Acasa Articole si analize Ediţii tiparite Autori
Penitenciarul, potențial focar de extindere a pandemiei de Covid-19
În acest articol se anealizeaza potențialul insituției carcerale de a deveni un focar de extindere a pandemiei de Covid-19 (coronavirus). Avem în vedere caracteristicile specifice ale universului carceral, împreună cu regulile informale care construiesc viața cotidiană dincolo de gratii. Ne raportăm la dinamica fluxurilor de intrare-ieșire din penitenciar pentru a identifica posibile măsuri de prevenire și gestionare a riscului de infestare cu Covid-19.

Vladimir-Adrian COSTEA

18/03/2020 Regiune: Global Tema: Diverse

     Rezumat

     În acest articol analizăm potențialul insituției carcerale de a deveni un focar de extindere a pandemiei de Covid-19 (coronavirus). Avem în vedere caracteristicile specifice ale universului carceral, împreună cu regulile informale care construiesc viața cotidiană dincolo de gratii. Ne raportăm la dinamica fluxurilor de intrare-ieșire din penitenciar pentru a identifica posibile măsuri de prevenire și gestionare a riscului de infestare cu Covid-19.

     Cuvinte cheie: penitenciar, Covid-19, supraaglomerare, univers carceral, focar de infecție.

 

Corona Earth by Terry Mosher, The MontrealGazette, 12.03.2020 (Cagle Cartoons)

 

Schimbări bruște, soluții extreme

Pandemia globală de Covid-19[1] a început să afecteze viața de zi cu zi, dar și dezvoltarea economică și activitatea politică pe plan global, efecte pe care le vom resimți, cel mai probabil, în următorii ani.[2] Opțiunea privind închiderea granițelor și declararea stării de urgență (care presupune, implicit, restrângerea anumitor drepturi), reprezintă scenariul cel mai plauzibil pentru statele care se confruntă cu creșterea exponențială a numărului de cazuri infectate cu Coronavirus sau cu o mutație a acestui virus. În viziunea noastră, eforturile de gestionare a fluxurilor migratorii nu a fost dublate de un efort de prevenire a virusului asupra unor persoane vulnerabile, în contextul în care adoptarea unor astfel de măsuri ar fi putut să ducă la o scădere a capitalului electoral. Izolarea și, ulterior, excluderea “leprosului”[3] s-au realizat în raport cu zonele din zona roșie și zona gabenă cu transmitere a Covid-19.[4] Politicile naționale ale statelor afectate de Covid-19 nu au dispus însă de o perspectivă mai largă de identificare a unor potențiale focare predispuse accelerării procesului de multiplicare a virusului.

Grupurile defavorizate și slab dezvoltate nu au beneficiat, în general, de măsuri suplimentare de protecție, aspect pe care îl observăm cu precădere în China, Italia, Franța, SUA și în Iran, state în care penitenciarele au devenit un focar de epidemie, în lipsa unor măsuri de verificare a vizitatorilor, pentru a identifica dacă provin din zone cu risc de contaminare.[5] Inclusiv conducerea și personalul de penitenciar au devenit posibili purtători de Covid-19, în urma contactului cu  persoane private de libertate (care pot prezenta o stare de sănătate precară, în lipsa unor deprinderi igienice), dar și cu mediul exterior penitenciarului. Avem în vedere faptul că dotarea fiecărei unități de deținere cu materiale igienico-sanitare, împreună cu asigurarea efectivă a condițiilor necesare pentru igiena zilnică, reprezintă carențe structurale în numeroase state (prinre care și România). Una dintre soluțiile extreme a constat în eliberarea temporară a aproximativ 70.000 de deținuți iranieni,[6] demers urmat de solicitarea Națiunilor Unite adresată Iranului, în vederea liberării tuturor deținuților suspecți de Covid-19.[7]

Covid-19 and world by Gatis Sluka,Latvijas Avize, Latvia, 12.03.2020 (Cagle Cartoons)

Educația (civică) precară. Între isterie, neglijență și iluzia imunității[8]

Capacitatea de replicare și multiplicare a viruslui Covid-19, dincolo de caracteristicile medicale specifice noii tulpini de coronavirus identificată într-un focar de infecții din orașul Wuhan (din provincia Hubei, China),[9] exploatează vulnerabilitățile care definesc atât natura umană, cât și capacitățile de gestionare și comunicare între autorități în momentele de criză. Globalizarea și nivelul ridicat de expunere al populației contribuie la răspândirea exponențială a virusului, în lipsa unei culturi sociale bazate pe respectarea unor norme minime de igienă respiratorie. Stilul de viață specific secolului XXI ne expune în locuri suprapopulate, deseori în absența unor măsuri de dezinfectare regulată. Mai mult, transmiterea de la om la om înainte de apariția unor simptome precum febra sau tusea,[10] au oferit virusului un grad mare de invizibilitate, în absența unor măsuri de localizare și delimitare a zonelor cu risc.

Evoluția îngrijorătoare a pandemiei de Covid-19 (coronavirus) este tratată în mod absolut superficial de cei care, în lipsa unei educații civice, caută diferite soluții pentru a se sustrage de la respectarea deplină a măsurilor de prevenție instituite de către autorități. Minciuna și naivitatea contribuie la menținerea unui anumit nivel de răspândire a virusului, în contextul în care principala problemă este reprezentată de lipsa de asumare a unei responsabilități sociale. În unele cazuri, identificăm o sfidare a unor aspecte de logică elementară. Panica și exagerarea au generat expunerea inclusiv în locuri aglomerate, pe fondul unei neîncrederi în autorități și în clasa politică.

The Coronavirus Scream by R.J. Matson,CQ Roll Call, 03.03.2020 (Cagle Cartoons)

În același timp, regăsim sindromul unei puternice iluzii a imunității, care nu este atenuat de evoluția și extinderea pandemiei de Covid-19. Dimpotrivă… Natura umană sfidează în mod constant pericolele și amenințările care pot pune în pericol viața și integritatea fizică și psihică. De la nerespectarea unor reguli de circulație la încălcarea măsurilor de prevenire a îmbolnăvirii cu Covid-19, educația civică precară se manifestă prin lipsa de compasiune pentru ceilalți, în unele cazuri inclusiv față de părinți, prieteni sau colegi. În realitate, expunerea relativ intenționată la dezinformare îi determină să acționeze impulsiv, în mod irațional, ajungând în situația de a-și expune propria viață sau sănătate, fără să conștientizeze acest aspect.

Clasa politică reproduce tarele societății, aspect de la sine înțeles dacă conștientizăm că provine din rândul acesteia și dorește să păstreze aspecte care imprimă o anumită identitate. Competiția politică utilizează aceleași mecanisme și mijloace pentru a obține rezultate palpabile, pe termen scurt, în special de natură personală. Cooperarea și solidaritatea, deși sunt invocate deseori în momentele de criză, au devenit noțiuni devalorizate, lipsite de substanță într-o societate în care principala miză este supraviețuirea (individuală).

Nu știm, desigur, care va fi amploarea pandemiei, dar mult mai îngrijorător este că natura umană va rămâne marcată de aceleași provocări, care o sfâșie pe dinăuntru. Ipocrizia și naivitatea vor expune întreaga societate la nenumărate crize, a căror amploare va urma scenarii similare.

Regăsim un tipar similar în comportamentul actorilor economici și politici, a căror reacție a fost aceea de a amâna, pe cât posibil, suspendarea activităților, pentru a limita repercursiunile economice. Nivelul redus de digitalizare (care nu este accesibil pentru toate categoriile de populație), breșele la adresa securității informatice, împreună cu nivel scăzut de coeziune și solidaritate între actorii statali (între care există discrepanțe majore în privința resurselor și intereselor politice), au împiedicat tranziția rapidă a activităților lucrative în mediul online, precum și gestionarea pandemiei la nivel global.

Răspunsurile individuale de combatere a pandemiei au urmărit impunerea unor măsuri progresive de limitare a unor drepturi, simultan cu extinderea treptată a zonelor de carantină. Dezinformarea, lipsa de încredere în instituții, dar și dependența de un anumit stil de viață, au alimentat panica și isteria, slăbind astfel coeziunea țesutului social.

Coronavirus Fears by Peter Kuper,PoliticalCartoons.com, 11.03.2020 (Cagle Cartoons)

 

     Universul carceral pe înțelesul tuturor

     Fluxurile de intrare și ieșire în și din penitenciar sunt reprezentate de: (1) ieșirea în comunitatea și transferul la altă unitate de deținere a persoanelor private de libertate; (2) vizitele avocaților și a persoanelor din mediul de suport; (3) activititatea conducerii și a personalului de penitenciar. Cele trei dimensiuni reduc nivelul de izolare al universului carceral, contribuind la menținerea unui anumit nivel de interacțiune cu mediul exterior penitenciarului. Universul carceral constituie astfel o parte integrată în societate, dincolo de aparenta delimitare simbolică marcată, de cele mai multe ori, de zidurile închisorii și de nivelul redus al transparenței fiecărei unități de deținere.

     În esență, privarea de libertate nu presupune doar izolarea (parțială) pentru o anumită perioadă de timp într-un spațiu supravegheat și delimitat, măsura privind încarcerarea fiind urmată, nolens volens, de restrângerea unor drepturi și limitarea accesului la anumite condiții, raportate deseori la standarde minime. Executarea pedepsei în condiții de suprapopulare determină o accentuare a limitării accesului la resursele distribuite per deținut. Menționăm încă de la început că ne îndepărtăm de abordările care descriu universul carceral din perspectiva teoretică a uniformizării și reducerii decalajelor de status social și de putere, prin uniformizarea condițiilor de privare de libertate.[11] Dimpotrivă, în viziunea noastră, universul carceral accentuează inegalitățile de status și ierarhiile de putere, plasând într-o poziție vulnerabilă persoanele private de libertate care nu dispun de un capital social, economic și politic înstărit.

 

Prison Overcrowding by Daryl Cagle, CagleCartoons.com, 05.03.2008

Reducerea resurselor și limitarea accesului la condiții de igienă, împreună cu carențele privind acordarea tratamentului medical necesar, vulnerabilizează, de fapt, întreaga populație carcerală în condițiile existenței riscului apariției și extinderii unei pandemii. Expunerea treptată la condiții necorespunzătoare de executare a pedepsei (spațiu minim insuficient, lipsa aerului și a luminii naturale, expunerea la insecte și șobolani, împreună cu lipsa unui tratament medical adecvat sau intervenția cu întârziere a actului medical), slăbește imunitatea organismului. Apare astfel o creștere a riscului privind înrăutățirea stării de sănătate, aspect care vulnerabilizează și predispune populația carcerală, în condițiile expunerii la agenți patogeni, în special în situațiile în care apariția și evoluția acestora înregistrează schimbări bruște.

Accesul insuficient la condiții igienice, împreună cu desfășurarea în grup a unor activități privind menținerea igienei zilnice, contribuie la creșterea nivelului de expunere la pandemia de Covid-19, în condițiile în care alocarea resurselor limitate se suprapune peste existența unei culturi informale reprezentată de nivelul redus de educație civică. Importanța igienei individuale și a responsabilității sociale nu sunt înțelese, fie și la un nivel minimal, de către persoanele private de libertate care nu dispun de educația și nivelul de trai necesare pentru a putea adopta un stil de viață care să nu pună în pericol sănătatea lor și a persoanelor cu care interacționează.

Condițiile necorespunzătoare de detenție predispun persoanele cu probleme de sănătate la slăbirea imunității organismului, crescând astfel riscul de a deveni vulnerabil la agenții patogeni care pot pune în pericol starea de sănătate a persoanelor private de libertate, dar și a personalului de penitenciar care își desfășoară activitatea în aceleași condiții. În contextul reprezentat de extinderea pandemiei de Covid-19, persoanele care prezintă infecții respiratorii acute necesită o monitorizare sporită, pentru a permite intervenția medicală necesară în cazul în care este observată înrăutățirea stării de sănătate. Simultan, personalul de penitenciar (în special, personalul medical) trebuie să dispună de măsurile și prerogativele necesare intervenției rapide, necesară pentru a limita extinderea virusului, precum și pentru a gestiona spațiile de cazare existente la nivelul unității de deținere. Avem în vedere problema structurală a suprapopulării unităților de deținere, fenomen pe care îl identificăm în majoritatea statelor,[12] aspect care îngreunează gestionarea optimă a spațiilor de cazare. Izolarea unor persoane care prezintă un risc mai mare de contaminare cu Covid-19 contribuie la creșterea nivelului de ocupare al celorlalte camere de deținere, demers care accentuează starea de nemulțumire și de frustrare în rândul persoanelor private de libertate.

Pe fondul escaladării tensiunilor, comunicarea și cooperarea sunt abandonate atât de persoanele private de libertate, cât și de personalul de penitenciar. Pe de o parte, refuzul cooperării și respectării indicațiilor personalului reprezintă o formă de protest față de însăși pedeapsa primită, motiv pentru care identificăm în rândul persoanelor private de libertate tendința de a prezenta un nivel scăzut de acceptare a regulilor și măsurilor impuse de conducerea și personalul de penitenciar. Pe de altă parte, invocarea a numeroase pretexte pentru a ieși din rutina zilnică (printre acestea regăsindu-se și solicitările privind accesul la sistemul medical), accentuează lipsa de încredere a personalului, aspect care îngreunează intervenția rapidă și preventivă. Simultan, interesele legitime ale instituției carcerale de a proteja imaginea instituției impune un cadru specific de informare în situațiile în care există suspiciunea că starea de sănătate a persoanelor private de libertate este agravată de expunerea la condiții necorespunzătoare de detenție.

 

     Managementul unor situații de criză. Agenți ai transmisiei virusului

     Pentru prevenirea apariției și extinderii cazurilor depistate cu noul Coronavirus, cu scopul de a evita transformarea unității de deținere într-un focar, identificăm trei seturi diferite de măsuri, petru fiecare grup țintă în parte (care prezintă riscul de a deveni agenți de transmisie a virusului). Menționăm faptul că aplicarea unor măsuri de prevenție contribuie la demersurile instituie de autorități în zonele afectate.

     În primul rând, gestionarea fluxurilor de persoane care intră și ies în penitenciar reprezintă un demers necesar, dar în același timp, complex. Pe de o parte, considerăm oportun izolarea, pentru o anumită perioadă de timp, în camere de deținere special amenajate pentru persoanele aflate în carantină sau care sunt transferate de la alte penitenciare (în situații excepționale). De asemenea, propunem ameajarea unor secții speciale pentru persoanele care suferă de boli respiratorii severe sau de alte afecțiuni care le pot pune în pericol sănătatea, simultan cu monitorizarea periodică de către personalul medical a evoluției stării de sănătate. Separarea persoanelor private de libertate, în funcție de starea de sănătate, permite limitarea riscurilor privind apariția, respectiv răspândirea cazurilor de Covid-19. În viziunea noastră, secțiile special amenajate trebuie dezinfectate periodic. Pe de altă parte, protejarea personalului de penitenciar ar trebui să reprezinte o prioritate, având în vedere contactul permanent cu exteriorul și cu mediul carceral. Dotarea personalulului cu echipament adecvat de protecție, împreună cu materialele necesare pentru igiena personală, reprezintă una dintre măsurile care reduc, pe cât posibil, riscul contaminării cu noul Coronavirus.

     În al doilea rând, apreciem că este utilă reducerea pe cât posibil a numărului de vizitatori, măsura suspendării vizitelor din partea avocaților și a mediului de suport trebuind să fie compensată cu accesul la convorbiri online, în regim de teleconferință, sau telefonice, gratuite, simultan cu oferirea unor recompense care să înlocuiască ieșirile din penitenciar (permisiile, vizitele în comunitate). Digitalizarea unității de deținere reprezintă o necesitate pentru a reduce fluxul de intrări în penitenciar pentru rezolvarea unor aspecte administrative. De asemenea, regimul pentru activitățile lucrative desfășurate în penitenciar necesită acordarea unor recompense egale pentru activitățile desfășurate în comunitate, pentru a realiza toate activitățile lucrative în penitenciar, doar în condițiile în care persoanele private de libertate nu sunt expuse în locuri supraaglomerare sau în spații care le pot pune în pericol sănătatea.

     În al treilea rând, intensificarea demersurilor pentru asigurarea unui nivel minim de igienizare reprezintă o necesitate urgentă, simultan cu asigurarea accesului la consultație medicală. Suplimentarea materialelor necesare pentru igienă și dezinfectare necesită identificarea de surse de finanțare din bugetul propriu al instituției, cu derogare de la normele privind achizițiile publice. Persoanele care prezintă probleme de sănătate (în special, probleme respiratorii acute) trebuie să dispună de tratamentul necesar, precum și de monitorizarea periodică și evaluarea specializată. Extinderea programului privind accesul individual la cabinetul medical, împreună cu suplimentarea stocului necesar pentru asigurarea accesului la actul medical, reprezintă măsuri necesare pentru a asigura premisele unei gestionări eficiente a riscului de replicare a virusului Covid-19 printre persoanele private de libertate și personalul de penitenciar.

     În al patrulea rând, considerăm necesar stabilirea unui plan de reacție rapidă din partea personalului (prezentat inclusiv persoanelor private de libertate), cu aplicare în situațiile în care identifică persoane care prezintă simptome ale noului Coronavirus, respectiv în situațiile în care sunt informate asupra contactului cu persoane depistate pozitiv cu Covid-19. Planul de intervenție rapidă (izolarea și aplicarea tratamentului necesar) trebuie să fie adaptat nevoilor și caracteristicilor specifice realității carcerale.

 

Toilet Paper Lockdown by Marian Kamensky, Austria, 15.03.2020 (Cagle Cartoons)

Reducerea numărului de activități ridică, în schimb, numeroase probleme asupra procesului de (re)integrare, în special în situațiile în care măsura este aplicată pentru o perioadă îndelungată de timp. Reducerea executării pedepselor la funcția coercitivă accentuează problemele specifice privării de libertate, izolarea deplină în condiții necorespunzătoare prezentând un nivel ridicat de afectare a stării de sănătate și a integrității psihice, în special asupra persoanelor care prezintă un nivel mai ridicat de vulnerabilitate. Considerăm că activitățile trebuie mai degrabă să fie axate pe dezvoltarea deprinderilor și cunoștințelor necesare pentru respectarea normelor de igienă și de îngrijire persomală. Desigur, este în responsabilitatea fiecărei unități de deținere să gestioneze problema reprezentată de organizarea în condiții de siguranță a unor astfel de activități, cu participarea unui număr redus de persoane. Din punctul nostru de vedere, informarea prin intermediul unor pliante nu constituie o măsură eficientă dacă avem în vedere nivelul ridicat al analfabetismului (funcțional) pe care îl regăsim, de regulă, în penitenciare.

Măsura pe care o propunem este reprezentată de instituirea unor controale zilnice ale personalului medical în fiecare cameră de deținere, pentru a informa și a verifica starea de sănătate a fiecărei persoane private de libertate, soluție care permite monitorizarea continuă și reducerea timpului de așteptare pentru furnizarea tratamentului necesar, în funcție de evoluția stării de sănătate. Această măsură presupune suplimentarea numărului de personal medical, precum și a programului acestuia, împreună cu asigurarea stocului necesar pentru a pune la dispoziția fiecărei persoane minimul necesar pentru îngrijirea igienei personale. Această măsură trebuie corelată cu suplimentarea stocului de alimente la magazinul penitenciarului și la popota unității, oferind, în același timp, prețuri accesibile pentru produsele de bază. Informarea continuă este importantă pentru a preveni escaladarea tensiunii și apariția protestelor (violente) care ar îngreuna demeresurile de prevenire și reducere a riscului apariției de cazuri depistate pozitiv cu Covid-19.

 

Creation Of Panic by Ed Wexler, PoliticalCartoons.com, 14.03.2020 (Cagle Cartoons)

 



NOTĂ: Vladimir-Adrian Costea este doctorand la Şcoala Doctorală din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti (FSPUB), coordonator ştiinţific Prof. Univ. Dr. Georgeta Ghebrea (email: costea.vladimir-adrian@fspub.unibuc.ro). A publicat articole despre acordarea măsurilor de clemență și dinamica nivelului de ocupare a penitenciarelor în spațiul românesc, în Studia. Romanian Political Science Review, Revista de drept constituțional, Revista Română de Sociologie și Revista Polis.

Publicarea acestei lucrări a fost posibilă cu suport financiar oferit în cadrul proiectului “Educaţie antreprenorială şi consiliere profesională pentru doctoranzi şi cercetători postdoctorali în vederea organizării transferului de cunoaștere din domeniul ştiinţelor socio-umaniste către piaţa muncii (ATRiUM)”: POCU/380/6/13/123343, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.



Bibliografie

 

United Nations, Human Rights and Prisons. A Pocketbook of International Human Rights Standards for Prison Officials, New York și Geneva, United Nations Publication, 2005.

FOUCAULT, Michel, Anormalii, Cursuri ținute la Collège de France 1974-1975, traducere de Dan Radu Stănescu, postfață de Bogdan Ghiu, București, Editura Univers, 1999.

TONRY, Michael (ed.), Penal Reform in Overcrowded Times, Oxford, New York, Oxford University Press, 2001.

USEEM, Bert şi Anne Morrison PIEHL, Prison State. The Clallenge of Mass Incarceration, Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, São Paulo, Cambridge University Press, 2008.

 

European Centre for Disease Prevention and Control: https://www.ecdc.europa.eu/;

FTM News: https://www.freemalaysiatoday.com/;

Open Democracy: https://www.opendemocracy.net/;

știripesurse.ro: https://www.stiripesurse.ro/;

The New York Times: https://www.nytimes.com/;

USA News: https://www.usnews.com/;

World Health Organization: https://www.who.int.



[2] A se vedea Matteo Lucchese, “The economic consequences of coronavirus: a major economic and financial crisis”, Open Democracy, 16.03.2020, accesat la 17.03.2020, disponibil la: https://www.opendemocracy.net/en/can-europe-make-it/economic-consequences-coronavirus-major-economic-and-financial-crisis/.

[3] Michel Foucault, Anormalii, Cursuri ținute la Collège de France 1974-1975, traducere de Dan Radu Stănescu, postfață de Bogdan Ghiu, București, Editura Univers, 1999, pp. 54-55.

[4] European Centre for Disease Prevention and Control, “COVID-19. Situation update worldwide”, accesat la 13 martie 2020, disponibil la: https://www.ecdc.europa.eu/en/geographical-distribution-2019-ncov-cases.

[5] Amanda Klonsky, “An Epicenter of the Pandemic Will Be Jails and Prisons, if Inaction Continues”, The New York Times, 16.03.2020, accesat la 17.03.2020, disponibil la: https://www.nytimes.com/2020/03/16/opinion/coronavirus-in-jails.html.

[6] “Iran to Release 70,000 Prisoners to Prevent Coronavirus Spread”, USA News, 09.03.2020, https://www.usnews.com/news/world-report/articles/2020-03-09/iran-to-release-70-000-prisoners-to-prevent-coronavirus-spread.

[7] “UN calls for Iran to free all prisoners over Covid-19”, FTM News, 11.03.2020, https://www.freemalaysiatoday.com/category/world/2020/03/11/un-calls-for-iran-to-free-all-prisoners-over-covid-19/.

[8] Anumite paragrafe se regăsesc în articolul “Educația civică precară și iluzia imunității”, publicat pe știripesurse.ro  la 13 martie 2020, disponibil la: https://www.stiripesurse.ro/educatia-civica-precara-si-iluzia-imunitatii_1440329.html.

[9] World Health Organization, “Coronavirus (COVID-19)”.

[10] Ibidem.

[11] United Nations, Human Rights and Prisons. A Pocketbook of International Human Rights Standards for Prison Officials, New York și Geneva, United Nations Publication, 2005.

[12] Michael Tonry (ed.), Penal Reform in Overcrowded Times, Oxford, New York, Oxford University Press, 2001, pp. 73-79; Bert Useem şi Anne Morrison Piehl, Prison State. The Clallenge of Mass Incarceration, Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, São Paulo, Cambridge University Press, 2008, p. 3.