Acasa Materiale recente Materiale Ediţii tiparite Autori
Coaliția largă de guvernare a Republicii Moldova s-a destrămat (Partea I)
Destrămarea coaliţiei de guvernare din Republica Moldova

Vladimir SOCOR

25/11/2019 Regiune: Marea Neagră Tema: Geopolitică


Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon (stânga) și Premierul Maia Sandu, al cărei guvern a fost demis prin moțiune de cenzură la 12 noiembrie 2019 (sursa Reuters)


          La data de 12 noiembrie a.c., Partidul Socialist al președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon s-a aliat cu Partidul Democrat (al cărui lider a fost oligarhul Vladimir Plahotniuc, în prezent căutat internațional) aflat în opoziție, pentru a demite, prin moțiune de cenzură, blocul „ACUM” condus de Premierul Maia Sandu. (EDM, 12 noiembrie 2019) Socialiștii și Democrații au obținut o majoritate de 63 de voturi din cele 101 din Parlament. Blocul „ACUM” deține 26 de membri în Parlament. (Moldpres, 12 noiembrie 2019)

         Mișcarea Socialiștilor a grăbit colapsul coaliției largi de guvernare care a preluat puterea de la Plahotniuc în iunie a.c. Formată din Socialiștii rusofili și din blocul „ACUM” de orientare occidentală (36 de membri și respectiv 26 de membri în Parlament), această coaliție s-a angajat la un test de guvernare comună din partea unor actori opuși din punct de vedere politic și cultural. Un astfel de experiment nu a avut precedent într-o Moldovă fragmentată, și nici măcar în întreaga Europă contemporană.

         Scopul declarat al coaliției nu a fost de a supraviețui pur și simplu (cum se întâmplă de multe ori în cazul coalițiilor pluripartide), ci de a reforma guvernarea, economia și relațiile externe ale Republicii Moldova, care se aflau sub controlul grupurilor de interese mascate sub forma unor partide politice - cel mai recent și complet fiind cel al lui Vladimir Plahotniuc. Acordul intern al coaliției includea promisiunea de a nu exploata chestiuni legate de identitatea națională și politică externă pentru scopuri partizane („de-geo-politizarea” politicii interne). Acest consens s-a resimțit într-o politică externă echilibrată, bazată pe respectarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană, concomitent cu normalizarea relațiilor comerciale cu Federația Rusă. (EDM, 21, 26, 27 iunie, 7, 8 august 2019)

         La patru luni de la schimbarea regimului, însă, Socialiștii lui Dodon și-au dezvăluit intențiile de a prelua poziții cheie în sistemele judiciar și de urmărire penală, înlocuind persoanele desemnate de Plahotniuc la conducere. Astfel, un deputat socialist a devenit Președintele Curții Constituționale, iar unul dintre consilierii președintelui Dodon a devenit Directorul Centrului Național Anticorupție. Lucrând cu un Centru Național al Audio-Vizualului având angajații numiți de Plahotniuc și ne-epurat, Socialiștii au obținut licențe noi pentru mass media afiliate partidului, inclusiv un canal de televiziune care să retransmită canalul rus Channel One TV (foarte apreciat în Republica Moldova, redifuzat anterior de trustul media al lui Plahotniuc) (Newsmaker, 1-12 noiembrie 2019)

         Aceste demersuri au intrat în coliziune cu agenda blocului „ACUM” care avea în vedere eliberarea sistemelor judiciar și de urmărire penală, precum și a agențiilor de reglementare a pieței, de sub influența politică. Inițial Socialiștii au fost de acord cu această agendă a coaliției, care a acordat prioritate de-oligarhizării - în declarația politică din iunie și în acordul detaliat din septembrie. Cu toate acestea, la nivelul lunii octombrie, Socialiștii păreau că preiau sistemul „moștenit” de la Plahotniuc - lucrând cu o parte din rămășițele acestuia - în loc să colaboreze cu guvernul condus de blocul „ACUM” pentru a eradica acest sistem.

        Concomitent, Partidul Socialist a solicitat două portofolii ministeriale din cabinetul Maia Sandu (format aproape în întregime din miniștri aparținând „ACUM”). Această preluare trebuia să aibă loc imediat. La 3 noiembrie a.c., Ion Ceban a câștigat neașteptat alegerile locale de la Chișinău, învingându-l pe contracandidatul său Andrei Năstase (blocul „ACUM”). (IPN, 18 octombrie-4 noiembrie 2019)

        La toate acele câștiguri ale Partidului Socialist s-au adăugat îngrijorări anterioare (neconfirmate până la acest moment) conform cărora președintele Dodon a pus Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova sub controlul său personal. Tendințele indicau, în ansamblu, faptul că Partidul Socialist acumula rapid putere și influență în detrimentul partenerului său de coaliție.

        Văzând aceste regrese, partizanii fermi ai unirii cu România (un grup restrâns dar vehement atât din interiorul blocului „ACUM”, cât și din afara acestuia) au părăsit partidul și s-au întors împotriva liderilor săi. “Unioniștii” duri au protestat dintotdeauna împotriva acestei coaliții de guvernământ, iar nervozitatea acestora împotriva liderilor „ACUM” a afectat poziția blocului față de Socialiști în cadrul coaliției largi (Ziarul Național, Deschide.md, passim).

          Aceste mișcări complexe au determinat câțiva membri cheie ai Blocului „ACUM” să ia în calcul părăsirea partidului, în următoarele câteva luni, în cazul în care Socialiștii nu se puneau de acord în privința agendei de „de-oligarhizare”. Temerile privind faptul că președintele Dodon se transforma într-un „al doilea Plahotniuc” erau, totuși, exagerate sau cel puțin premature și, oricum, puteau fi abordate în cadrul discuțiilor formale dintre acesta, guvern și misiunile diplomatice de la Chișinău aparținând Uniuii Europene și SUA.

          Guvernul Maia Sandu a încercat, totuși, să găsească o soluție la toate aceste probleme printr-un test decisiv pe tema selecționării noului procuror general. Procuratura Generală a Republicii Moldova a fost cheia principală a capturării statului de către Plahotniuc, fiind deci larg percepută drept predispusă la recidivă, în cazul în care nu îi erau asigurate pe deplin independența și neutralitatea politică. Competiția deschisă organizată de guvern pentru o listă restrânsă de candidați la postul de procuror general a fost, însă, sabotată de membrul socialist al comisiei de examinare, care a acordat note fie grotesc de mari, fie ridicol de mici candidaților, în funcție de afilierea politică a acestora. Având ca model recent compromiterea concursului pentru funcția de președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova (preluată de un politician socialist - vezi mai sus), guvernul condus de Maia Sandu a refuzat organizarea unui nou concurs pentru poziția de procuror general. În schimb, guvernul a inițiat demersuri privind modificarea legii și a înaintat propria listă de candidați, ca parte a unui proces în trei etape, prin care desemnarea persoanei care să ocupe funcția revine șefului statului. (noi.md, 28 octombrie-12 noiembrie 2019)

        Mișcarea unilaterală adoptată de guvern a avut ca bază o prevedere constituțională prin care o ordonanță de guvern poate fi pusă în aplicare fără acordul Parlamentului dacă nu este anulată de Parlament în termen de 72 de ore printr-o moțiune de cenzură la adresa guvernului. Partidul Socialist a profitat de această ocazie și a dizolvat guvernul condus de blocul „ACUM”, cu ajutorul Partidului Democrat lăsat moștenire de Plahotniuc (vezi mai sus), cu prețul scoaterii din izolare și readucerii în prim planul politic a acestuia din urmă.

Guvernul nu a consultat misiunile diplomatice occidentale de la Chișinău, înainte să întreprindă acest demers riscant. Misiunile diplomatice ale SUA, UE, Germaniei și României și-au manifestat dorința - explicită sau implicită - ca această coaliție de guvernare să se mențină. Ambasadorii UE și SUA au organizat o serie de întrevederi, atât comune cât și individuale, cu Dodon, Sandu și alți lideri ai Partidului Socialist și al blocului „ACUM”, căutând să medieze o soluție care să asigure continuitatea coaliției.

        Președintele Dodon este arbitrul incontestabil al tuturor scenariilor ce vor urma, multe dintre acestea fiind analizate la acest moment. În oricare din aceste scenarii este plauzibilă o creștere suplimentară a puterii de facto a președintelui.

Colapsul coaliției de guvernământ nu a fost nici predeterminat, nici previzibil ca un rezultat iminent. În ciuda creșterii puterii politice a partidului Socialist, în detrimentul partenerilor săi din coaliție, au existat dovezi care au indicat supraviețuirea acesteia. Neînțelegerile de la nivelurile înalte ale coaliției nu au penetrat la nivel local. Alegerile locale organizate odată la patru ani, din 20 octombrie și 3 noiembrie a.c. au fost cele mai corecte de ani de zile și au adus victorii majore blocului „ACUM”, care a ajuns din urmă Partidul Socialist la votul de ansamblu pentru funcțiile de primari și consilieri locali. Cele două puteri politice s-au pus de acord în prealabil să nu fie agresive pe durata campaniei, să-și sprijine candidații reciproc în al doilea tur de scrutin din 3 noiembrie și să formeze coaliții la nivelul județelor și consiliilor municipale urmând modelul coaliției centrale. În timp ce Năstase din blocul „ACUM” a încălcat aceste acorduri în cursa pentru primar al Chișinăului (vezi mai sus) și „ACUM” a trecut cu vederea această încălcare (pentru a nu deranja „unioniștii”), câștigătorul, Ceban nu a răspuns cu aceeași monedă și a oferit formarea unei coaliții cu blocul din Consiliul Municipal Chișinău.

Uitându-ne la ceea ce a rămas din coaliție, câștigătorii și învinșii clar urmează să fie determinați. Categoria învinșilor pare să fie cea mai mare, deocamdată.




Publicat în Eurasia Daily Monitor Volumul: 16, Ediția: 159 din 13 noiembrie 2019