Acasa Articole si analize Ediţii tiparite Autori
Regimul juridic al investițiilor coreene în România. Evoluția investițiilor coreene în România în ultimii trei ani (2018-2020)
Articolul de față își propune să prezinte cadrul juridic al relațiilor comerciale dintre România și Coreea de Sud, așa cum există în prezent, aducând în perspectivă principalele acte normative care reglementează aceste raporturi juridice, dar și ultimele investiții realizate prin cooperarea celor două state. Astfel, în cele ce urmează vom prezenta atât situația juridică a raporturilor comerciale existente, cât și evoluția investițiilor coreene pe piața românească și situația schimburilor comerciale între România și Republica Coreea.

Cuvinte cheie: România, Coreea de Sud, regimul juridic al investițiilor, schimburi comerciale, KITA, KOTRA.

I. Rezumat

Articolul de față își propune să prezinte cadrul juridic al relațiilor comerciale dintre România și Coreea de Sud, așa cum există în prezent, aducând în perspectivă principalele acte normative care reglementează aceste raporturi juridice, dar și ultimele investiții realizate prin cooperarea celor două state. Astfel, în cele ce urmează vom prezenta atât situația juridică a raporturilor comerciale existente, cât și evoluția investițiilor coreene pe piața românească și situația schimburilor comerciale între România și Republica Coreea.

II. Introducere

Pornind de la cadrul juridic general, relațiile comerciale dintre România și Coreea de Sud se supun, pe de o parte, prevederilor din acordurile[1] de cooperare economică dintre cele două state, iar pe de altă parte dispozițiilor emise de organizațiile internaționale care elaborează politici în domeniu, una din cele mai importante astfel de organizații fiind Organizația Mondială a Comerțului (World Trade Organisation), ca succesoare a Acordului general asupra tarifelor și comerțului, cunoscut și sub abrevierea GATT (General Agreement on Tariffs and Trade, 1947-1994).

Cele două state au avut un parcurs similar în privința aderării la principalele acorduri economice internaționale, atât România cât și Coreea de Sud devenind membre ale Organizației Mondiale a Comerțului la 01.01.1995. Anterior înființării World Trade Organisation, în 1967, Coreea de Sud a aderat la Acordul general asupra tarifelor și Comerțului. România a trimis prima solicitare oficială de aderare la acest Acord un an mai târziu, cu toate că participase încă din 1957 în calitate de observator[2], urmând ca abia în 1971, la 15 octombrie, să devină membru GATT. În același sens, atât România cât și Coreea de Sud sunt membre ale Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO), Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, etc.

Relațiile economice și investițiile între România și Coreea de Sud se supun în principal următoarelor două reglementări: Legea 18/08.04.1994 privind prevenirea[3] evaziunii fiscale și evitarea dublei impuneri pe venit și pe capital și Legea 103/24.11.1994 pentru ratificarea Acordului privitor la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor[4]. Cele două legi, care de altfel reprezintă implementarea în dreptul național a angajamentelor asumate prin acordurile încheiate între România și Coreea de Sud, se completează reciproc, precum și cu alte dispoziții relevante în materie, pentru ca finalitatea acestora să fie atinsă.

Cu privire la regimul juridic al investițiilor coreene din România, trebuie menționat faptul că acestea se supun atât Legii 103/24.11.1994 pentru ratificarea Acordului privitor la promovarea și protejarea reciprocă a investițiiilor, cât și Legii nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine în România. Bineînțeles, rămâne aplicabilă și Legea 18/08.04.1994 pentru prevenirea evaziunii fiscale și a dublei impuneri pe venit și capital. Observăm astfel cum, în jurul investițiilor existente care au intrat sub sfera de aplicare[5] a acestor legi, se împletesc numeroase prevederi legale, care se completează reciproc, în încercarea de a acoperi o sferă cât mai largă de situații de fapt.

III. Regimul juridic

Urmând cronologia adoptării legilor menționate, prima dintre acestea este Legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine, care are în vedere atât investițiile directe, cât și investițiile de portofoliu, după cum de altfel nici denumirea acesteia nu sugerează vreo distincție. Ori, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus[6]. Deși studiul de față privește mai degrabă investițiile directe, rămân valabile și investițiile de portofoliu, în mare parte observațiile referitoare la cadrul legal.

III.1. Investițiile directe și investițiile de portofoliu

Se impune o scurtă paranteză asupra distincției dintre investițiile directe și cele de portofoliu, această distincție fiind deosebit de importantă, întrucât privește nu doar modul diferit de utilizare a capitalului și relația cu piața de capital, cât mai ales gradul de implicare în activitatea societății și gradul de stabilitate al investițiilor, ultimii factori fiind decisivi în privința dezvoltării pe plan economic a statelor gazdă.

Înainte de a reveni la cadrul legislativ aplicabil, reamintim că investițiile directe sunt acele investiții reglementate prin OUG nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe[7], care are în vedere, potrivit chiar art.2, lit. a) din acest act normativ, participarea la constituirea sau extinderea unei întreprinderi în oricare dintre formele juridice prevăzute de lege. De asemenea, va fi considerată o investiție directă inclusiv dobândirea de acțiuni sau de părți sociale ale unei societăți, atâta timp cât nu constituie investiție de portofoliu. Tot la art.2 este oferită și definiția investiției de portofoliu, investiție care constă în dobândirea de valori mobiliare pe piețele de capital organizate și reglementate și care nu permit participarea directă la administrarea societății comerciale.

Chiar din textul de lege care înfățișează conceptul de „investiție directă” și de „investiție de portofoliu”, se reflectă diferențele majore dintre cele două categorii de investiții. În timp ce investițiile directe presupun un puternic grad de implicare și control asupra operațiunilor desfășurate, investițiile de portofoliu presupun o latură pasivă, cu un grad de antrenare redus al investitorului, care așteaptă manipularea capitalului și obținerea profitului fără a participa efectiv. În același timp, invers proporțional cu gradul de implicare în activitatea economică, este durata preconizată a investiției. Dacă în cazul investițiilor directe putem vorbi despre o stabilitate mai accentuată, investițiile fiind de regulă pe termen mediu și lung, în cazul investițiilor de portofoliu, orizontul de timp este, în principiu, redus, variind în funcție de influențele de pe piața de capital.

Dat fiind că, în definitiv, investițiile de portofoliu nu reprezintă veritabile investiții de sine stătătoare, fiind în strânsă legătură cu activele financiare, acestea nu se bucură de o reglementare proprie, fiind guvernate de legea 29/2004 privind piața de capital[8]. De aceea, investițiile directe, spre deosebire de cele de portofoliu sunt cele mai stabile investiții, întrucât presupun un orizont de timp mai îndepărtat, o implicare mai activă și mai complexă din partea investitorului și un trasfer complex de active financiare precum și non-financiare. În cele ce urmează vom avea în vedere preponderent investițiile directe realizate de Coreea de Sud în România, care, s-au materializat prin înființarea unor întreprinderi[9], în sensul cel mai larg al termenului.

III.2. Cadrul legislativ

Revenind la cadrul legislativ al investițiilor coreene, și implicit străine în România, acestea sunt reglementate de un set de legi menționat anterior[10], iar în ordine cronologică prima dintre acestea este legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine. Cum de altfel majoritatea textelor legislative din sfera dreptului comerțului internațional se concentrează asupa definirii noțiunilor cu care operează, și aceasta are în vedere înțelesul unor termeni, chiar primul articol procedând la stabilirea conceptului de „investiție străină în România”. Fără a realiza o amplă analiză asupra prevederilor legale specifice cu care operează legea 35/1991, trecem în revistă faptul că aceasta statuează asupra garanțiilor și facilităților acordate de statul român investițiilor străine în România. În plus, un capitol interesant, pe care o să îl reamintim în cele ce urmează este Capitolul IV, referitor la „Promovarea și înregistrarea investițiilor străine”.

Continuând în ordine cronologică, cu legea nr.18/08.04.1994 pentru ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, aceasta începe cu definirea conceptelor utilizate, în art.1 prezentând persoanele cărora actul normativ se adresează, iar în art.2 impozitele la care face referire. Tot cu definiții continuă și art.3. unde se individualizează termeni dintre cei mai diverși, statuându-se inclusiv ce se înțelege prin „România”[11], sau „Coreea”[12]. Este de menționat faptul că această reglementare privitoare Convenția dintre Guvernul național și cel coreean pentru combaterea evaziunii fiscale este anterioară legii privitoare la investițiile dintre cele două state.

Următoarea lege adoptată ce prezintă relevanță în privința relațiilor economice dintre România și Coreea de Sud este aceea care are ca obiect chiar promovarea și protejarea investițiilor dintre România și Coreea de Sud: legea nr. 103/24.11.1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei și Guvernul Republicii Coreea privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor. Acest act normativ, spre deosebire de cele menționate mai sus, care se concentrau asupra oferirii unor definiții conceptelor de bază asupra cărora statuau, prevede un set de norme de conduită la care România și Coreea de Sud se angajează în vederea unei mai bune relații economice cu privire la investițiile reciproce.

Se impun câteva observații, dat fiind că investițiile coreene din România sunt concomitent în sfera mai multor acte normative, dintre care unele reglementează aceleași elemente, iar altele apar incomplete prin ele însele, trebuind interpretate în concordanță cu alte prevederi legale. Cum se vor aplica dispozițiile legii 35/1991 privind regimul investițiilor străine, care în capitolul IV statuează cu privire la „Promovarea și înregistrarea investițiilor străine”, cu legea 103/1994 privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor române și coreene și cu OUG 85/2008 privind stimularea investițiilor? Va putea fi completată legea 103/24.11.1994 privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, cu noțiuni autonome din legea 18/1994 privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale? În privința investițiilor coreene directe în România, care va fi legea aplicabilă: legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine, legea 92/1997 privind investițiile directe sau legea 103/1994 privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor? Ne propunem să arătăm interrelaționarea între aceste prevederi legale, care împreună, compun regimul juridic al investițiilor coreene în România, ulterior urmând a arăta care sunt în prezent principalele investiții de acest gen în România și cum au evoluat în ultimii trei ani.

Începând cu raportul dintre capitolul IV „Promovarea și înregistrarea investițiilor străine” din legea 31/1990 privind regimul investițiilor străine în România și legea 103/1994 privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor române și coreene, acestea au în vedere aspecte diferite, astfel în capitolul IV „Promovarea și înregistrarea investițiilor străinedin legea 31/1990 este prevăzută procedura de înregistrare a investițiilor străine și implicit protejarea acestora, dar protecția investițiilor în România este mai degrabă o denumire marginală și subsidiară a acestui capitol. Legea care reglementează în principal investițiile coreene în România este legea 103/1994 privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, aceasta fiind completată, în privința investițiilor directe și cu OUG 92/1997 privind investițiile străine și cu OUG 85/2008 privind stimularea investițiilor.

În privința completării dispozițiilor legii 103/1994 privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor române și coreene cu cele ale legii 18/1994 privind evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale, considerăm că, deși legile au obiecte diferite de reglementare, acestea sunt în strânsă legătură, noțiunile definite prin legea 18/1994 putând servi în aplicarea și interpretarea legii 103/1994 privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor. În primul rând, ambele legi transpun Acorduri încheiate între România și Coreea de Sud privitoare la raporturile comerciale între cele două state, iar în plus, legea 18/1994 care stabilește înțelesul unor termeni cu care legea 103/1994 operează, a fost adoptată anterior acesteia. Putem considera că cel mai apropiat act normativ, care să ajute la completarea și interpretarea legii 103/1994, este legea 18/1994, atât din perspectiva conținutului legii (ambele reprezintă transpuneri ale unor Acorduri bilaterale) cât și a succesiunii lor, în timp cele două acte normative au fost adoptate unul după celălalt, în același an.  

Cu toate că acestui punct de vedere i s-ar putea aduce critica conform căreia, legea 18/08.04.1994 pentru ratificarea Convenției între Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale nu ar putea servi la completarea și interpretarea noțiunilor legii 103/1994, deoarece, spre deosebire de aceasta din urmă care vizează protejarea reciprocă a investițiilor române și coreene, legea 18/1994 are în vedere strict sfera evaziunii fiscale și a dublei impuneri, considerăm că, pe de o parte, legea 18/1994 operează și cu noțiuni generale, definind termeni precum „România”[13], „Coreeea”[14], „întreprindere[15]”, „naționali[16] sau chiar „autoritate[17], noțiuni cu care legea 103/1994 operează fără a le mai stabili sensul. Ori, deși este adevărat că legile speciale se vor completa cu legi generale în materie, nu cu alte legi speciale, putem aprecia că legea 18/1994 care transpune un Acord între România și Coreea de Sud reprezintă lege generală în materie, din moment ce în sfera evitării evaizunii fiscale și a dublei impuneri sunt avute în vedere și investițiile străine române și coreene. În plus, este mult mai probail ca scopul urmărit de părțile semnatare ale Acordurilor să fie atins prin utilizarea în interpretarea și aplicarea unei legi care transpune într-un Acord între cele două state, a noțiunilor autonome prezentate printr-o lege anterioară, care a stabilit înțelesul unor termeni, chiar și pentru o Convenție care definește termeni deși are alt obiect, cât timp acest obiect este perfect compatibil cu cea de-a doua Convenție.

În continuare, ne vom îndrepta atenția către ultima dintre cele trei întrebări, referitoare la raportul dintre legea 103/24.11.1994 pentru ratificarea Acordului dinre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine și OUG 92/1997 privind stimularea investițiilor directe. Trebuie menționat că, în ipoteza investițiilor coreene în România, legea aplicabilă drept lex generalis, va fi legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine în România, în definitiv investițiile coreene fiind, în fapt, investiții străine din coroborarea art.1[18] și art.3[19] din acest act normativ. Lex specialis în cauză va fi legea 103/1994 prin care s-a ratificat Acordul privitor la investiții între Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea.

În privința investițiilor coreene directe, acestea se vor supune și OUG 92/1997 pentru stimularea investițiilor directe și OUG 85/2008 privind stimularea investițiilor. Raportul dintre OUG 92/1997 privind investițiile directe și legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine este acela de suprapunere parțială, putând exista investiții străine care nu sunt directe, precum și investiții directe care nu sunt străine. Astfel, observăm ca există trei coordonate în funcție de care va fi stabilit regimul juridic al unei investiții: tipul investiției prin raportare la investitor (investiții străine/investiții naționale), prin raportare la obiectul acesteia (investiții directe/investiții de portofoliu) și prin raportare la acordurile bilaterale existente (investiții prevăzute în Acorduri interstatale/investiții pentru a căror promovare sau protecție nu s-au încheiat Acorduri între Guvernele statelor).

Fără a putea trage concluzii exhaustive, apreciem că în cazul investițiilor coreene în România, legea care va guverna regimul juridic al acestora va fi ca lege generală, legea 35/1991 privind regimul juridic al investițiilor străine, iar în privința promovării și protejării reciproce a investițiilor legea 103/24.11.1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, ca lege specială. Acest din urmă act normativ, legea 103/1994, va putea fi completat și interpretat în privința noțiunilor cu care operează, și pe al căror înțeles nu îl prevede expres, cu dispozițiile legii 18/08.04.1994, pentru considerentele expuse anterior.

În privința investițiilor coreene directe, acestora le va fi aplicabilă legea 35/1991 privind regimul juridic al investițiilor străine, ca lex generalis, și OUG 92/1997 privind stimularea investițiilor directe, drept lex specialis prin raportare la tipologia investiției. Pe cealaltă axă, prin raportare la „naționalitatea” investiției, și investițiilor directe coreene li se vor aplica lex generalis legea 31/1991 privind regimul juridic al investițiilor străine și lex specialis legea 103/1994 pentru ratificare Acordului între România și Coreea de Sud pentru promovarea și protejarea investițiilor.

IV. Situația și evoluția investițiilor coreene în România în ultimii trei ani

IV.1. Evoluția relațiilor comerciale româno-coreene până în anul 2018

Relațiile comerciale ale României cu Republica Coreea au început imediat după Revoluția din anul 1989, dar, în ciuda faptului că au apărut la scurt timp după Revoluție, acestea s-au manifestat destul de slab, în sensul că schimburile comerciale erau vădit reduse, iar exporturile erau aproximativ de șase ori mai mici decât importurile, în anul 1992, soldul fiind de -19,8 milioane dolari americani (USD) potrivit datelor oferite de Asociația de Comerț Internațional din Republica Coreea (KITA[20]). În anii imediat următori, valoarea exporturilor din România către Coreea de Sud, s-a mărit de șapte ori, ajungând de la 28,2 milioane USD dar, cu toate acestea, soldul între exporturi și importuri a fost din nou negativ, înregistrând o valoare mult mai ridicată, de -183,3 milioane de USD[21].

Evoluția importurilor și exporturilor este deosebit de interesantă deorece, pe de o parte, în perioadele de creștere aproape exponențială a exporturilor au fost înregistrate solduri negative de amploare între exporturi și importuri, iar pe de altă parte, urmărind această evoluție, putem aprecia că fluctuațiile economice au fost influențate de modificările legislative în domeniu. Astfel, observăm trendul vizibil ascendent[22] în schimburile comerciale între România și Coreea, înregistrat după anul 1994, când au fost promulgate legile 18/1994 și 103/1994, la care am făcut referire și care ratificau Acorduri[23] încheiate între România și Coreea de Sud cu privire la relațiile comerciale dintre cele două state.

Trendul ascendent a continuat să se manifeste puternic și după anul 1997 când s-a adoptat OUG 92/1997 pentru stimularea investițiilor directe, ajungând la apogeul din acea perioadă, în anii 2012-2013, la patru ani după adoptarea OUG 85/2008 privind stimularea investițiilor, act normativ aplicabil deopotrivă investițiilor naționale și străine. Este de menționat că un factor important în explozia schimburilor comerciale între România și Coreea de Sud a fost aplicarea provizorie a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Coreea de Sud de la 01.07.2011. Tot în perioada anilor 2012-2013, exporturile românești în Coreea de Sud au fost ridicate și datorită unora dintre cele mai importante investiții coreene în România: Samsung (Târgoviște), Daewoo (Craiova) și Doosan.

Interesant este că, deși exporturile au fost într-o continuă creștere în toată perioada 1992-2013, în anii cu exporturi spectaculoase prin raportare la anii precedenți, soldul între exporturi și importuri a fost puternic negativ. Exemplificativ, în anul 2000 valoarea exporturilor a crescut de la 3,6 milioane USD la 28,2 milioane USD, dar soldul înregistrat a fost de la -19,8 milioane USD (1992) la -183,3 milioane de USD (2000). Tot astfel, în anul 2005, deși valoarea expoturilor a crescut de la 28,2 milioane USD (2000) la 67,4 milioane de USD, soldul neagtiv a fost de -482,5 milioane de USD, cea mai puternică valoare negativă din toată perioada, din 1992 până în prezent.

Odată cu anii 2012-2013 când valoarea însumată a exporturilor și importurilor a totalizat 1119 milioane de USD, schimburile comerciale dintre cele două state au intrat pe un trend ușor descendent, dar constant. Astfel, în anul 2014 valoarea exporturilor și importurilor a scăzut de la 1119 milioane de USD (2013), la 1037,5 milioane de USD, continuând să scadă și în 2015, când a ajuns la valoarea de 995,6 milioane de USD. În continuare, în 2016 s-a înregistrat o valoare de 894,6 milioane de USD, iar în 2017, 883,7 milioane de USD, cu o diferență de 153,7 milioane de USD față de anul 2014, când a fost înregistrată deja prima scădere a valorii însumate a exporturilor și importurilor. Cu toate acestea, se impune a fi menționat că în anul 2017 soldul dintre exporturi și importuri a fost de doar -19,1 milioane USD, față de -238, 8 milioane de USD, înregistrat cu un an în urmă (2016).

Înainte de a continua cu prezentarea relațiilor comerciale româno-coreene recente, din ultimii trei ani, este important de menționat faptul că între datele oferite de Asociația de Comerț Internațional din Republica Coreea și cele ale Institutului Național de Statistică din România s-au înregistrat puternice diferențe[24]. Potrivit datelor prezentate de Ambasada României în Republica Coreea, diferențele dintre datele statistice dintre cele două țări au fost puse pe seama faptului că „multe produse româneşti ajung pe piaţa sud-coreeană prin intermediul unor companii localizate în terţe ţări. (în statistica românescă se înregistrează ca export în acestea, iar la import vama sud-coreeană ia în considerare ţara de origine)”[25].

IV.2. Relațiile comerciale româno-coreene recente; perioada 2018-prezent

În privința schimburilor comerciale româno-coreene de după anul 2018, observăm un trend ascendent relativ puternic în privința valorii totalizate a importurilor și exporturilor româno-coreene, creșterea începând timid în anul 2017, când a înregistrat valoarea de 883,7 milioane de USD, în 2019 atingând 1016 milioane de USD, fiind aproape de valorile înregistrate în perioada de vârf a relațiilor comerciale între România și Coreea de Sud, care s-a manifestat în anii 2012-2013. Totodată, în anul 2019, soldul între exporturi și importuri, deși a înregistrat o valoare negativă, ca de altfel dintotdeauna, după anii 2000, conform statisticilor KITA[26], acesta a fost redus, fiind de numai -12,6 milioane USD, spre deosbire de anul 2016 când era de -238,8 milioane de USD.

Așa cum am arătat anterior, datele statistice oferite de Asociația de Comerț Internațional din Republica Coreea (KITA, Coreea) și cele prezentate de Institutul Național de Statistică (INS, România) au manifestat diferențe uriașe, exemplificativ pentru anul 2015, când diferența înregistrată de vama din Coreea de Sud față de cea din România a fost de peste 150 milioane de USD. În continuare, în anul 2020, au fost înregistrate, de asemenea, diferențe uriașe între datele statistice oferite de Institutul Național de Statistică și cele prezentate de KITA. Potrivit INS, exporturile României către Republica Coreea au fost în valoare de 97.232 milioane de USD, în timp ce în statisticile Coreei de Sud acestea ar fi fost de 190.207 milioane de USD, aproape dublu față de valoarea declarată de România[27].

În ultimii trei ani, în România nu s-au dezvoltat investiții sud-coreene majore, dar, cu toate acestea, investițiile realizate în perioda de apogeu a relațiilor bilaterale româno-coreene au rezistat pieței economice și au reușit să se mențină profitabile, volumul însumat al investițiilor sud-coreene în România la sfârșitul lunii aprilie 2020 fiind, potrivit datelor oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), de 291.442,6 milioane de USD[28]. Deși poate părea o cifră uriașă, trebuie menționat că în România, în momentul de față, operează puțin peste 250 de societăți comerciale având capital sud-coreean, iar acestea nu însumează nici măcar 1% din totalul firmelor cu capital străin, reprezentând în fapt doar 0,11%[29] din totalul firmelor înregistrate în România, care au capital străin. Potrivit Îndrumarului[30] de afaceri 2020 (Republica Coreea) valoarea investițiilor sud-coreene în România este mult mai mare decât cea prezentată de Instituțiile de statistică din România, deoarece unele dintre cele mai importante dintre aceste investiții, nu figurează ca fiind de fapt coreene, cum este cazul SAMSUNG (Oțeluri Târgoviște și Giurgiu), care, figurează drept investiție germană.

Printre cele mai importante investiții coreene în România amintim, tot potrivit Îndrumarului de afaceri 2020 (Coreea de Sud) pus la dispoziție de imm.gov.ro, următoarele investiții[31], care sunt investiții directe, în sensul art.2, lit. a) din OUG 92/1997 privind stimularea investițiilor directe: investiția grupului DOOSAN, care a preluat Oțel Inox Târgoviște (2006), investițiile grupului HYOSUNG la Sighișoara (2012-2013), investiția ARPECHIMB Pitești, având ca obiect desulfurizarea benziei la nivelul standardelor europene, investiția EMGS pentru producerea de centrale telefonice digitale, investiția POLIFLEX pentru producerea polietilenei expandate etc.

În final, aducem în discuție strânsa legătură dintre evoluția schimburilor comerciale și investițiilor și fluctuațiile legislative în domeniu, arătând că, investițiile coreene din România, îndeosebi cele directe, au nevoie de un cadru juridic clar și previzibil în care să se dezvolte. Mai mult decât atât, observăm că, în preajma perioadei de accentuată accesiune a valorii însumate a schimburilor economice dintre România și Coreea de Sud (2012-2013), statul Român a adoptat numeroase legi[32] prin care a încurajat schimburile comerciale și investițiile coreene. De aceea, considerăm că evoluția legislativă determină în mare măsură evoluția economiei și fluxul de investiții străine, așa încât legiutorul are dificila sarcină de a menține pe de o parte stabilitatea legislativă, în timp ce, pe de altă parte trebuie să se adapteze noilor situații juridice născute din evoluția pieței economice mondiale, sarcină ce ar putea fi îndeplinită prin respectarea pirncipiului previzibilității deciziilor în sectorul economic-comercial.

BIBLIOGRAFIE

1. Legislație (surse documentare):

  • Acordul de liber schimb încheiat între Uniunea Europeană și Coreea de Sud (2015).
  • Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea, aplicarea provizorie a Acordului până în anul 2015, de la 1 iulie 2011.
  • OUG 85/2008 privind stimularea investițiilor.
  • Acordul de cooperare între Alianța Confederațiilor Patronale din România și Korea Plant Industries Association (2005).
  • Acordul de cooperare între Bursa de valori București și Korea Stock Exchange (2005).
  • Acordul de cooperare între Confederația Industriașilor din România și Federația Industriilor sud-coreene (2004).
  • OUG 92/1997 privind stimularea investițiilor directe.
  • Legea nr. 103/24.11.1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 7 august 1990.
  • Legea nr. 18/08.04.1994 pentru ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital.
  • Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Seul (1993).
  • Legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine.
  • Acordul de coopeare economică, științifică și tehnică între Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea (1990).
  • Acordul între Guvernul Românei și Guvernul Republicii Coreea cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor (1990).

2. Pagini de internet (surse statistici documentare):

______________________________________________________

[1] Acordul de liber schimb încheiat între Uniunea Europeană și Coreea de Sud (2015), Acordul de cooperare între Camera de Comerț și Industrie a României și Korea Trade Investment Promotion Agency (KOTRA), Acordul de cooperare între Alianța Confederațiilor Patronale din România și Korea Plant Industries Association (2005), Acordul de cooperare între Bursa de valori București și Korea Stock Exchange (2005), Acordul de cooperare între Confederația Industriașilor din România și Federația Industriilor sud-coreene (2004), Acordul de coopeare economică, științifică și tehnică între Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea (1990), Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Seul (1993), Acordul între Guvernul României și Guvernul Republiciii Coreea cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor (1990). A se vedea, pentru mai multe detalii, Ambasada României în Republica Coreea, Relații bilaterale, https://seoul.mae.ro/node/170, consultat la 06.08.2020.

[2] Pentru mai multe detalii, a se vedea Consiliul Concurenței, Organizația Mondială a Comerțului, http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/activitate-internationala/alte-relatii/OMC_2.pdf, consultat la 06.08.2020.

[3] Legea nr. 18 din 8 aprilie 1994 pentru ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=4997&frame=0, consultat la 06.08.2020.

[4]Legea nr. 103 din 24 noiembrie 1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 7 august 1990, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=14628, consultat la 06.08.2020.

[5] Mențiunea este importantă dat fiind că reglementările cuprind dispoziții tranzitorii și au intrat în vigoare în momente diferite, de aceea, este posibil ca o anumită investiție coreeană (pentru că la acestea facem referire) să se supună numai unora dintre legile menționate, dar să fie, în același timp, sub reglementarea altor texte legale. Cum studiul de față se concentrează îndeosebi asupra investițiilor recente (2018-2020), am ales să prezentăm situația acestor investiții.

[6] Principiu de interpretare a legii civile, provenind din lat. „Ubi lex non distinguit, nec nos disinguere debemus”, însemnând „Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”/„Este interzis a se distinge unde legea nu distinge”.

[7] OUG 92/1997 privind stimularea investițiilor directe a fost modificată și aprobată prin legea 241/1998. Ulterior, acest act a mai fost modificat anual, timp de trei ani la rând (1999-2001), în anul 2000 operând chiar patru modificări. Astfel, modificările OUG 92/1997 s-au realizat prin următoarele reglementări: OUG 127/1999 (01.10.1999), OUG 217/1999 (01.01.2000), OUG 215/1999 (01.01.2000), OUG 217/1999 (21.02.2000), OUG 17/2000 (15.03.2000), OUG 217/1999 (19.04.2001). Ultima modificare a fost adusă la 01.01.2007, prin legea 312/2005.

[8] Legea 29/2004 privind piața de capital a suferit, de asemenea, numeroase modificări: două în 2004, două în 2005, două în 2007, alte două în 2008, iar ultima dintre acestea în anul 2012, prin OUG 71/2011.

[9] Exemplificativ enumerăm: SAMSUNG (Târgovişte), fabrica de airbaguri a grupului grupului HYOSUNG (Sighişoara), ARPECHIM (Piteşti) societatea mixtă EMGS pentru producerea de centrale telefonice digitale de capacitate mică şi medie capacitate, societatea mixtă POLIFLEX SRL pentru producerea de polietilenă expandată, potrivit Îndrumarului de afaceri 2020 (Republica Coreea), p. 18, pus la dispoziție de imm.gov.ro, la www.inm.gov.ro.

[10] Legea nr. 18/08.04.1994 pentru ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, legea nr. 103/24.11.1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 7 august 1990, legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine, OUG 85/2008 privind stimularea investițiilor, iar pentru investițiile directe și OUG 92/1997 privind stimularea investițiilor directe.

[11]Legea 18/08.04.1994, art.3, pct.1, lit. a): „termenul România înseamnă România și folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusivă și platoul continental, asupra cărora România exercită drepturi suverane, în conformitate cu propria sa legislație și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele mării, pe fundul și subsolul acestor ape”.

[12]Legea 18/08.04.1994, art.3, pct.1, lit. b): „termenul Coreea înseamnă teritoriul Republicii Coreea, inclusiv orice zonă învecinată cu marea teritorială a Republicii Coreea, care, în conformitate cu dreptul internațional, a fost sau poate fi denumită în continuare, în conformitate cu legea Republicii Coreea, ca o zonă în care pot fi exercitate drepturile suverane ale Republicii Coreea în legatură cu fundul și subsolul mării și cu resursele naturale ale acesteia.”

[13] Supra 11.

[14] Supra 12.

[15] Legea 18/08.04.1994, art.3, pct.1, lit. g): „expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant”.

[16]Legea 18/08.04.1994, art.3, pct.1, lit. h): „termenul naționali înseamnă:(i) toate persoanele fizice care posedă cetățenia română în cazul României sau naționalitatea coreeană în cazul Coreei;(ii) toate persoanele juridice, societățile de persoane și asociațiile având statutul în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant”.

[17]Legea 18/08.04.1994, art.3, pct.1, lit. j): „expresia autoritate competentă înseamnă:(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat;(ii) în cazul Coreei, ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat”.

[18] Legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine, art.1: „În sensul prezentei legi, prin investiții străine în România se înțelege: a) constituirea de societăți comerciale, filiale sau sucursale, cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau persoane juridice române, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale; b)participarea la majorarea capitalului social al unei societăți existente sau dobândirea de părți sociale ori acțiuni la asemenea societăți, precum și de obligațiuni sau alte efecte de comerț; c) concesionarea, închirierea sau locația gestiunii, în condițiile legii, a unor activități economice, servicii publice, unități de producție ale unor regii autonome sau societăți comerciale; d) dobândirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile, altor drepturi reale, cu excepția dreptului de proprietate asupra terenurilor; e) dobândirea de drepturi de proprietate industrială și intelectuală; f) dobândirea de drepturi de creanță sau alte drepturi referitoare la prestări cu valoare economică asociate unei investiții; g) cumpărarea de spații de producție sau alte clădiri, cu excepția locuințelor, altele decât cele auxiliare investiției, precum și construirea lor; h) contractarea executării de lucrări de explorare, exploatare și împărțire a producției în domeniul resurselor naturale.”

[19] Legea 35/1991 privind regimul investițiilor străine, art.3: „Prin investitori străini se înțelege persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, după caz, cu sediul în străinătate, care efectuează investiții în România, în oricare din modalitățile prevăzute de prezenta lege.”

[20] Korea Internațional Trade Association, http://www.kita.org/index.do, consultat la 07.08.2020.

[21] Valoarea înregistrată pentru anul 2000, potrivit datelor statistice oferite de Korea International Trade Association, accesibile pe site-ul http://www.kita.org/index.do, în secțiunea Statistici. În același sens a se vedea Schimburile comerciale bilaterale, de pe site-ul Ambasadei României în Republica Coreea, la adresa https://seoul.mae.ro/node/749, consultat la 07.08.2020.

[22] Înainte de anul 1994, totalul însumat între exporturi și importuri.

[23] Legea nr. 18/08.04.1994 pentru ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, legea nr. 103/24.11.1994 Legea nr. 103 din 24 noiembrie 1994 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 7 august 1990.

[24] A se vedea Schimburile comerciale bilaterale, de pe site-ul Ambasadei României în Republica Coreea, la adresa https://seoul.mae.ro/node/749, consultat la 07.08.2020: Potrivit Institutului Naţional de Statistică din România, în anul 2015 volumul total al schimburilor comerciale între România şi Republica Coreea a atins valoarea de 995,6 milioane de USD, fiind cu 4,04% în scădere faţă de anul 2014. Exporturile românești către piaţa Republicii Coreea au crescut cu 11,39% în 2015, faţă de anul anterior, ajungând la 459,3 milioane de USD, locul 2 în topul statelor Asiatice, de destinaţie a produselor livrate din ţara noastră. Importurile României din Republica Coreea s-au redus cu 14,21%, comparativ cu 2014, atingând 536,3 milioane de USD (locul 2 în topul statelor Asiatice furnizoare de produse în ţara noastră). În 2015 soldul balanţei comerciale a României pe relaţia cu Republica Coreea este deficitar cu 77,0 milioane de USD. Conform datelor preliminare ale Asociaţiei de Comerţ Internaţional din Republica Coreea (KITA), în anul 2015 volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Republica Coreea a atins valoarea de 1153,3 milioane de USD, din care exportul românesc în Republica Coreea a fost de 614,7 milioane de USD, iar importul din Republica Coreea de 538,6 milioane de USD, soldul fiind de +76,1 milioane de USD în favoarea României. Faţă de anul 2014 exportul românesc în Republica Coreea a scăzut cu 4,3%, în timp ce importul românesc din această ţară s-a redus cu 9,9%. România este al 18-lea partener al Republicii Coreea din rândul ţărilor UE la export şi al 15-lea la import.”

[25] Ibidem.

[26] Supra 21.

[27] Potrivit Îndrumarului de afaceri 2020 (Republica Coreea), p.14, pus la dispoziție de imm.gov.ro, la www.imm.gov.ro, conform datelor statistice românești și „Potrivit datelor comunicate de Institutul Național de Statistică, la 31 martie 2020, volumul total al schimburilor comerciale între România şi Republica Coreea a atins valoarea de 230.388 milioane de USD, fiind cu 20,30% în creștere faţă de aceeași perioadă a anului precedent. Exporturile românești către piaţa Republicii Coreea au crescut cu 38,16% faţă de 31 martie 2019, ajungând la 97.232 milioane de USD, ocupând locul al treilea în topul statelor asiatice de destinaţie a produselor livrate din ţara noastră, în urma R.P. Chineze, a Japoniei și înaintea Indiei. Importurile României din Republica Coreea au crescut cu 9,92%, comparativ cu 31 martie 2019, atingând 133.156 milioane de USD (locul 2 în clasamentul statelor asiatice furnizoare de produse în ţara noastră, top condus de R. P. Chineză). Soldul balanţei comerciale a României pe relaţia cu Republica Coreea este, în continuare, deficitar: -35.924 milioane USD. Conform datelor statistice din Republica Coreea, în luna martie a anului 2020, KITA a înregistrat un volum total al schimburilor comerciale cu România de 277,995 milioane de USD, din care exportul românesc în Republica Coreea a fost de 141.956 milioane de USD, iar importul din Republica Coreea de 136.039 milioane de USD, soldul fiind de 5,917 milioane USD în favoarea României. În luna aprilie, conform KITA, volumul total al schimburilor comerciale între România şi Republica Coreea a atins valoarea de 370,522 milioane de USD. Exporturile românești către piaţa Republicii Coreea au crescut cu 21,5% faţă de 31 martie 2019, ajungând la 190.207 milioane de USD, în timp ce importurile României din Republica Coreea au crescut cu 8,9%, comparativ cu aprilie 2019, atingând 180.345 milioane de USD. Soldul balanţei comerciale a României pe relaţia cu Republica Coreea este pozitiv: 9.862 milioane de USD.”

[28] Ibidem.

[29] Ibidem.

[30] Ibidem.

[31] Potrivit Îndrumarului de afaceri 2020 (Republica Coreea), p. 18, pus la dispoziție de imm.gov.ro, la www.imm.gov.: „investiţiile aparţinând grupului, DOOSAN care a preluat în iunie 2006 Kvaerner/IMGB, SAMSUNG care a preluat Oţel Inox Târgovişte, şi, mai recent, 2012-2013, ale grupului HYOSUNG la Sighişoara (fabrica de airbaguri). Alte investiţii sud-coreene importante sunt : modernizarea sistemelor de telecomunicaţii din judeţele Prahova, Buzău şi Alba, în baza contractelor dintre RA Romtelecom şi LG Information and Communication şi a creditelor acordate de guvernul Republicii Coreea în valoare de cca. 100 milioane de USD; desulfurizarea de benzine la nivelul de calitate din UE la PETROM PITEŞTI (ARPECHIM Piteşti) în baza contractului semnat de PETROM SA cu firmele LG International şi SK Engineering Co; construirea unei termocentrale electrice în sistem de cooperare la SC PETRO BRAZI SA, cu o putere instalată de 50 MW, în colaborare cu HYUNDAI Engineering and Construction; societatea mixtă EMGS pentru producerea de centrale telefonice digitale de mică şi medie capacitate, între SC ELECTROMAGNETICA SA şi firma LG Information and Communication, societatea mixta POLIFLEX SRL pentru producerea de polietilena expandată.”

[32] Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea, aplicarea provizorie a Acordului până în anul 2015, de la 1 iulie 2011, OUG 85/2008 privind stimularea investițiilor, etc.