Acasa De interes Materiale Ediţii tiparite Autori
Ștefan Gligor, avocat și expert politic: „Impunerea unor condiționalități stricte Republicii Moldova (de către UE) a fost și este singura cale corectă – condiționalități cu privire la implementarea unor reforme de calitate”
Pentru Republica Moldova, reformele durabile în direcția democratizării și avansării parcursului european sunt vitale pentru consolidarea statului de drept și dezvoltarea întregii societăți. În continuare, parcursul european reprezintă singura opțiune viabilă pentru garantarea drepturilor sociale, economice și politice pentru toți cetățenii din Republica Moldova. În 1991, aspirațiile de libertate, independență și unitate națională au făcut posibilă consacrarea dreptului la autodeterminare. Astăzi, pentru frații de peste Prut, orientarea proeuropeană reprezintă singura garanție pentru a lupta împotriva corupției și intereselor Rusiei în Republica Moldova și în regiune.
România și-a arătat în repetate rânduri solidaritatea și interesul pentru sprijinirea Republicii Moldova, oferind asistența necesară avansării parcursului european prin realizarea de reforme durabile.

Ștefan Gligor, expert politic, avocat și fost candidat la funcția de procuror general al Republicii Moldova, a realizat o analiză amplă asupra provocărilor conturate de rezultatul alegerilor prezidențiale recente și perspectivelor parcursului european al Republicii Moldova, în interviul acordat pentru revista Pulsul Geostrategic.

Pulsul Geostrategic: Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană poate contribui substanțial la stabilitatea și securitatea regiunii noastre, care este totodată frontiera estică a Uniunii, dar și a Alianței Nord-Atlantice. Reformele durabile în direcția democratizării și avansării parcursului european al Republicii Moldova sunt vitale pentru consolidarea statului de drept și dezvoltarea întregii societăți. Parcursul european continuă să reprezinte singura opțiune viabilă de garantare a drepturilor sociale, economice și politice pentru toți cetățenii din Republica Moldova.

De aceea, în ce măsură considerați că orientarea pro-europeană a țării poate asigura succesul luptei împotriva corupției și limitarea influenței Rusiei în Republica Moldova și în regiune?

Ștefan Gligor: Acesta este un subiect pe cât de simplu, pe atât de complicat. Parcursul european al Republicii Moldova începe, cred eu așa, în pași mai concreți, oricât de straniu ar suna, odată cu refuzul de a semna memorandumul Kozak din 2003. Atunci Rusia ne-a penalizat geopolitic și economic pentru acel refuz și Partidul Comuniștilor, care pentru prima dată în istorie deținea majoritatea constituțională în parlament, de 71 de mandate a răspuns la această obstrucționare, pedeapsă geopolitică și economică sub forma embargourilor introduse de Federația Rusă, prin schimbarea vectorul politicii externe, orientându-se spre Uniunea Europeană. Au schimbat și denumirea Ministerului de Externe de atunci în Ministerul de Externe și Integrare Europeană. Deci, din acel an, 2003-2004, mai bine zis 2004, cumva RM și-a declarat intenția de a asocia și de a se integra în UE. Din păcate era o mare diferență între ce făcea regimul comunist și ce declara, atunci relația dintre RM și UE era reglementată prin planuri de acțiuni prin care Moldova se obliga să efectueze anumite reforme pe toate dimensiunile, inclusiv justiție, iar UE acorda un anumit suport financiar și tehnic, în ideea facilitării și încurajării RM să onoreze acele obligații asumate unilateral cu UE. Cu toate acestea, am ajuns în 2009 cu instituții pline de corupție, cu încrederea populației foarte joasă în sistemul judecătoresc, procuratură, ministerul de interne și acel an a coincis și cu alegerile parlamentare care s-au terminat în 2010 cu venirea unui val de pro-europeni auto-declarați, care au declarat ferm și tare că „ne integrăm în UE și vom face pași rapizi în acest sens”.

În 2014 s-a semnat acordul de asociere cu UE, care a fost între timp ratificat și pus în aplicare. Din păcate, Alianța, așa numita Alianță pentru Integrare Europeană – AIE, în cele trei versiuni și componențe ale sale, formată din ”vestiții” politicieni Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Vlad Plahotniuc, și Serafim Urecheanu în prima componență, – această alianță a dezamăgit foarte mult, atât partenerii de dezvoltare, UE și SUA, cât și cetățenii. De ce? Pentru că și-au folosit puterea pentru a schimba legislația și pentru a se îmbogăți organizând trei mari scheme infracționale. Una a fost de spălare a peste 20 mld USD (conform unor estimări, până la 70 mld de USD) proveniți din Federația Rusă, prin intermediul sistemului judecătoresc și financiar bancar al RM, operațiune desfășurată cert în perioada 2010-2014 - exact suprapusă unei perioade în care la guvernare erau Filat și Leancă și așa numita Alianță pro-europeană. A doua operațiune a fost jaful rezervelor Băncii Naționale, fraudarea rezervelor Băncii Naționale prin falimentarea a trei bănci, două dintre ele foarte importante pentru sănătatea sistemului nostru financiar bancar - Banca de Economii și Banca Socială. A treia schemă a fost centralizarea și o mai bună organizare a contrabandei țigărilor, alcoolului, drogurilor și altor bunuri (de la electrocasnice până la produse alimentare). Pe parcursul anilor au fost mai multe scandaluri legate de contrabandă, în primul rând vorbim despre contrabandă de țigări din regiunea transnistreană, inclusiv în România și din România, ulterior în UE și până în Marea Britanie

Cetățenii au avut o mare așteptare, o foarte mare așteptare, în sensul parcursului european. Au susținut și crezut politicienii care s-au declarat în 2010 ca fiind pro-europeni, însă spre 2014-2015 au înțeles că au fost mințiți și au fost induși în eroare.  Acei politicieni s-au folosit de mandatul lor pentru a se îmbogăți prin acte de corupție nemaipomenite. Raportate per capita, eu cred că acestea sunt cele mai grave crime care au fost comise în Europa de Sud-Est în ultimele decenii. Și aceasta este o chestie care se suprapune inclusiv în mentalul populației noastre, cetățenilor noștri, asupra conceptului de integrare europeană. Este cert că UE a fost indusă în eroare și atâta timp cât se negocia acordul de asociere, de fapt s-a scăpat din vedere că politicienii declarați pro-europeni aveau în paralel o agendă ascunsă de îmbogățire personală prin marea corupție. Spre anul 2015, parcursul european într-un fel a întărit politicieni populiști ca Igor Dodon și partidul socialiștilor. Deci, inevitabil, într-o societate post sovietică discreditarea unei idei duce la creșterea populismului, la un fel de debalansare socio-politică și de aceea am văzut cum în 2016, la alegerile prezidențiale, regimul oligarhic condus de Plahotniuc l-a ajutat pe Igor Dodon să câștige alegerile în pofida faptului că Plahotniuc se declara mare pro-european și pro-american. În realitate Plahotniuc l-a făcut pe Dodon în 2016 președinte și am ajuns din nou într-o perioadă de stagnare, care a durat până în 2019, de facto până în 2020.

În 2019 se reușește răsturnarea regimului oligarhic al lui Plahotniuc, dezoligarhizarea parțială a statului, eliberarea parțială a instituțiilor de stat uzurpate, inclusiv a Curții Constituționale.. Pentru claritate, în acea perioadă nașa lui Plahotniuc și alți oameni asociați și servili lui Plahotniuc erau membri a Curții Constituționale, fiind numiți în funcție de Parlament, Guvern și Consiliul Superior al Magistraturii, toate subordonate unipersonal lui Vlad Plahotniuc. De facto, Republica Moldova a fost guvernată de mai multe grupuri criminale organizate începând cu 2010 și de un singur grup între 2015-2019, cel al lui Plahotniuc. Întregul aparat de stat a fost subordonat implementării marilor scheme de corupție – laundromatul rusesc de cca 30 miliarde USD, delapidarea rezervelor Băncii Naționale în valoare de 1 miliard USD și fluidizarea contrabandei țigărilor, alcoolului, drogurilor, anabolizantelor, etc.

În 2019 s-a reușit, prin mai multe eforturi, eliminarea nominală a lui Plahotniuc din politica noastră și inaugurarea unui nou guvern în frunte cu Maia Sandu, care avea viziuni certe pro-europene. Reformele structurale au fost, însă, sabotate de către partenerul de coaliție, Partidul Socialist și s-a ajuns la o răsturnare radicală a situației. Dodon și Partidul Socialiștilor s-a coalizat cu rămășițele sistemului lui Plahotniuc și a numit un nou guvern în frunte cu Ion Chicu. Astfel, din noiembrie 2019 și până la alegerile prezidențiale din 15 noiembrie 2020 socialiștii au controlat toate instituțiile statului – Parlamentul, Guvernul și Președinția.

După victoria lui Maia Sandu în alegerile prezidențiale a reapărut speranța că vom reveni la o agendă pro-europeană constructivă. Însă, reieșind din competențele extrem de limitate a președintelui, acest lucru va fi posibil doar în cazul unei victorii în alegerile parlamentare anticipate, pe organizarea cărora insistă partea progresistă a societății și noul președinte.

Este cert că unicul partener de dezvoltare, care ne-a ajutat să ne dezvoltăm din punct de vedere structural, economic, care ne-a ajutat să asigurăm stabilitatea financiar-bugetară – contribuind anual la asigurarea plăților sociale, pensii, salarii și proiecte de infrastructură - este Uniunea Europeană.

În prezent, marea provocare este să reușim să curățim parlamentul actual ales în baza sistemului electoral mixt, adoptat abuziv de socialiști și de Vlad Plahotniuc/ Partidul Democrat în 2017.  Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, organizate în baza sistemului electoral mixt sunt considerate de mulți experți ca fiind cel mai corupt exercițiu electoral din istoria Republicii Moldova. Acel scrutin a adus in parlament o clasă politică extrem de coruptă , politicieni de numele cărora sunt legate marile scandalurile de corupție și de traseism politic.

Revenind la întrebarea dumneavoastră,  este cert că unicul partener strategic care pe parcursul deceniilor nu ne-a lăsat la nevoie și ne-a susținut în toate tentativele de reformare – economică, de infrastructură, justiție - chiar dacă o bună parte din reforme din păcate au eșuat, unicul partener consecvent în eforturile sale a fost și rămâne Uniunea Europeană. Un lucru care bucur, este faptul că în ultima perioadă România a schimbat abordarea față de Republica Moldova și încearcă să vorbească mai puțin prin mesaje politice și să facă mai mult prin proiecte concrete de dezvoltare, atât de infrastructură strategică, cât și sociale.

Responsabilitatea este un cuvânt care ar trebui să ghideze toate acțiunile politice interne și externe ale unui stat. Cât privește Republica Moldova, este nevoie de responsabilitate în asumarea pe deplin a angajamentului pro-european și responsabilitate în toate acțiunile și proiectele subsecvente acestui interes comun. Un lucru este cert și anume că opțiunea europeană este singura care poate furniza un răspuns durabil la nevoile și așteptările de prosperitate, bunăstare, stabilitate și siguranță ale cetățenilor din Republica Moldova.

Cum evaluați dumneavoastră parcursul european al Republicii Moldova? Care au fost principalele elemente care au afectat relația cu Uniunea Europeană, în special pe plan politic și economic?

Considerați oportună condiționarea finanțării Republicii Moldova - în scopul implementării Acordului de Asociere - de îndeplinirea unor reforme? În ce măsură ar veni o astfel de condiționare în sprijinul cetățenilor?

Parcursul european al Republicii Moldova a pornit ca o pretinsă istorie de succes, anihilată în doar 4 ani de politicienii corupți și crima organizată. În pofida semnării Acordului de Asociere, spre finele anului 2014 a devenit clar că epopeea europeană a fost o fațadă în spatele căreia avea loc marea corupție. Aceste constatări au făcut Uniunea Europeană să suspende pentru mai mulți ani asistența macro-financiară și să adopte o atitudine mult mai precaută față de Republica Moldova.

În acest context, impunerea unor condiționalități stricte Republicii Moldova a fost și este singura cale corectă – condiționalități cu privire la implementarea unor reforme de calitate. De exemplu, reforma justiției – sistemului judecătoresc și procuraturii, în pofida mai multor tentative a eșuat continuu.

Interesul cetățeanului nostru și desigur al Uniunii Europene este să nu fie irosiți banii alocați și să fie înregistrate progrese calitative. În acest sens, UE a reușit să transforme condiționalitățile într-o formulă de bază în construirea relației sale cu Republica Moldova, începând cu anul 2015. Dacă până în 2014 - când s-au comis acele două mari crime de care v-am vorbit anterior - UE avea încredere în majoritatea parlamentară pro-Europeană și nu monitoriza în mod suficient - nu făcea o analiză critică și suficientă a proceselor politice interne, juridice, administrative, din 2015 Uniunea și-a schimbat atitudinea și a condiționat asistența macro-financiară destul de strict. Însă, în pofida condiționalităților UE, există obstacole pe care acestea nu le pot corecta sau repara. Cel mai mare obstacol în calea dezvoltării Republicii Moldova este elita politică coruptă și crima organizată. Corupția în RM atinge cote fenomenale și, din păcate, nu este combătută și contracarată de nicio instituție abilitată. Instituțiile care sunt însărcinate prin lege cu obligația de a lupta cu crima organizată și corupția, precum Procuratura Generală, Centrul Național Anticorupție, toate aceste instituții sunt discreditate, nemaivorbind de sistemul judecătoresc al RM, prin intermediul căruia au devenit posibile o mulțime de atacuri raider asupra sistemului bancar, a sistemului asigurărilor și, desigur, renumitul laundromat rusesc. Toate aceste lucruri s-au făcut prin organele regulatoare precum Banca Națională a Moldovei, Comisia Națională a Pieței Financiare a RM și sistemul judecătoresc și procuratura generală. De facto, am avut o jumătate de deceniu instituțiile statului capturate și vreau să vă spun că aceste instituții până astăzi nu sunt independente, funcționale și libere. De exemplu, în prezent este în desfășurare un atac raider împotriva mai multor companii de asigurări prin intermediul unor încheieri judecătorești ilegale. În spatele atacului este o persoană eliberată recent din închisoare de actualul Procuror General, care încearcă să își restituie activele obținute în mod absolut dubios. În această situație, cel mai mare obstacol și cea mai mare provocare o constituie incapacitatea Procuraturii Generale și a sistemului  judecătoresc de a combate corupția și crima organizată. În această situație disperată și de impunitate stupefiantă, cea mai mare și urgentă necesitate pe care o avem în societate și cea mai mare așteptare, inclusiv în relația noastră cu UE, o reprezintă elaborarea și implementarea unei reforme a sistemului judecătoresc și a sistemului procuraturii care să ducă la profesionalizarea și asigurarea independenței acestor instituții, astfel încât să poată aborda marea corupție, crima organizată, corupția politică. Republica Moldova a devenit un fel de rezervație pentru politicienii corupți și tot felul de contrabandiști și grupuri criminale organizate. Un cerc vicios care poate fi rupt doar de o nouă clasă politică integră, care va pune bazele reformelor structurale în justiție și în acest sens șansa noastră este organizarea de urgență a unor alegeri parlamentare anticipate. Suntem obligați ca cetățeni, ca societate, să alegem un parlament integru, nu avem o altă cale.

Alegerile prezidențiale s-au încheiat cu victoria clară a Maiei Sandu, candidatul votat deopotrivă de cetățenii din țară cât și de cei din diaspora. Pentru a-și vedea însă viziunea și agenda de dezvoltare a țării pusă în practică, Maia Sandu are nevoie și de sprijin politic intern.

Care sunt, în opinia dumneavoastră, forțele politice care intenționează să sprijine pe noul președinte?

Este cert că Maia Sandu va fi sprijinită de Partidul Acțiune și Solidaritate, al cărei președinte a fost și încă mai este (la data interviului, 26.11.2020, n.r.)  - pentru că suntem în proces de recunoaștere a alegerilor prezidențiale de către Curtea Constituțională, Comisia Electorală Centrală a transmis dosarul Curții Constituționale, Curtea Constituțională ar trebui să valideze în curând alegerile prezidențiale. Din momentul investirii, dumneaei va renunța la statutul de președinte și de membru al Partidului Acțiune și Solidaritate, dar este cert că Partidul Acțiune și Solidaritate o va susține mai mult în această situație. Este și firesc să fie așa. Un alt partid parlamentar în această categorie este Partidul Demnitate și Adevăr, condus de Andrei Năstase, care deși a fost foarte agresiv în această campanie electorală și și-a structurat mesajul mai mult anti Maia Sandu și anti partidul acesteia decât anti Dodon, nu are de ales în a susține anumite inițiative legate de organizarea alegerilor anticipate și agenda politică cerută de oameni. Acestea sunt două entități politice care ar putea susține mesajele venite din partea doamnei Sandu, în calitatea dumneaei de președinte ales.

Dacă se organizează alegeri, care ar putea fi noua configurație a Parlamentului?  Și care sunt șansele M. Sandu de a coagula o nouă majoritate parlamentară?

În opinia mea, în actuala componență a parlamentului RM nu există acele forțe care ar avea matematic, numeric, suficiente mandate să formeze o astfel de majoritate.

Dvs. ați întrebat care sunt acele partide care ar putea să constituie în viitor o majoritate parlamentară. Conform sondajelor sociologice este cert că avem astăzi un eșichier politic în schimbare. Avem Partidul Socialiștilor care rămâne de stânga, îl avem pe Renato Usatîi cu Partidul Nostru, care a arătat un scor destul de bun, de 17%, plasat cumva pe centru, iar pe dreapta avem pe doamna Sandu cu Partidul Acțiune și Solidaritate, avem PPDA cu Andrei Năstase în calitate de președinte, deși nu este cert scorul pe care acest partid ar putea înregistra - dl. Năstase a luat în primul tur al alegerilor prezidențiale 3%, lucru care în acest stadiu se reflectă negativ și asupra partidului. Cât privește partidele unioniste, acestea în general au adoptat un comportament distructiv. Sunt doi lideri care se ceartă între ei, continuă și fac tot felul de demonstrații de aroganță și lucruri care nu ajută la creșterea ratingului politic. Avem practic trei partide care au demonstrat un rating real și că ar putea ajunge în parlament. Și aicea este o problemă, pentru că unul din aceste partide va sta la mijloc și votul său va reprezenta votul de aur. Poate face coaliție cu stânga sau cu dreapta și asta nu întotdeauna este bine.

Pe de altă parte, segmentul de centru-dreapta este neacoperit politic vorbind. Noi avem circa 42-48% de votanți indeciși, neafiliați și nefidelizați politic. Persoane care nu au o opțiune politică organică și asta este foarte mult. Astfel, sociologia ne spune că în Republica Moldova există loc pentru o formațiune politică pragmatică și echilibrată, care ar prinde teren dacă ar adopta un program axat strict pe o agendă de reforme structurale și unitate socială construite în jurul unui concept de reformare a justiției, dezvoltare economică, bunăstare și echitate..

Aici este nevoie de un proiect, cred eu, orizontal, lucru care în Republica Moldova nu s-a prea întâmplat, dar cine știe, poate ne maturizăm ca societate până la un astfel de proiect. În orice caz, sociologia arată că este loc pentru un proiect de coeziune socială bazat pe o agendă de reforme structurale, una constructivă - în contrast cu proiectele politice axate pe divizarea societății prin șantaj geopolitic și identificarea inamicului intern și extern.

Astăzi noi cunoaștem despre faptul că între Partidul Socialiștilor, între Igor Dodon, Vlad Plahotniuc și Ilan Șor, marii corupți ai RM și politicieni prin cumul (în cazul lui Plahotniuc și Șor vorbim de doi politicieni fugari, urmăriți penal, unul din ei chiar condamnat) a avut o negociere. Am avut, cu ceva luni în urmă, o moțiune de cenzură. Moțiunea de cenzură a picat, chiar dacă a întrunit 49 de voturi, a picat pe ultima sută de metri pentru că doi membri ai facțiunii parlamentare s-au îmbolnăvit subit de COVID. Și, cu toate că steagul acestei moțiuni de cenzură era purtat foarte vocal de Andrei Năstase, pe ultima sută de metri s-au schimbat planurile și nu au mai venit voturile pe care le-a promis Plahotniuc. În opinia mea, acea operațiune de promovare a moțiunii de cenzură a fost un instrument de șantaj, gândit de Plahotniuc, pentru a-l forța pe Dodon să restructureze coaliția parlamentară în interesul lui Plahotniuc. Astfel, după eliminarea rămășițelor Partidului Democrat din formula guvernării, a fost formată o nouă majoritate parlamentară din facțiunea Partidul Socialiștilor cu 37 mandate, șapte persoane ieșite recent din facțiunea controlată de Plahotniuc – ”Pro Moldova” și facțiunea penalului Ilan Șor, care are nouă mandate. La aceste cifre 37+7+9 se mai adaugă deputații pretins independenți - Nichiforciuc, Andronachi și Oleinic.

La modul practic, Dodon, Plahotniuc și Șor au format o nouă majoritate parlamentară compusă din circa 55 de mandate. Dacă luăm în considerare că avem 101 deputați, există o majoritate certă. Astfel, Maia Sandu, în actuala componență a parlamentului, nu poate miza pe formarea unei majorități parlamentare integre, cât de cât stabile. Anterior, Sandu a încercat să guverneze cu Partidul Socialiștilor, lucru pe care noi l-am criticat pentru că am considerat că acea coaliție trebuia să fie temporară și cu un singur scop – organizarea alegerilor parlamentare anticipate în 2019.

Nu ne-au ascultat, societatea civilă la general din păcate nu este ascultată de politicieni. S-au așezat să guverneze și socialiștii au trădat la prima cotitură, la prima intersecție. S-au așezat cu rămășițele sistemului lui Plahotniuc să împartă fărâmele de interese și să preia guvernarea. Acest lucru se poate întâmpla și acum. Dacă Maia Sandu acceptă să lucreze cu acest parlament corupt - o va sabota cu prima ocazie. Pentru a implementa reforme structurale, pentru a reforma justiția și așa mai departe, avem nevoie de un mandat de patru ani, cu un parlament integru și pentru asta avem nevoie de alegeri parlamentare anticipate.

Eu nu cred că Maia Sandu va îndrăzni sau își va asuma riscul să formeze orice fel de majorități în actuala componență a parlamentului sau să dea mesaje în acest sens. Acest parlament este extrem de toxic și ar putea provoca o reacție adversă din partea oamenilor, din partea societății. Eu cred că mesajele dumneaei vor fi concentrate pe alegeri anticipate, că va cere ferm alegeri anticipate. Întrebarea este cum vom ajunge să avem acele alegeri anticipate? Care este termenul în care noi putem să le organizăm și dacă vom reuși să forțăm acest parlament discreditat, lipsit de legitimitate, afectat de scandalurile de corupție, de traseism să accepte organizarea alegerilor înainte de termen? Dacă vom reuși să punem presiune pe guvernul Chicu să demisioneze și pe acest parlament discreditat, pentru a fi întrunite condițiile prevăzute de constituție în vederea dizolvării legislativului și organizarea alegerilor anticipate, într-un scenariu ideal acestea ar trebui să aibă loc în primăvară sau în vara anului viitor.

Ce ne puteți spune despre potențialii prim-miniștri?

Subiectul acesta va fi pe agendă după alegerile parlamentare anticipate. Este foarte dificil să prognozez acum care ar fi persoana pe care ar delega-o majoritatea parlamentară nouă. Totul depinde de jocul alegerilor.

Economia și în general temele interne se pare că au constituit miza competiției dintre Maia Sandu și Igor Dodon.

Ce ne puteți spune despre prioritățile politicii interne a viitorului președinte al Republicii Moldova, dar și despre cele de politică externă?

Doamna Sandu s-a maturizat ca politician. Aceasta este o observație personală și a mai multor experți. În ultima perioadă, dumneaei a dat mesaje de integrare și de echilibru social, s-a străduit în mesajele ei politice către cetățeni să demonstreze că va fi președintele tuturor. Republica Moldova este un stat pe cât de mic, pe atât de complicat în termeni de politică internă. Noi avem 400 km de frontieră pe care nu îi controlăm, din cauza conflictului transnistrean și a regiunii transnistrene condusă de un guvern separatist, controlat de Federația Rusă. Noi avem 17% minorități etnice, majoritatea cărora vorbește în limba rusă. În realitate vorbitori de limbă rusă sunt mai mult de 17%, posibil cu 10-15% mai mult, trebuie să facem un studiu sociologic, pentru a vedea care este în realitate procentul vorbitorilor de limbă rusă ca primă limbă. Și în aceste condiții, este foarte dificil să ai o politică internă pentru a te face auzit de toți cetățenii, pentru a anihila strategiile experților în tehnologii politice de divizare a societății, pentru că de 30 de ani asta a fost strategia, să divizezi prin extreme - de fiecare dată când urmăreau ceva, sau când erau deconspirați că fac vreo crimă, politicienii începeau să vorbească despre limbă sau despre probleme inter-etnice, fumigene care ne dezbinau societatea, ne făceau să ne consumăm în discuții interminabile despre tot felul de lucruri legate de identitate și vectori geopolitici. În Moldova se face programare socială prin chestia asta. Sunt studii sociologice plătite de oligarhi și politicieni în sensul identificării vulnerabilităților societății, care ulterior sunt utilizate pentru a programa și manipula societatea. Astăzi Maia Sandu este într-o poziție destul de dificilă pentru a da mesaje echilibrate, pentru a vorbi despre ceea ce este important – parlament integru, reforma justiției, reforma administrativă, stabilitatea macrofinanciară și bugetară, lupta cu corupția. Dumneaei ar trebui să unească societatea în jurul unor lucruri concrete, nu abstracte. Să explice în câțiva pași cum putem ajunge ca societate la scopurile propuse mai sus. De exemplu, eu am scris anterior că începând cu 2015 pe agenda societății aveam de făcut patru pași. Primul pas era eliminarea lui Plahotniuc, al doilea era eliminarea lui Dodon din funcția de președinte. Al treilea pas este un parlament integru, iar al patrulea este implementarea unei agende ample de reforme în următorii patru ani, acele reforme structurale despre care am vorbit mai sus.

Cu alte cuvinte, cetățenii așteaptă din partea președintelui ales o claritate în sensul agendei publice strategice - alegeri parlamentare anticipate, un parlament integru și un program de reforme. O strategie de reformare a sectoarelor cheie pentru noi ca stat. Și asta este realitatea. Dumneaei este într-o situație dificilă, dar trebuie să recunosc că dumneaei a mai studiat limba rusă, ca să se poată adresa și să fie credibilă pentru vorbitorii de limbă rusă și acesta este un lucru foarte bun, demonstrează maturitate. În unele luări de cuvânt s-a adresat chiar și în limba găgăuză și în limba ucraineană, pentru minoritatea găgăuză și minoritatea ucraineană, lucru care vorbește despre respect pentru minorități și despre inclusivitate, valori cu adevărat europene. Aceste mesaje au fost percepute pozitiv de toată societatea - și de majoritatea vorbitoare de limbă română și de minorități. Așa trebuie să fie un președinte, trebuie să fie președintele tuturor.

Realist, Maia Sandu ar putea să declanșeze alegerile anticipate. Și acesta este următorul punct în agendă, un punct major și foarte dificil. Cum poate face acest lucru? Pe mai multe căi. Poate exista și o sesizare la Curtea Constituțională din partea deputaților Partidului Acțiune și Solidaritate. Dacă nu consideră asta realist, ar putea să cheme oamenii în stradă, ar putea să ceară premierului, chiar dacă el nu va fi obligat să o facă, ar putea să-i ceară să demisioneze, iar parlamentul să eșueze să aleagă un alt prim ministru și să întrunească, astfel, condițiile prevăzute de Constituție pentru dizolvarea parlamentului și organizarea unor alegeri parlamentare anticipate. Odată ce actuala componență a parlamentului nu vrea să facă acest lucru, Maia Sandu - fiind aleasă de un număr de cetățeni fără precedent în istoria independenței record - are în spate votul cetățenilor, cu agendă și promisiuni de reformă, are legitimitate. Dumneaei poate folosi această legitimitate și face apel la oameni să protesteze. Noi am mai protestat ani de zile, nu este pentru prima dată când suntem sau vom fi nevoiți s-o facem. Cred că puterea Maiei Sandu este în mandatul dat de cetățeni, mandatul dat în primul rând împotriva politicienilor corupți și dumneaei trebuie să îl valorifice. Dacă va ezita să-l valorifice, va pierde foarte mult din suport. Dacă trebuie să ceară susținere cetățenilor ca să impună acestui parlament corupt să demisioneze, să o facă. Instrumentele ușoare, simple, nu există. Situația este complicată. Maia Sandu va trebui să fie creativă și inspirațională. Sursa ei de putere sunt oamenii, suportul popular. Dacă dumneaei ezită să facă apel la acest suport, s-ar putea să piardă și din rating, iar noi vom pierde ca stat și ca societate.

În termeni de politică externă, eu cred că Maia Sandu va avea un mesaj echilibrat la adresa Federației Ruse, pentru că înțelege că sunt anumite exporturi care pleacă în Federația Rusă, că sunt locuri de muncă legate de piața Federației Ruse. În același timp, sigur se va strădui să valorifice la maxim relația cu Uniunea Europeană ca partener strategic și desigur relația cu România. Recent UE a alocat 50 de milioane de euro asistență financiară bugetară și dumneaei a anunțat acest lucru, și cu certitudine va miza pe UE, pe SUA și pe România în planul politicii externe și în ce privește asistența macro-financiară și tehnică de care avem nevoie atât de mult. Noi suntem într-o criză economică profundă, fără precedent. Deficitul bugetar a ajuns la 50%. Niciodată nu am avut așa ceva, vorbim de 20 de miliarde de lei.

Care sunt măsurile pe care le considerați necesare pentru a veni în sprijinul societății civile și presei independente din Republica Moldova?

Eu cumva am constatat cu regret că, după formarea coaliției între PSRM și Blocul politic ACUM (PAS și PPDA), mai mulți finanțatori europeni, americani, mai multe fundații, fonduri, s-au pus cumva pe tânjeală și au spus că marea schimbare a avut loc. Și a fost o mare eroare, pentru că eu, de exemplu, știam că nu a survenit niciun fel de schimbare, că abia de au fost puse bazele unui început. Iar societatea civilă, chiar dacă s-a înfiripat un pic și au apărut experți care nu ezită să confrunte politicienii corupți, crima organizată, mass media independentă care a făcut posibilă majoritatea schimbărilor politice, a combătut propaganda internă și externă, a expus marea corupție fiind susținută de finanțatorii externi, de fundații europene, americane, internaționale – în prezent nu poate rezista fără acel suport. Însă, odată cu evoluția negativă a lucrurilor, din câte înțeleg, o mare parte a finanțatorilor și a donatorilor au înțeles că schimbarea va dura și va necesita o consecvență, inclusiv din partea lor.

Noi ca societate și ca cetățeni încă nu ne-am învățat să ne finanțăm televiziunile independente, să donăm. Avem nevoie de asistența fundațiilor străine în vederea dezvoltării societății civile independente, obiective și profesioniste în prestația sa. Și, desigur, avem nevoie foarte mult de televiziunile independente - eu sunt sigur de faptul că schimbările care au avut loc în ultimele luni, în ultimii ani, plecarea lui Plahotniuc, acum plecarea lui Dodon din fotoliul de președinte, ar fi fost imposibile fără televiziunile independente și fără societatea civilă, fără experții care au fost foarte vocali și cărora nu le-a fost frică să spună lucrurilor pe nume.  Avem nevoie în continuare să dezvoltăm societatea civilă și mass-media independentă. Politicienii noștri corupți au multe televiziuni. Avem două holdinguri mediatice - unul afiliat lui Vlad Plahotniuc, oligarhul renumit, și alt holding controlat de deputații socialiști, adică de Dodon, cu o acoperire de cca 80% a pieței mass-media. În momentul în care ai peste 80% din mass-media în proprietatea politicienilor corupți, nu ai instrumente de comunicare cu cetățenii tăi, nu știi să dezminți falsurile, manipularea și să expui politicienii corupți și de asta este foarte important să continue asistența și să se dezvolte mass media independentă și societatea civilă.

România și-a arătat în repetate rânduri solidaritatea și disponibilitatea pentru sprijinirea Republicii Moldova, oferind asistență pentru reformele necesare parcursului European al țării. Sprijinul pe care Guvernul României l-a acordat constant Guvernului Republicii Moldova a creat premise pentru o aprofundare de substanță a parteneriatului nostru politic şi economic. Din această perspectivă s-a conturat creșterea rolului strategic al României în contextul politicii de echilibru şi de securizare a frontierelor între spațiul euro-atlantic și cel eurasiatic.

În viziunea dumneavoastră, cum poate fi îmbunătățit sprijinul românesc și cum ar putea fi ajutată Republica Moldova să depășească perioada dificilă prin care trece

România a făcut în ultimii ani lucruri mari în Republica Moldova. A venit cu ajutoare concrete pentru sistemul de învățământ, pentru creșterea independenței energetice, dezvoltarea infrastructurii, etc., lucruri care pe de-o parte sunt relativ silențioase, dar pe de altă parte sunt foarte convingătoare și care spun mai mult decât mesajele politice. Faptele întotdeauna vorbesc mai sincer și mai convingător decât orice declarație politică. Și eu cred că strategia României de a acorda sprijinul necesar Republicii Moldova, necesar în termeni reali, nu ipotetici, este una foarte corectă. Este important să se vorbească mai puțin despre geopolitică și să lăsăm faptele să vorbească de la sine. Eu salut foarte mult această abordare a României și sunt foarte recunoscător României pentru ajutorul pe care l-a acordat, pentru că asta a schimbat nu doar percepția României în rândul populației, a îmbunătățit viața și a asigurat accesul la studii mai bune, la o infrastructură mai bună, la securitate energetică și alte lucruri foarte concrete. Eu cred că noi, ca societate, trebuie să fim recunoscători în termeni absoluți României, pentru ce a făcut și pentru ce continuă să facă. Eu cred că această strategie de ajutor concret este mult, mult mai eficientă decât orice altă strategie. România, în deceniile precedente, a susținut și politicieni din RM care din păcate au dezamăgit foarte mult. Au dezamăgit în primul rând cetățenii RM și după care au dezamăgit și România. Uitați-vă la istoria cu Iurie Roșca, omul care era fața și sufletul mișcării unioniste din RM și care este astăzi este un dughinist și un putinist declarat. Eu cred că aceste tentative de a pune miza pe un politician sau altul nu sunt cele mai bune practici.  

România ar putea ajuta Republica Moldova pe mai multe aspecte. De la expertiza în domeniul reformei justiției și luptei cu corupția până la proiecte de infrastructură pentru care din păcate noi, ca un stat vulnerabil din punct de vedere economic, nu avem resursele necesare. Vorbim de asistență tehnică, de expertiză, de experiența României în mai multe domenii și vorbim de ajutor la reconstrucția infrastructurii noastre, inclusiv de importanță strategică. Eu cred că România a știut pe parcursul anilor să comunice bine cu guvernele noastre și șă identifice acele puncte sensibile unde într-adevăr avem nevoie de ajutor. România a ajutat la reconstrucția grădinițelor, a cumpărat microbuze pentru transportul copiilor la școli, ca să diminueze impactul restructurării sistemului învățământului, a redus dependența energetică a Republici Moldova construind gazoductul Iași-Chișinău. Toate aceste lucruri vin în urma evaluării necesităților și sunt sigur că odată cu numirea unui guvern credibil, care să se bucure de respect internațional și încredere internațională, se va face o evaluare a necesităților, a celor mai stringente necesități - care în opinia mea sunt în primul rând legate de infrastructura strategică, de sistemul de sănătate publică, în special în contextul pandemiei și desigur de sistemul de învățământ. Deși în aparență nu este una din cele mai grave probleme, consecințele unui sistem de învățământ neracordat necesităților naționale și regionale pe termen mediu și lung vor fi dezastruoase pentru noi. Trebuie să asigurăm accesul la învățământ și să reformăm segmentul învățământului în conformitate cu necesitățile și rigorile internaționale, cerințele pieței internaționale, cu realitățile de azi. România, cred eu, ar fi un partener bun în acest sens. Dar desigur că sunt multe alte domenii. Asta depinde și de resursele disponibile din partea României. Înțelegem că și România este într-un proces de dezvoltare și are foarte multe provocări pe această cale, nemaivorbind că suntem în perioada pandemiei.

Republica Moldova cu certitudine are nevoie de ajutor urgent în domeniul sănătății, dar din păcate guvernul Chicu ezită să recunoască acest lucru, în timp ce situația iese de sub controlul autorităților. De câteva ori deja am atins limita numărului disponibil de paturi în spitale cu bolnavi grav de COVID. Aici sunt necesare resurse, asistență tehnică, aparate, personal calificat și așa mai departe.

Avem unul din cele mai mari procente de infectare a medicilor și personalului medical din lume. Medicii noștri sunt cu adevărat eroi dar noi nu am făcut prea multe, ca guvern și ca stat,  din ce am fi putut, ca să le asigurăm mijloacele necesare de protecție și de combatere a pandemiei.