Chinei în Serbia și în regiune prin facilitarea accesului la fonduri europene de infrastructură pentru state candidate precum Serbia. Bruxelles trebuie să elaboreze o politică și un set de cerințe comune - la nivelul UE -  pentru investițiile chineze, în special cele legate de tehnologie și telecomunicații, permițând Serbiei și altor candidați la UE să fie evaluați cu acuratețe în privința conformării. De asemenea, ar trebui să elimine cotele pentru importurile de oțel și ale cote pentru aceste state și să le trateze ca pe viitori membri. SUA ar trebui să mobilizeze resursele nou înființatei Corporații pentru Dezvoltare Financiară pentru a sponsoriza proiecte în Serbia care sunt viabile din punct de vedere comercial și valoroase din punct de vedere strategic, mai ales cele privind infrastructura critica. Acest lucru se poate realiza prin conectarea Serbiei și a Balcanilor de Vest la Inițiativa celor Trei Mări.

   În ce o privește, Serbia trebuie să acționeze cu atenție în relațiile sale cu China. Mai ales în ce privește folosirea tehnologiei și echipamentelor de comunicații chineze în sistemele din domeniul apărării și securității și în administrația publică. Serbia nu ar trebui să utilizeze tehnologia chineză într-un mod care ar putea submina libertățile civile sau ar oferi Chinei acces la infrastructura sârbă de securitate, ceea ce ar putea pune piedici parcursului Serbiei spre UE. Beijingul poate ajuta Serbia să își mențină avantajul în negocieri și să găsească o soluție de comun acceptată în problema Kosovo dar nu poate avea un rol activ în soluționarea acestei dispute, ceea ce Vucic se străduiește să facă. Belgradul înțelege acest aspect foarte clar. Serbia nu încearcă să înlocuiască Occidentul ca principalul său partener și, în ciuda retoricii curente și a mulțumirilor publice, nici un fel de ajutor chinez în lupta împortiva coronavirusului nu va schimba acest lucru.

   NOTĂ: Articolul a fost mai întâi publicat în revista The Diplomat, la 3 aprilie 2020.