1. Serbia pune pe primul plan în relațiile cu Ucraina poziția adoptată de autoritățile de la Kiev în legătură cu statutul Kosovo

În 10 august 2023, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vučić a făcut remarca într-o declarație în mass-media că Ucraina este un „stat prieten” al Serbiei şi, dacă va recunoaşte Kosovo ca stat independent, i-ar submina insistența cu privire la propria integritate teritorială, în același timp, subliniind că el crede că omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, nu va decide să recunoască independența Kosovo.

A. Vučić a mai subliniat că, dacă autoritățile ucrainene vor recunoaște Kosovo, „și-ar distruge toate principiile, pe care se bazează apărarea poziției lor, ar distruge totul”, subliniind că „nu crede că V. Zelenski va face așa ceva”.

A. Vučić a mai spus în interviul acordat mass-media că nu vede „nicio problemă în relațiile cu Ucraina”, el având prima întâlnire cu V. Zelenski la evenimentul organizat de Comunitatea Politică Europeană din Moldova, în iunie 2023. „A fost o conversație decentă, am văzut că el știe mult mai multe despre Serbia decât mă așteptam”, a subliniat A. Vučić.

În același context, este de remarcat că, la rândul său, ambasadorul ucrainean la Belgrad, Volodimir Tolkach[1], a declarat într-un comunicat de presă că Ucraina nu și-a schimbat poziția și „respectă integritatea teritorială a Serbiei”. V. Tolkach a adăugat însă că „societatea ucraineană, care plătește un preț mare pentru libertatea sa, știe că o poziție neutră în raport cu statul agresor îl ajută în practică pe agresor să-și comită crimele, mai degrabă decât să vină în sprijinirea implenentării normelor dreptului internațional și a integrității teritorială a Ucrainei”.

„În acest context, trebuie să recunoaștem poziția fără echivoc a conducerii kosovare în ceea ce privește condamnarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, în special alăturarea la adoptarea sancțiunilor împotriva agresorilor”, a spus V. Tolkach. A adăugat și el, la rândul său, că „nu este un secret pentru nimeni că există un anumit număr de parlamentari în Parlamentul ucrainean, care sunt susținători ai ideii unei posibile recunoașteri a independenței Kosovo”. Dar el a subliniat că orice decizie în această problemă aparține președintelui Ucrainei.

Comentariu:

Recunoașterea de către Ucraina a independenței Kosovo a devenit un subiect de ample discuții în Serbia, după ce președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului Ucrainei, Oleksandr Merezhko, și-a adăugat numele într-o scrisoare deschisă către SUA, UE și Marea Britanie în care îi îndemna „să nu adopte o politică centrată pe Belgrad pentru Balcani”, mai ales când vine vorba de Kosovo.

Merezhko a declarat și el în mass-media că în parlamentul ucrainean există deputați care susțin recunoașterea independenței Kosovo. „Ceea ce văd ca cetățean al Ucrainei este: Kosovo ține partea Ucrainei, deoarece Kosovo a impus sancțiuni împotriva Rusiei și încearcă să ne susțină”, a mai spus O. Merezhko, în 07 august.

Datorită legăturilor sale tradiționale cu Moscova, Belgradul refuză să se alăture sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei, dar în aprilie 2023 au apărut informații în mass-media că Serbia, conform unui document al Pentagonului, ar fi fost de acord să furnizeze arme Kievului sau că le-ar fi trimis deja, însă oficialii sârbi au negat aceste informații.

Cu toate acestea, A. Vučić a declarat la rândul său, în iunie, că ar fi conștient de faptul că unele arme de fabricație sârbă „ar putea ajunge în Ucraina”. În acest context, ar fi semnificativă verificarea acelor informații referitoare la faptul că de la invazia pe scară largă de către Rusia a vecinului său, s-ar fi făcut cunoscut că armele sârbe au ajuns în Ucraina, deși Belgradul nu le-a trimis direct, ci le-ar fi trimis în țări NATO care sunt aliate ale Ucrainei.

2. Procesul de soluționare a disensiunilor dintre Macedonia de Nord și Bulgaria se pare că intră în linie dreaptă

În 18 august, Parlamentul Macedoniei de Nord a lansat zece zile de dezbatere cu privire la o schimbare constituțională extrem de importantă prin care ar numi comunitatea etnicilor bulgari printre popoarele fondatoare ale țării – o propunere pentru aprobarea căreia opoziția politică se opune.

Sesiunea parlamentară ar putea fi suspendată după dezbateri și se poate stabili exercitarea votului pentru luna noiembrie 2023, când continuarea programată a discuțiilor de aderare la UE ar pune o presiune suplimentară asupra opoziției, condusă de partidul de dreapta VMRO DPMNE, astfel încât aceasta să cedeze.

O altă alternativă ar fi aceea că votul ar putea avea loc atunci când guvernul și opoziția cad de acord asupra unei date pentru alegeri generale anticipate, referitoare la care opoziția a insistat în ultimul an.

Pentru ca proiectul de lege să fie adoptat, va avea nevoie de sprijinul a două treimi din numărul total de parlamentari, adică 80 de parlamentari din cei 120.

Guvernul de la Skopje a transmis opoziției politice că un vot pentru modificarea constituțională ar fi un vot pentru aderarea țării la UE, lucru pe care cetățenii săi l-au așteptat de trei decenii. „Vom vedea dacă, odată cu acceptarea modificării constituționale, vom continua negocierile pentru aderarea la UE sau le vom opri pe termen mai lung”, a subliniat, în 16 august, Ministerul de Externe într-o scrisoare adresată tuturor parlamentarilor.

Liderul VMRO DPMNE, Hristijan Mickoski, a declarat presei, în seara zilei de 16 august, că vor fi fermi și că vor lua în considerare sprijinirea modificării constituționale doar cu impunerea a două condiții.

În primul rând, a spus el, UE trebuie să emită garanții care „confirmă fără echivoc identitatea, cultura, tradiția și limba macedoneană”. Acest lucru scoate în evidență îngrijorarea multor macedoneni că, în timp ce Bulgaria recunoaște Macedonia de Nord ca stat, liderii de la Sofia susțin, de asemenea, că identitatea și limba macedoneană sunt de origine bulgară. Acest lucru este profund ofensator pentru mulți macedoneni.

În al doilea rând, H. Mickoski a subliniat că Bulgaria trebuie să pună în aplicare hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și să recunoască o minoritate macedoneană pe teritoriul său. Guvernul de la Sofia a blocat discuțiile de aderare a Macedoniei de Nord la UE din cauza disputei nerezolvate de istorie/identitate și din cauza pretențiilor că există mult mai mult de 3.000 de bulgari în Macedonia de Nord – acesta fiind numărul celor care s-au înregistrat ca bulgari la ultimul recensământ, din 2021.

Comentariu:

A devenit foarte clară fermitatea liderilor de la Sofia, care insistă că această modificare legislativă este o condiție prealabilă cheie pentru ca Macedonia de Nord să reia discuțiile de aderare la UE sau riscă să fie blocată din nou de un veto al Bulgariei. Dacă actuala majoritate parlamentară condusă de social-democrați se simte încrezătoare într-o majoritate de două treimi, problema ar putea fi supusă la vot imediat după expirarea celor zece zile de dezbateri. Dar, din moment ce guvernul pare să nu aibă cel puțin opt deputați pentru a realiza majoritatea de voturi și a trece prin vot modificarea legislativă menționată, sunt de luat în calcul și alte opțiuni pentru soluționarea acestei probleme.

Totuși, este foarte posibil să se mai nască disensiuni între Sofia și Skopje, deoarece Bulgaria nu recunoaște existența unei minorități macedonene pe propriul teritoriu. În ultimele două decenii, Bulgaria a pierdut judecarea a 14 cazuri la Strasbourg, referitoare la plângerile activiștilor macedoneni de acolo că nu pot înregistra vreo asociație sau un partid politic în Bulgaria, Sofia insistând că nu există o minoritate macedoneană în Bulgaria.

3. Comunitatea internațională se teme de evoluția situației din Balcanii de Vest și dorește adoptarea unei poziții mai ferme

Parlamentarii de rang înalt din SUA și Europa cer o schimbare clară și semnificativă în abordarea diplomatică occidentală față de Serbia și Kosovo, pe fondul îngrijorării că tensiunile dintre cele două entități ar putea scăpa rapid de sub control.

În scrisoarea, semnată de senatorul american, Bob Menendez, președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului, și omologii săi din Germania, Marea Britanie, Ucraina și alte țări, parlamentarii au afirmat că negociatorii din SUA și UE nu exercită suficientă presiune asupra președintelui sârb, A. Vučić.

În scrisoarea lor, parlamentarii au avertizat că „actuala abordare nu funcționează și ar cere ca și comunitatea internațională să învețe din trecutul lor și să se asigure că nu adoptă o politică centrată pe Belgrad pentru Balcani”. Mai mult, ei au remarcat o „lipsă de presiune asupra Serbiei” în contextul atacurilor asupra forțelor de menținere a păcii și a reținerii manifestate de Poliția din Kosovo și au spus că răspunsul diplomatic al Occidentului „subliniază lipsa actuală de egalitate în abordarea unor astfel de puncte fierbinți”.

„Este extrem de subestimată gravitatea situației în care se află acum UE și aliații, cu liniștirea continuă a autocraților din regiunea Balcanilor de Vest, precum A. Vučić și liderul sârb bosniac, Milorad Dodik”, unul dintre semnatarii scrisorii, fiind și membrul Parlamentului UE, olandezul, Thijs Reuten[2].

Scrisoarea, adresată secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Josep Borrell și secretarului de stat pentru afaceri externe al Regatului Unit al Marii Britanii, James Cleverly, evidențiază o serie de incidente, inclusiv atacurile asupra forțelor de menținere a păcii NATO, după ce sârbii care locuiesc în nordul Kosovo au boicotat și alegerile municipale de acolo, în aprilie 2023.

„Toate indică o situație care se deteriorează rapid, care nu numai că amenință dialogul Belgrad-Pristina, ci și pacea regională în sine”, au subliniat parlamentarii. Ei au mai evidențiat că descoperirile recente de arme ascunse în nordul Kosovo și contrabanda transfrontalieră de arme „subliniază riscul unor escalade ulterioare”.

Purtătorul de cuvânt pentru afaceri externe și politica de securitate de la nivelul UE, Peter Stano, a subliniat că „UE este un facilitator neutru” în dialogul de normalizare și că atât guvernelor Serbiei, cât și Kosovo li se cere în mod egal să ajute la calmarea tensiunilor. „UE monitorizează în prezent îndeaproape conformitatea Serbiei cu cererile UE și este pregătită să ia măsuri în cazul nerespectării acestor solicitări”.

În 15 august, A. Vučić a făcut cunoscut reporterilor că, deși scrisoarea a fost „îndreptată împotriva” lui personal, „este de fapt îndreptată împotriva Serbiei”. El a mai subliniat că parlamentarii care au semnat cred că este „vinovat” pentru că nu recunoaște declarația de independență a Kosovo, din 2008. „Produc instabilitate în regiune pentru că susțin drepturile poporului sârb din Bosnia și Muntenegru”, a mai sublinait A. Vučić, care a mai și recunoscut că „este vina lui și este mândru de asta.”

Comentariu:

Serbia și fosta sa provincie Kosovo au fost în conflict de zeci de ani. Războiul lor din 1998-1999 a provocat moartea a peste 10.000 de oameni, majoritatea albanezi kosovari. Kosovo și-a declarat unilateral independența în 2008, dar Belgradul a refuzat și continuă să refuze să recunoască această evoluție.

A. Vučić este recunoscut ca un fost ultranaționalist care pretinde acum că vrea să introducă Serbia în UE, dar a menținut legături strânse cu președintele rus, Vladimir Putin, și a refuzat să impună sancțiuni Rusiei în contextul războiului său împotriva Ucrainei.

Există temeri larg răspândite în Occident că Moscova ar putea folosi Belgradul pentru a reaprinde conflictele etnice din Balcani, care au cunoscut o serie de războaie sângeroase în anii ‘90 în timpul destrămării fostei Iugoslavii, într-un efort de a atrage atenția lumii departe de războiul din Ucraina. În același timp, premierul kosovar, Albin Kurti, un activist de lungă durată pentru independența Kosovo, care a fost în închisoare atât în Serbia, cât și în Kosovo, s-a dovedit a fi și el un interlocutor spinos cu care trebuie să lucreze negociatorii europeni și americani.

4. Instituții de învățământ superior din Croația și Serbia catalogate ca fiind printre primele universități ale lumii

Lista Shanghai Ranking 2023, publicată în 15 august 2023, nu oferă surprize majore. Pentru a 21-a oară, Universitatea Harvard din America conduce în clasamentele internaționale.

Creat în 2003 de Universitatea Jiaotong, din China, acest clasament, care examinează și evaluează peste 2.500 de instituții de învățământ superior internaționale pentru a identifica primele 1.000, se concentrează pe activitățile de cercetare științifică în diverse domenii. Ca și în 2022, Universitatea Harvard este urmată de doi dintre compatrioții săi, Universitatea Stanford și Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), apoi de Universitatea Cambridge, una dintre cele două instituții britanice care figurează – alături de Oxford (a 7-a) – în top 15.

În ceea ce privește instituțiile de învățământ superior din Balcanii de Vest situația este următoarea:

• Croația are o universitate clasată în rândul instituțiilor de învățământ superior incluse în eșantionul locurilor 401-500;
• Serbia are două universități catalogate ca fiind incluse în primele 1000 ale lumii (Universitatea din Belgrad, inclusă în eșantionul 301-400 și Universitatea din Novi Sad, inclusă în eșantionul 901-1000).

[1] Născut la Kiev la 17 ianuarie 1959, Volodymyr Tolkach a studiat ingineria în hidrogeologie și geologie la Universitatea Taras Shevchenko, din Kiev, absolvind în 1981, după care a finalizat studiile postuniversitare la aceeași universitate și a obținut doctoratul în științe geologice și minerale, în 1988.

[2] M.J.A. „Thijs” Reuten, născut în 1974, este un politician olandez al Partidului Laburist. Și-a început cariera ca și consilier politic al grupului parlamentar al partidului în Camera Reprezentanților și a fost membru al Consiliului municipal din Amsterdam, în anii 2002–07. Apoi a servit pentru două mandate ca și consilier de district în Amsterdam-Oost. Începând din 2018, Reuten a lucrat ca și consultant independent și ca șef de politici la Global Reporting Initiative (GRI). El a fost numit în Parlamentul European, în aprilie 2021, după demisia lui Kati Piri.