Introducere

În contextul evoluțiilor și consecințelor generate de un cutremur devastator și de un proces electoral fierbinte desfășurat în 14 mai 2023 și care va continua și în 28 mai 2023 cu un al doilea tur pentru alegerea viitorului președinte al Turciei, putem spune că este foarte dificil a previziona cu exactitate viitorul președinte și consecințele generate pentru democrația țării, bunăstarea economică a cetățenilor săi, politica externă și de securitate a Turciei și viitoarea poziție a liderilor turci în relațiilor lor cu SUA, Rusia, China și în relațiile cu vecinii săi arabi. Aceste relații au evoluat intens în ultimii doi ani și chiar am asistat la destinderea relațiilor Ankarei cu Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, după un deceniu de tensiuni.

În același context iau naștere multe întrebări: Își va continua Turcia politicile sale la nivelul NATO, zona extinsă a Mării Negre și Orientul Mijlociu? În cazul înfrângerii lui Recep Tayyip Erdoğan, cum va aborda liderul actualei opoziții, Kemal Kılıçdaroğlu, atât situația internă, cât și relațiile externe la nivel regional și global? Va acorda viitorul președinte prioritate relațiilor cu Occidentul în detrimentul relațiilor cu Rusia, China și vecinii Turciei din Orientul Mijlociu? Cum văd și cum vor acționa țările arabe, dar și Rusia și China, în contextul rezultatelor acestor alegeri esențiale acum pentru întreaga lume?

Votul care va fi acordat în 28 mai 2023 va decide nu numai cine conduce Turcia, o țară membră NATO cu 85 de milioane de cetățeni, din care 64 de milioane cu drepturi de alegători, ci și modul în care este guvernată și încotro se îndreaptă atât economia sa, pe fondul unei crize profunde a costului vieții, forma politicii sale externe, cât și forma diplomației, apărării și securității.

Într-un astfel de context, la aproape 192.000 de secții de votare se va exercita dreptul de vot, inclusiv de cei peste șase milioane de cetățeni care au votat pentru prima dată în 14 mai 2023, existând și 3,4 milioane de alegători stabiliți în străinătate, dar care și-au exercitat dreptul de a vota în perioada 20-24 mai 2023.

O competiție acerbă de la care se așteaptă răspunsul la întrebarea: cine va fi viitorul președinte al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan sau Kemal Kılıçdaroğlu?

În 28 mai 2023, poporul turc își va gestiona prezentul și viitorul prin participarea la urnele de vot la al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2023. După cum foarte bine se cunoaște, în 14 mai 2023, Turcia a organizat alegeri parlamentare și prezidențiale. Pentru ocuparea poziției de președinte al Turciei pentru viitorii cinci ani au rămas în cursă doi candidați puternici Recep Tayyip Erdoğan, cu 49,54% din voturi obținute în primul tur și Kemal Kılıçdaroğlu, susținut de o alianță a șase partide de opoziție, cu 44,88% din voturi obținute în primul tur, urmând să se continue competiția în turul doi, pentru a stabili cine va fi următorul număr unu al Turciei.

Rezultatele înregistrate după primul tur al alegerilor prezidențiale au arătat că Erdoğan nu a reușit să-și asigure o victorie împotriva principalului său rival, Kılıçdaroğlu. Alianța Populară a lui Erdoğan, formată din Partidul său pentru Justiție și Dezvoltare (AKP) cu rădăcini islamiste și partenerii săi naționaliști, a părut, de asemenea, pregătită să câștige majoritatea în noul parlament, cu 321 din cele 600 de locuri.

În perioada anterioară zilei de 14 mai 2023, numeroasele sondaje de opinie l-au poziționat constant pe Kılıçdaroğlu înaintea lui Erdoğan. Rezultatele acestor sondaje păreau să se alinieze cu percepția predominantă că popularitatea lui Erdoğan a fost afectată de consecințele numeroaselor cutremure și, nu în ultimul rând, de inflația vertiginoasă și de o criză a costului vieții în Turcia. O companie de sondaje (MAK) a făcut cunoscut într-un sondaj publicat pe 7 mai 2023 că Kılıçdaroğlu ar câștigat cu 50,9% din voturi în cursa prezidențială, suficient pentru a-și asigura o victorie și ocuparea poziției de viitor președinte al Turciei.

Președintele MAK, Mehmet Ali Kulat, a declarat pentru Reuters că efectuarea de sondaje a fost totuși îngreunată de factori precum cutremurele masive care au lovit Turcia în februarie 2023, dar și perioada Ramadanului, care a avut loc din martie până în aprilie 2023.

Dar iată că ne apropiem de ziua de 28 mai 2023, când Erdoğan și Kılıçdaroğlu se vor înfrunta într-un scrutin electoral care va fi important pentru Turcia, pentru zona extinsă a Mării Negre, pentru Orientul Mijlociu și, de ce nu, pentru întreaga lume.

Am făcut această apreciere deoarece la nivel mondial a fost perceput acest lucru de foarte mulți lideri ai altor state, un exemplu elocvent fiind și purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care a declarat: „Desigur, urmărim știrile care vin din Turcia zilele acestea cu mare interes și atenție. Respectăm și vom respecta alegerea poporului turc. Dar, în orice caz, ne așteptăm ca și cooperarea noastră să continue, să se aprofundeze și să se extindă.” Mai mult, D. Peskov a evidențiat toate aspectele „cooperării reciproc avantajoase” dintre Moscova și Ankara, cum ar fi resursele energetice, turismul, comerțul, agricultura și transportul, printre multe altele. Oficialul rus a adăugat: „Turcia este o democrație dezvoltată, o țară suverană puternică, care, firește, este capabilă să organizeze alegeri transparente și democratice și să prevină orice acțiuni ilegale. Nu avem nicio îndoială în privința asta.”

Dar iată că, pe măsură ce inflația a crescut și două treimi din populație se confruntă cu cheltuieli crescute pentru alimente și alte nevoi personale, popularitatea lui Erdoğan a scăzut semnificativ în sondaje. Cu toate acestea, numărul de voturi primite de președintele Erdoğan în primul tur al alegerilor prezidențiale, depășind 27 de milioane, reprezintă cel mai mare număr de voturi înregistrat vreodată. În pofida speranțelor generate de voturile suplimentare a celor cinci milioane de noi alegători ai președintelui Erdoğan, o posibilă cultivare în rândurile opiniei publice turce a sentimentului că „ajunge și este suficient” ar putea veni în sprijinul victoriei opoziției politice turce, iar problemele economice actuale, mai ales după cutremurul dezastruos ce a avut loc în Turcia, ar garanta o schimbare a puterii și, implicit, a președintelui Turciei. Cu toate acestea, problemele opoziției și incapacitatea lor de a oferi un mesaj mai clar, în ciuda formulării unui program comun și a dificultăților cu care se confruntă candidatul lor Kılıçdaroğlu în a convinge o parte semnificativă a populației turce, ar putea determina soarta alegerilor din 28 mai 2023, mai ales că și avantajul psihologic puternic produs de primul tur în rândurile electoratului ar putea asigura un avantaj proporțional mai mare și în turul al doilea tur lui Erdoğan.

Analizând posibila evoluție a situației, putem prognoza cu anumite rezerve că președintele Erdoğan are un posibil avantaj în fața principalului său contra candidat, Kılıçdaroğlu, în rândurile electoratului turc pentru a se instala din nou pe scaunul avut și până acum.

Este foarte important să subliniem că celălalt candidat, catalogat ca fiind naționalist și clasat pe locul trei, Sinan Oğan, a obținut un sprijin electoral de 5,2%, dar a fost eliminat. Rezultatul a încurcat așteptările generate de sondajele efectuate, pentru că inițial Kılıçdaroğlu a fost pus în frunte ca posibil câștigător al funcției de președinte al Turciei.

Un factor cheie care ar putea avea o influență decisivă pentru rezultatul votului din 28 mai 2023 va fi modul în care vor vota susținătorii fostului candidat clasat pe locul trei, Sinan Oğan. El nu a susținut încă niciunul dintre candidați, dar ar putea fi un potențial factor care ar putea decide viitorul președinte al Turciei dacă vine în sprijinul unuia dintre ei. Într-un interviu acordat Reuters pe 15 mai 2023, S. Oğan a spus că ar putea să-l susțină pe Kılıçdaroğlu în turul doi numai dacă acceptă să nu ofere concesii unui partid pro-kurd și să nu aștepte sprijinul din partea acestora.

Legăturile Turciei cu Occidentul ar deveni probabil mai prietenoase în cazul în care Kılıçdaroğlu ar câștiga, deoarece ideologia sa laicist s-ar alinia cu abordarea aliaților occidentali și ar fi o schimbare semnificativă comparativ cu strategia și tacticile lui Erdoğan catalogate de multe ori la nivel internațional ca fiind controversate. Rămâne întrebarea: ce formă ar lua legăturile Turcia-Rusia sub președinția Kılıçdaroğlu? În cazul în care Kılıçdaroğlu ar câștiga, relația sa cu Rusia ar avea un început dificil, având în vedere că el a acuzat Moscova că se amestecă în alegerile din Turcia. O afirmație pe care Kremlinul a negat-o.

Kılıçdaroğlu a declarat pentru Reuters într-un interviu: „Considerăm inacceptabil ca o altă țară să se amestece în procesul electoral al Turciei în favoarea unui partid politic. Am vrut ca întreaga lume să fie conștientă de acest lucru.” Mai mult, oficialul turc a subliniat: „Nu vrem să rupem relațiile noastre de prietenie, dar nu vom permite amestecul în problemele noastre interne”. Peskov a negat afirmația și a spus ca răspuns la acuzație: „Suntem extrem de dezamăgiți de această declarație a opoziției din Turcia”.

Analizându-l și pe Erdoğan pentru a-i evalua șansele, putem sublinia că în timp ce a indus percepția că este alături de Ucraina în contextul războiului devastator declanșat de Moscova și, în același timp, nu a dorit să rupă legăturile cu Rusia, Turcia și-a intensificat relațiile cu Asia Centrală la cel mai înalt nivel și, de asemenea, continuă să joace un rol activ în platformele internaționale precum NATO și ONU și să-și îmbunătățească relațiile comerciale cu Europa.

Prioritățile de politică externă ale lui Kılıçdaroğlu sunt mult mai greu de identificat cu exactitate, dincolo de normalizarea legăturilor cu președintele sirian Bashar al-Assad și trimiterea sirienilor înapoi în țara lor. El vrea să reia discuțiile de aderare cu UE, dar a luat o atitudine dură cu privire la Cipru. El nu a semnalat o schimbare majoră în poziția Turciei în ceea ce privește războiul din Ucraina și a rămas puțin cam tăcut cu privire la relațiile cu SUA.

Într-un astfel de context ambiguu, rezultatul final al alegerilor prezidențiale din 28 mai 2023 va determina sigur viitorul Turciei, rolul acesteia în NATO și relațiile sale cu SUA, UE și Rusia. Poziția Turciei în NATO, care în prezent pare una sensibilă din cauza apropierii lui Erdoğan de președintele rus, Vladimir Putin, dă naștere la o altă îngrijorare și anume că Turcia ar putea intra în dezordine și instabilitate după al doilea tur de scrutin al alegrilor prezidențiale.

Drept urmare, din perspectiva politicii externe, putem aprecia că pretenția Turciei de a fi o mare putere regională și un jucător global va continua să se dorească a fi consolidată indiferent de președintele care se va instala după 28 mai 2023.

Rezultatele alegerilor din 28 mai vor oferi un spațiu de manevră mai larg în relațiile cu Europa și SUA, și nu este greu de prognozat că Turcia va continua să urmeze o politică echilibrată, acordând prioritate intereselor sale naționale, în fața confruntării Occidentului cu Rusia și China.

Totuși, nu trebuie să omitem că din cauza crizei economice în creștere din Turcia, care a dus la rate ridicate ale inflației și ale șomajului, Partidul Justiției și Dezvoltarii (AKP) al lui Erdoğan a cunoscut o scădere bruscă în sondajele de opinie în ultimul an, dar și în ceea ce privește rezultatele obținute în alegerile parlamentare din 14 mai.

Turcia se confruntă cu o criză valutară de aproximativ patru ani. Între 2018 și 2021, lira a pierdut aproximativ 50% din valoare, iar în perioada ianuarie 2021 - ianuarie 2022, a pierdut 83% din valoare. Modul de a atenua devalorizarea monedei naționale și de a opri inflația rezultată este ca Banca Centrală a Turciei să majoreze ratele dobânzilor. Deși banca ar trebui să fie independentă, Erdoğan se opune ferm creșterii ratelor dobânzilor și a intervenit pentru a împiedica banca să le majoreze, preferând o strategie despre care crede că va stimula creșterea susținută a exportului. El este îngrijorat de faptul că ratele dobânzilor mai mari vor afecta grupul său de bază al turcilor din clasa de mijloc, deși aceștia se confruntă cu o tensiune economică semnificativă din cauza inflației, care a crescut cu până la 88,5%, potrivit surselor oficiale.

Așadar, chiar și cu sprijinul Partidului Mișcării Naționaliste (MHP), care face parte din Alianța Populară cu AKP, Erdoğan pare să întâmpine dificultăți totuși în a ajunge la un rezultat semnificativ pentru câștigarea lejeră a alegerilor prezidențiale. Mai important este că tabăra opoziției, condusă de Partidul Popular Republican (CHP), de centru-stânga, este mai unită decât în orice moment de până acum. Cele două partide rezultate prin desprinderea din AKP – Partidul Viitorului (GP) al fostului prim-ministru, Ahmet Davutoğlu, și Partidul Democrației și Progresului (DEVA) al fostului ministru al Afacerilor Externe, Ali Babacan – acționează împreună cu Alianța Națională, care este compusă din Partidul Naționalist Turc Bun (İyiP), Partidul Islamist Felicity (SP) și Partidul Democrat (DP) de centru-dreapta.

Deși nivelul de simpatizare al blocului partidelor de opoziție a crescut în sondajele de opinie, mulți analiști sunt oarecum îngrijorați de faptul că s-ar putea manipula sau contesta de către susținătorii lui Erdoğan, în mod activ, rezultatele în noaptea alegerilor din 28 mai 2023, în ciuda faptului că Turcia are un istoric îndelungat de organizare de alegeri rezonabile, libere și corecte de la tranziția sa la o democrație multipartită, în 1950.

Chiar și unii analiști pro-guvernamentali au început să admită deschis posibilitatea ca Erdoğan să câștige președinția, dar să se confrunte cu un parlament dominat de partide de opoziție. În sistemul prezidențial actual, președintele nu are nevoie de aprobarea parlamentară pentru a forma un cabinet și ar putea guverna țara fără controale puternice din partea legislativului.

Dacă Erdoğan ar câștiga președinția, el ar putea coopta deputați din partidele conservatoare care fac parte în prezent din blocul de opoziție pentru a împiedica funcționarea eficientă a parlamentului. În cazul unei victorii a opoziției la alegerile prezidențiale, unii deputați din AKP și MHP ar putea, de asemenea, să decidă să-și schimbe formațiunile politice din care să facă parte, cele două partide disociate care s-au desprins din AKP putând deveni agreate. În ambele scenarii, aritmetica parlamentară este de așteptat să se schimbe în perioada postelectorală, în funcție de cine câștigă președinția Turciei.

Erdoğan tinde să vadă victoriile sale electorale ca și mandate (oricât de apropiate ar fi rezultatele) și ca o justificare a politicilor sale. Cea mai presantă problemă este însă economia, dar în loc să-și schimbe abordarea și să urmeze politici economice clare, o victorie a lui Erdoğan l-ar convinge probabil pe liderul turc că forma sa de populism economic funcționează. Unii ar putea argumenta că acesta este exact momentul potrivit pentru a inversa cursul economiei, dar este puțin probabil ca Erdoğan să se predea în fața a ceea ce el numește „lobby-ul ratei dobânzii”.

Politica externă sub conducerea lui Erdoğan va fi probabil identică ca și până acum. Turcia va fi într-o zonă gri între Rusia și Ucraina, va dezvolta relații cu statele din Golf în căutarea investițiilor din fondurile lor, va folosi legăturile cu Israelul pentru a îmbunătăți poziția Turciei față de SUA, va îmbunătăți relațiile cu Egiptul într-un efort subtil de a izola Grecia, chiar dacă relațiile dintre Atena și Ankara s-au îmbunătățit semnificativ după cutremurul din februarie 2023 și caută o resetare a relațiilor cu SUA. Normalizarea legăturilor cu Siria și transferul refugiaților sirieni înapoi în țara lor ar putea să nu mai fie la fel de urgentă pe cât s-a arătat că aceasta a fost o problemă de opoziție pe care Erdogan și-a însușit-o pentru că era una populară.

Erdoğan nu a arătat niciodată mai vulnerabil ca acum, mai ales în contextul situației economice a Turciei care pare a fi una foarte dificilă. Descris ca fiind „inamic” al ratelor mari ale dobânzilor, hotărârea sa de a reduce ratele la 9% de la 19% a făcut ca lira să se prăbușească la sfârșitul anului 2021 și să scadă încă cu 30% anul trecut - a zecea scădere anuală consecutivă, pe măsura creșterii semnificative a inflației și a costurilor alimentelor, combustibilului și a chiriilor. Turcia se confruntă deja cu o criză majoră a monedei și a datoriilor, care a fost exacerbată de pandemia de COVID.

PIB-ul nominal a scăzut la 815 de miliarde de dolari, în 2021, de la vârful de 958 de miliarde de dolari. în 2013. Declinul economic a limitat capacitatea regimului de a finanța programe de asistență socială pentru cei săraci din mediul urban - baza de alegători - și de a canaliza resursele către afaceri profitabile.

Concluzii

A devenit foarte clar că turcii vor vota pe 28 mai 2023 într-o competiție acerbă a alegerilor prezidențiale dintre actualul președinte Erdoğan și competitorul său Kılıçdaroğlu, când se va decide dacă Turcia va avea actualul președinte într-un al treilea deceniu sau va avea un nou președinte. Drept urmare nu putem exclude ca acest al doilea tur al alegerilor prezidențiale să fie perceput și ca un referendum cu privire la guvernarea autocratică a lui Erdoğan. Nu trebuie omis faptul că un referendum din 2017 a aprobat cu strictețe mișcarea lui Erdoğan de a lărgi competențele președinției, devenind șef al guvernului și desființând postul de prim-ministru, dar și stabilind politica privind economia, securitatea, afacerile interne și internaționale ale Turciei.

În ultima perioadă, importanța geostrategică a Turciei a devenit mai pronunțată. Cu populația sa considerabilă, Turcia ar putea deveni o putere semnificativă în regiunea sa și ar putea genera vaste oportunități comerciale și de investiții pentru UE. În multe domenii problematice, cum ar fi comerțul, securitatea, migrația și acțiunea climatică, cele două părți ar putea găsi beneficii reciproce. Dar o îmbunătățire a relațiilor bilaterale ar necesita bunăvoință din ambele părți.

Dacă opoziția îl va învinge pe Erdoğan, noul guvern va avea nevoie de sprijin politic și financiar din partea aliaților săi occidentali pentru a-și asuma sarcina colosală de a rezolva criza economică, precum și a problemei refugiaților și de a restabili democrația parlamentară. În consecință, UE ar putea îmbunătăți schimburile comerciale cu Turcia prin modernizarea uniunii vamale, prin cultivarea legăturilor culturale și educaționale mai puternice și prin inițierea unui dialog politic cu diverse părți interesate. Discuțiile privind liberalizarea vizelor pot fi accelerate pentru a spori contactele interpersonale dintre Turcia și UE, mai ales că, în prezent, cetățenii turci sunt supuși unui proces de solicitare a vizei umilitor de lung, care costă sume substanțiale de bani și necesită timp.

În același context, nu trebuie să omitem faptul că partidul lui Erdoğan este la putere din noiembrie 2002, iar el conduce Turcia din 2003, acesta fiind și prim-ministru între 2003 și 2014. Deși cei 64 de milioane de alegători ai Turciei sunt profund polarizați și actualul președinte al Turciei, Erdoğa, are un mic avantaj față de rivalul său, nu putem exclude câștigarea alegerilor prezidențiale de către Kılıçdaroğlu, fapt care va da naștere la schimbări semnificative în plan intern, dar mai ales în plan geopolitic și geostrategic.