Printr-un comunicat dat de Palatul regal, în 29 septembrie 2026, s-a făcut anunțul că Regele Mohammed al VI-lea al Marocului[1] a numit-o pe Fatima Ezzahra El Mansouri (fost ministru al urbanismului și fost primar al orașului Marrakech) în funcția de prim-ministru, aceasta primind sarcina de a forma un nou guvern și devenind, la vârsta de 50 de ani, prima femeie care ocupă acest rol în regat și a treia femeie care deține funcția de prim-ministru în lumea arabă (după mandatul Najlei Bouden, în Tunisia, în perioada octombrie 2021 – august 2023), și cel al actualului prim-ministru tunisian, Sara Zaafarani, numită în martie 2025). Conform Constituției Marocului, regele numește șeful guvernului din cadrul partidului care se clasează pe primul loc în alegerile pentru Camera Reprezentanților.

Într-o intervenție televizată, El Mansouri a descris numirea sa ca fiind drept un moment „cu adevărat istoric”. „Pentru prima dată în istoria țării noastre, o femeie își asumă responsabilitatea de a conduce guvernul”, a declarat ea. „Este un motiv de mândrie nu doar pentru mine, ci și pentru toate femeile din Maroc.” El Mansouri a respins portretizarea sa drept „femeie de fier”, declarând pentru revista Pam în 2021: „Nu sunt nici femeie de oțel, nici de fier... Sunt o activistă liberă.”

El Mansouri a intrat în politică după înființarea Partidul Autenticității și Modernității (PAM) în 2008 și a devenit prima femeie primar al orașului Marrakech în 2009. A revenit în această funcție după alegerile din 2021. În februarie 2024, a devenit coordonatoarea conducerii PAM și trebuie specificat aici că PAM este condus de o conducere colectivă.

Conform informațiilor din mass-media internațională, El Mansouri a fost aleasă și numită de regele Mohammed al VI-lea în detrimentul șefului fotbalului marocan, Fouzi Lekjaa, un politician de rang înalt din același partid. După anunțarea rezultatelor săptămâna trecută, El Mansouri a declarat că decizia finală privind alegerea între ea și F. Lekjaa îi aparține regelui. În trecut, această numire era în mare parte o formalitate, întrucât majoritatea partidelor marocane erau conduse de un singur secretar general, ceea ce făcea evidentă persoana care urma să fie nominalizată pentru a conduce guvernul.

El Mansouri[2] este catalogată ca fiind una dintre cele mai importante femei politician din Maroc. Născută la Marrakech în 1976 și avocat de profesie, El Mansouri a studiat dreptul la Universitatea Mohammed V din Rabat, continuându-și ulterior studiile în Franța și SUA și obținând o diplomă de studii aprofundate la Universitatea din Montpellier (Franța), precum și o diplomă în dreptul afacerilor anglo-saxone de la Universitatea din New York (SUA).

În ultimii cinci ani, a ocupat funcția de ministru responsabil cu amenajarea teritoriului, urbanismul, locuințele și politicile urbane, în guvernul condus de fostul prim-ministru Aziz Akhannouch.

El Mansouri a fost numită ca premier al Marocului la patru zile după anunțarea rezultatelor alegerilor de săptămâna trecută, în urma cărora PAM – formațiune politică de centru aliniată monarhiei și condusă de El Mansouri – a obținut cele mai multe voturi, adjudecându-și 97 din cele 395 de locuri în Camera Reprezentanților, camera inferioară a parlamentului marocan. PAM s-a situat departe de pragul de 198 de locuri necesar pentru o majoritate absolută, astfel că va trebui să formeze o coaliție cu alte formațiuni politice pentru a guverna – aceasta fiind prima sarcină care îi revine acestei lidere politice, El Mansouri.

PAM, fondat în 2008 de Fouad Ali El Himma (un apropiat al regelui), și-a exprimat disponibilitatea de a colabora cu toate partidele. Nu este clar cu ce partid va colabora la formarea noului guvern marocan, având în vedere ruptura relațiilor cu Adunarea Națională a Independenților (RNI), formațiunea liberal-centristă (cu 66 de mandate obținute) care a condus guvernul aflat la final de mandat și în care PAM a fost un partener minoritar. Partidul Islamist al Justiției și Dezvoltării (PJD) a înregistrat o revenire, obținând 54 de mandate față de doar 13 la alegerile anterioare, succes impulsionat de revenirea liderului partidului, Abdelilah Benkirane, fost prim-ministru. După scrutin, A. Benkirane a declarat că partidul din care face parte va rămâne în opoziție, refuzând un parteneriat cu PAM. Mai trebuie luat în calcul și Partidul conservator-naționalist Istiqlal, cu 65 de mandate obținute. Trei partide de stânga au obținut un număr mai mic de mandate.

Este de remarcat că în acest context, El Mansouri a declarat că nu va impune nicio „linie roșie” în cadrul negocierilor și a subliniat: „Am întors pagina”.

Viitoarea coaliție de guvernare va gestiona și investiții de miliarde de dolari în perspectiva Cupei Mondiale FIFA, din 2030, competiție care urmează să fie găzduită în principal de Maroc, Portugalia și Spania.

El Mansouri a intrat devreme în politică și a ocupat o funcție în administrația locală, fiind aleasă primar al orașului Marrakech în 2009 și devenind astfel prima femeie care a deținut această funcție. După încheierea primului său mandat, a revenit la conducerea consiliului municipal din Marrakech în urma alegerilor din 2021. De asemenea, a acumulat experiență parlamentară, fiind aleasă membră a Camerei Reprezentanților pentru mai multe mandate consecutive.

În octombrie 2021, El Mansouri a trecut în administrația centrală, fiind numită ministru al Amenajării Teritoriului, Urbanismului, Locuințelor și Politicii Urbane. Pe durata mandatului său, acest portofoliu a vizat o serie de dosare esențiale, inclusiv programul de sprijin direct pentru locuințe, reformele privind urbanismul și amenajarea teritoriului, precum și gestionarea relocării persoanelor afectate de cutremurul din Al Haouz, din 2023.

Pentru politologul Mustapha Sehimi, alegerea unei femei în funcția de prim-ministru reprezintă un gest cu un puternic caracter „inovator” (sau care marchează o ruptură față de tradiție), amintind de numirea, în 2023, a Samirei Sitaïl în funcția de primă femeie ambasador al Marocului în Franța.

Totuși, jurnalistul Omar Brouksy a descris acest moment drept o altă etapă semnificativă „în atmosfera de sfârșit de domnie care domină Marocul”, adăugând că regele Mohammed al VI-lea poate acum pretinde că este „primul monarh care a numit o femeie în funcția de prim-ministru”.

Numirea El Mansouri în funcția de premier al Marocului se remarcă nu doar prin genul său, ci și prin vârstă. La doar 50 de ani, ea se numără printre cei mai tineri șefi de guvern din istoria Marocului. Este semnificativ a sublinia că El Mansouri provine dintr-o familie înstărită, apropiată de cercuri influente. Familia sa este înrudită cu Thami El Glaoui, fostul pașă al orașului Marrakech, care a fost unul dintre cei mai puternici oameni din Maroc în timpul protectoratului francez (1912-1956). Tatăl ei a fost ambasador în Emiratele Arabe Unite, o țară cu legături strânse cu monarhia marocană; președintele Emiratelor Arabe Unite, Mohamed bin Zayed Al Nahyan, a fost coleg de școală cu Mohammed al VI-lea la Colegiul Regal din Rabat.

Concluzionând, este semnificativ a sublinia aici că rata de participare la vot – un indicator urmărit cu atenție pentru a evalua încrederea în instituțiile alese – a scăzut la aproximativ 38%, față de circa 50% la alegerile precedente, desfășurate în urmă cu cinci ani, când Partidul islamist moderat PJD a suferit o înfrângere zdrobitoare după un deceniu la guvernare.

Un alt aspect important de evidențiat este și acela că, în ultimii ani, regele Mohammed al VI-lea  a numit o femeie în funcția de consilier, iar Marocul a avut femei în funcții instituționale de rang înalt. Guvernul anterior celui care își încheie mandatul a inclus patru femei în funcția de ministru.

[1] Marocul, oficial Regatul Marocului, este o țară situată în regiunea Maghreb din Africa de Nord. Se învecinează la nord cu Marea Mediterană și la vest cu Oceanul Atlantic, având granițe terestre cu Algeria la est și cu teritoriul disputat al Saharei Occidentale la sud. Marocul revendică, de asemenea, enclavele spaniole Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera, precum și mai multe insule mici controlate de Spania în largul coastei sale. Are o populație de aproximativ 37 de milioane de locuitori. Islamul este religia oficială și predominantă, iar limbile oficiale sunt araba și berbera. De asemenea, franceza și dialectul marocan al limbii arabe sunt larg vorbite. Cultura Marocului este o combinație de influențe arabe, berbere, africane și europene. Capitala sa este Rabat, iar cel mai mare oraș este Casablanca.

[2] Fatima Ezzahra El Mansouri s-a născut la 03 ianuarie 1976 într-o familie de demnitari din provincia Rehamna. Ea provine dintr-o familie aparținând tribului Rahamna. Tatăl său este Abderrahmane El Mansouri, care a deținut funcțiile de pașă (guvernator adjunct) al orașului Marrakech și de ambasador al Marocului în Emiratele Arabe Unite. Unchiul său din partea mamei este colonelul Abdallah Mansouri. De asemenea, este rudă cu Fouad Ali El Himma, fondatorul Partidului pentru Autenticitate și Modernitate (PAM) și prieten din copilărie al regelui Mohammed al VI-lea.