1. Un analist militar sârb este pus sub acuzare de autoritățile de la Belgrad

În 17 iulie 2026, a fost depusă de Ministerul de Interne al Serbiei o plângere penală împotriva analistului militar, Aleksandar Radić[1], la cererea Parchetului Superior din Belgrad, pentru afirmațiile sale conform cărora o așa numită „armă sonică” a fost probabil folosită împotriva protestatarilor la un miting de amploare care a avut loc în 15 martie 2025.

Radić este suspectat de săvârșirea a două infracțiuni: pregătirea unei infracțiuni împotriva ordinii constituționale și a securității Serbiei și divulgarea de informații clasificate. El este suspectat în mod specific că a prezentat „afirmații false cu privire la presupusa utilizare a unui «tun sonor» de către autoritățile statului” în timpul unui protest antiguvernamental major menționat anterior.

O declarație a procurorului a adăugat că se suspectează, de asemenea, că, prin „exploatarea contactelor sale cu persoane neidentificate angajate de autoritățile statului, a colectat informații clasificate la diferite niveluri de secretizare”. Mai mult se precizează că, după ce apartamentul și biroul său au fost percheziționate, A. Radić a părăsit țara. Procuratura solicită acum un ordin de reținere a sa și emiterea unui mandat de arestare.

Declarația procurorului a citat comunicarea lui A. Radić atât cu jurnaliștii de la diverse posturi TV și radio, cât și cu alți jurnașiști din mass-media, în care a fost întrebat despre opinia sa cu privire la incidentul care a avut loc la protestul din acea zi. Potrivit procurorului de caz, a fost identificată și prima afirmație media a lui A. Radić conform căreia un tun sonor ar fi fost folosit în timpul protestului din 15 martie 2025, de la Belgrad.

Se menționează că telefonul mobil și alte dispozitive electronice ale lui A. Radić au fost supuse unei examinări, după care „s-a stabilit că există motive de suspiciune că suspectul a comis infracțiunile menționate anterior”. Tot în cadrul acuzațiilor aduse lui A. Radić s-a menționat, de asemenea, comunicarea acestuia cu Zdravko Ponos, liderul partidului de opoziție Centru Serbia (SRCE)[2], care a fost interogat pe 01 iulie cu privire la afirmațiile sale conform cărora s-a folosit un tun cu sunet. Se adaugă că A. Radić a discutat și cu un cetățean rus, numit V.O., și cu un locotenent-colonel și pilot al armatei sârbe, numit D.B., pe aceeași temă.

Declarația acuzării a menționat, de asemenea, că A. Radić a comunicat și cu studenții Facultății de Arte Dramatice care erau interesați cu privire la ce fel de armă a fost folosită, declarația acuzării conținând citate directe de la studenții care au vorbit cu A. Radić.

Asociația Jurnaliștilor din Serbia (UNS)[3], a condamnat declarația acuzării deoarece a dezvăluit identitatea tuturor jurnaliștilor care „în cursul activității lor profesionale, au contactat în mod legitim o sursă de informații [Radić]”. UNS a declarat că, consideră acest lucru „un act de intimidare”.

Mitingul din 15 martie 2025 a fost cel mai mare protest organizat vreodată în Serbia, atrăgând aproximativ 300.000 de persoane, potrivit ONG-ului Archive of Public Gatherings. Acesta a fost organizat de studenți care cereau responsabilitatea pentru moartea a 16 persoane după ce o copertină de beton s-a prăbușit la gara Novi Sad cu câteva luni mai devreme. În timpul unei manifestări tăcute pentru morți, mulțimea s-a dispersat brusc într-o scurtă busculadă. Unii dintre ei au declarat ulterior pentru mass-media că, chiar înainte de începerea busculadei, au auzit un zgomot pe care l-au descris ca fiind „nenatural”, „ca dintr-un film” sau ca un avion cu reacție. Alții au descris un „fel de sunet slab, de urlet”. Autoritățile sârbe au negat că s-a folosit vreun fel de armă sonică la protest. Ministrul de Interne, Ivica Dačić, a negat mai întâi că poliția are vreun astfel de dispozitiv acustic, dar ulterior a recunoscut că au două dispozitive acustice cu rază lungă de acțiune, dar că acestea nu au fost folosite. Parchetul Superior a lansat apoi o anchetă pe baza suspiciunii că „o simulare a utilizării unui «tun sonor» a fost planificată și efectuată la sfârșitul protestului” pentru a da vina pe autoritățile statului.

Un grup de 14 ONG-uri sârbe importante a răspuns că sistemul judiciar „a cedat presiunilor politice și a transformat ancheta în persecuție politică a victimelor și a celor care le-au susținut”.

Concluzii:

Plângerea penală formulată împotriva unui analist militar sârb, A. Radić, relevă o escaladare a tensiunilor politice din Serbia într-un mediu social deja fragilizat de protestele semnificative ce au loc de ceva vreme. Afirmăm acest lucru cu privire la fragilizarea situației generale din Serbia, aducând și argumentul că, în 27 iulie, membrii Adunării Naționale din Serbia au început dezbaterea unei moțiuni de neîncredere în Guvernul Serbiei. Este semnificativ de menționat aici că și președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a declarat deja că alegeri anticipate ar putea avea loc în octombrie sau noiembrie 2026, dacă parlamentul va fi dizolvat, oficialul sârb dovedind o atracție deosebită pentru nominalizarea și numirea sa de către posibila noua Adunare Națională a Serbiei pe funcția de viitor premier al Serbiei.

2. Agenția pentru Protecția Dreptului la Liber Acces la Informațiile Publice din Macedonia de Nord este criticată pentru decizia adoptată cu privire la semnături electronice pentru apelurile prin e-mail

În 22 iulie 2026, a apărut informația că în Macedonia de Nord experții juridici și susținătorii transparenței au criticat Agenția pentru Protecția Dreptului la Liber Acces la Informațiile Publice din Macedonia de Nord, după ce a început să solicite semnături electronice pentru apelurile prin e-mail, argumentând că acest lucru restricționează în mod ilegal accesul la informațiile publice.

Agenția este singura instituție responsabilă de soluționarea apelurilor atunci când organismele publice refuză sau nu furnizează informațiile solicitate în temeiul legii privind libertatea informației din țară.

Până de curând, apelurile puteau fi depuse prin e-mail fără formalități suplimentare. Cu toate acestea, Agenția a început să le respingă, cu excepția cazului în care acestea sunt certificate cu o semnătură electronică, ceea ce costă între 30 și 65 de euro anual.

Criticii spun că modificările creează un obstacol financiar și administrativ inutil în calea exercitării unui drept garantat constituțional. „Cred că obstrucționează accesul liber la informațiile publice în această țară”, a declarat pentru mass-media German Filkov, unul dintre autorii Legii privind accesul liber la informațiile publice și președintele Centrului pentru Comunicații Civile, un organism de supraveghere anticorupție și transparență. În loc să creeze noi bariere, a spus G. Filkov, Agenția ar trebui să se concentreze pe numărul tot mai mare de instituții de stat care nu răspund solicitărilor privind libertatea informației.

Agenția a apărat noua cerință invocând Legea din 2015 privind procedura administrativă generală, care, spune ea, obligă pe oricine comunică electronic cu instituțiile statului să utilizeze o semnătură electronică. Cu toate acestea, Inspectoratul Administrativ de Stat, pe care Agenția l-a citat inițial ca sursă a îndrumărilor, a declarat pentru mass-media că nu a emis nicio decizie sau instrucțiune scrisă care să impună o astfel de practică.

Unul dintre autorii Legii privind procedura administrativă generală, pe care Agenția o citează ca bază juridică pentru noua sa practică, profesorul de drept, Borce Davitkovski, de la Universitatea din Skopie, a pus, de asemenea, sub semnul întrebării interpretarea Agenției. „Nu au voie să respingă un apel deoarece îi lipsește o semnătură electronică”, a declarat B. Davitkovski, menționând că legea a fost concepută pentru a proteja cetățenii, mai degrabă decât pentru a-i împovăra cu birocrație inutilă.

Konstantin Bitrakov, profesor asistent la Facultatea de Drept de Stat din Skopje, a susținut că Agenția aplică greșit legislația și „dă un exemplu negativ instituțiilor publice care dețin informații, ale căror decizii ar trebui să le revizuiască în apel”. El a spus că prevederile legale privind semnăturile electronice se aplică funcționarilor care emit decizii administrative, nu cetățenilor care depun contestații.

Avocații au declarat pentru mass-media că cetățenii și organizațiile ale căror contestații au fost respinse din cauza lipsei unei semnături electronice ar trebui să conteste Agenția în fața Curții Administrative în termen de 30 de zile.

Concluzii:

Disputa vine pe fondul îngrijorărilor legate de accesul la informațiile publice. O analiză făcută la nivelul mass-media națională a constatat că numărul contestațiilor depuse la Agenție din cauza tăcerii administrative sau a răspunsurilor incomplete s-a dublat anul trecut, de la peste 300 depuse în 2024 la peste 600 depuse în 2025.

Cel mai recent raport al Comisiei Europene privind statul de drept a avertizat că unele instituții publice continuă să respingă solicitările de informații din motive arbitrare sau cu întârzieri semnificative.

Este semnificativ de menționat că, în aprilie 2026, noul șef al Agenției, Petar Gajdov[4], a declarat într-un interviu: „Ca instituții, suntem orientați către servicii pentru cetățeni.”

3. Institutul de stat pentru Crimele Comise în timpul Războiului din Kosovo (ICCW) publică lista oficială a victimelor rezultate

În 29 iulie 2026, după douăzeci și șapte de ani de la încheierea ostilităților, Kosovo va publica prima listă oficială a victimelor rezultate în urma războiului din 1998-1999 - morți și dispăruți.

Pe baza unor fișiere fizice care se întind pe sute de metri și au o suprafață de peste 22 de terabytes în format digital, lista întocmită de Institutul de stat pentru Crimele Comise în timpul Războiului din Kosovo (ICCW) conține 13.190 de nume, dar rămâne „preliminară”, fiind disponibilă în continuare pentru actualizare.

După cum a declarat Atdhe Hetemi, directorul ICCW, au rezultat următoarele: „Pentru fiecare victimă, au fost utilizate cel puțin opt surse diferite de informații înainte de a fi incluse în această listă preliminară și cred că fiecare caz a fost supus unei verificări amănunțite. Aceasta este o listă instituțională preliminară și rămâne deschisă completărilor și revizuirilor bazate pe noi documente și dovezi.”

Concluzii:

ICCW a fost reînființat prin inițiativa guvernului condus de Albin Kurti, după ce o versiune anterioară a acestuia fusese închisă în 2018. Scopul central stabilit prin lege este găsirea, documentarea și arhivarea faptelor legate de crimele de război. Publicarea unei primei liste preliminare oficiale a victimelor din timpul războiului din Kosovo de către Institutul de stat pentru Crimele Comise în timpul Războiului din Kosovo (ICCW) poate fi catatalogată ca fiind un pas major pentru justiție să continue de la cifra 13.190  identificarea și a unor alte  nume de persoane ucise sau dispărute. Lista rămâne deschisă pentru completări, corecturi și revizuiri viitoare.

Cum era de așteptat, în timp ce autoritățile Kosovo au subliniat că această listă oferă o evidență statală de încredere, fiecare nume reprezentând o recunoaștere oficială a unei vieți pierdute și a unei familii afectate, autoritățile sârbe privesc de mult timp cu suspiciune inițiativele de la Pristina. În trecut, Belgradul a lansat propria bază de date privind crimele din Kosovo (conținând mii de documente ale structurilor de securitate sârbe și internaționale) tocmai pentru a contracara demersurile de la Pristina și pentru a evidenția crimele atribuite fostei Armate de Eliberare din Kosovo (UÇK).

Cu siguranță că publicarea listei este văzută de comunitatea internațională ca un pas înainte pentru justiția de tranziție, însă se poate atrage atenția asupra necesității mediierii riguroase a cooperării regionale foarte dificile dintre Pristina și Belgrad.

4. Guvernul Muntenegrului a decis să introducă un regim de vize începând cu 01 noiembrie 2026 pentru cetățenii mai multor țări

Într-un comunicat de presă, din 27 iulie 2026, Guvernul Muntenegrului a anunțat modificarea, având ca scop alinierea politicii de vize a Muntenegrului la standardele UE și înăsprirea controalelor pentru intrarea în țară. Acest lucru este relatat în comunicatul de presă al Guvernului Muntenegrului de pe site-ul său web.

La 23 iulie 2026, Guvernul Muntenegrului a adoptat un decret privind modificările regimului de vize, conform căruia cetățenii țărilor ale căror regimuri de vize nu au fost anterior aliniate la regimul Uniunii Europene (Belarus, China, Rusia, Arabia Saudită și Turcia) vor avea nevoie de vize pentru a intra în Muntenegru începând cu 01 noiembrie 2026.

Guvernul a adăugat că, în conformitate cu noile reguli, pentru cetățenii țărilor care necesită o viză muntenegreană, cererile de viză nu mai trebuie depuse exclusiv prin intermediul reprezentanțelor diplomatice și consulare ale Muntenegrului.

O astfel de decizie permite Muntenegrului să își alinieze pe deplin politica de vize cu politica Uniunii Europene și să îndeplinească unul dintre criteriile pentru închiderea negocierilor Capitolul 24 – Justiție, Libertate și Securitate.

Comisia Europeană a promis să înăsprească cerințele de eliberare a vizelor pentru cetățenii ruși, pe fondul presiunilor asupra Franței, Italiei și Spaniei, care găzduiesc anual sute de mii de turiști ruși. În viitor, se așteaptă o reducere a trecerilor ilegale ale frontierelor și reguli mai clare pentru călătorii din țările specificate. Impactul așteptat asupra fluxurilor turistice și a relațiilor cu UE va depinde de aplicarea practică a noilor norme.

Concluzii:

Această hotărâre a Muntenegrului reprezintă un pas major de aliniere la normele Uniunii Europene, necesar pentru închiderea Capitolului 24 de negocieri și deblocarea fondurilor europene.  Motivele și contextul deciziei sunt legate de alinierea politicii naționale de vize la standardele UE, deblocarea a circa 4 milioane de euro din Planul de Creștere al UE pentru Balcanii de Vest și întărirea controlului la frontiere și a securității naționale.

[1] Aleksandar Radić este un analist militar și autor sârb. Se ocupă în principal de temele de securitate din Balcanii de Vest, istoria forțelor armate și a tehnologiei militare din această regiune în secolul XX și conflictele care au urmat destrămării Iugoslaviei, în perioada 1991-2001. Este autorul a zeci de cărți și a sutelor de articole de reviste publicate în presa de specialitate. Radić apare, de asemenea, frecvent ca comentator militar pentru posturi de televiziune importante din Serbia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Republica Macedonia de Nord.

[2] Centrul Serbiei (SRCE) este un partid politic centrist din Serbia. Este condus de Zdravko Ponoš, fostul șef al Statului Major General al Forțelor Armate Sârb,e din 2006 până în 2008. Z. Ponoš a fost candidatul la președinție al Alianței Unite pentru Victoria Serbiei la alegerile prezidențiale din 2022. La scurt timp după alegeri, SRCE a fost format ca o divizare a Partidului Popular. A devenit un partid politic înregistrat în iulie 2023, după care a devenit membru al coaliției Serbia Împotriva Violenței, care a contestat alegerile parlamentare, provinciale Voivodina și pentru Adunarea Orașului Belgrad, din decembrie 2023. La aceste alegeri, SRCE a obținut reprezentare în toate organismele. Cu toate acestea, a pierdut reprezentarea în Adunarea Orașului Belgrad pentru că a boicotat alegerile pentru Adunarea Orașului Belgrad, din 2024. SRCE se opune Partidului Progresist Sârb (SNS), aflat la guvernare, și susține aderarea Serbiei la Uniunea Europeană (UE).

[3] Asociația Jurnaliștilor din Serbia este cea mai mare și mai importantă asociație de jurnaliști profesioniști din Serbia și membru cu drepturi depline al Federației Internaționale a Jurnaliștilor (FIJ). UNS a fost înființată la 21 decembrie 1881. Astăzi, are 3.000 de membri activi. Obiectivele Asociației includ: promovarea jurnalismului sârb; - protejarea liberei opinii și exprimări; - protejarea jurnaliștilor și a intereselor profesiei; - consolidarea solidarității jurnaliștilor și asistența acordată colegilor aflați în pericol. Din 1997, UNS organizează școala de jurnalism, concepută pentru începătorii care doresc să înceapă jurnalismul. Școala este organizată de două ori pe an și are o durată de 4 luni. Școala de jurnalism web a fost înființată în 2008, este organizată de două ori pe an și durează două luni. Din martie 2013, această școală oferă programul de învățământ la distanță. Cel mai recent proiect este școala de jurnalism video. Această școală a fost înființată în 2012. Este, de asemenea, organizată de două ori pe an și durează două luni și jumătate. UNS are o vastă experiență în organizarea de conferințe, ateliere de formare pentru jurnaliști, mese rotunde, seminarii pentru PNUD, USAID/IREX, UNICEF, Consiliul de Presă Sârb, Ambasada Japoniei, Ministerele Republicii Serbia, federații sportive etc. Un buletin informativ este pregătit și distribuit de trei ori pe săptămână cu scopul de a informa membrii, mass-media și publicul larg cu privire la activitățile UNS, precum și la evoluțiile din sectorul media sârb, regional și internațional.

[4] Petar Gajdov s-a născut la Skopje. A absolvit Facultatea de Drept a Universității Sf. Chiril și Metodiu din Skopje. A promovat examenul de barou în 2003 și examenul de notar în 2013. În timpul carierei sale profesionale ca absolvent de drept, a lucrat ca avocat stagiar într-un cabinet de avocatură, iar ulterior la Tribunalul de Bază Skopje 2 – Skopje (acum Tribunalul Civil Skopje). Și-a continuat experiența profesională la Curtea de Apel – Skopje, precum și la Municipalitatea Aerodromului. În 2021, s-a alăturat Agenției pentru Protecția Dreptului la Liber Acces la Informațiile Publice ca șef adjunct al Departamentului pentru Afaceri Administrativ-Juridice și Generale. În 2023, a fost promovat în funcția de consilier de stat pentru cooperarea cu deținătorii de informații, cooperare internațională și proiecte, iar în 2025 în funcția de consilier de stat pentru afaceri juridice. Din această funcție, la 08 aprilie 2026, a fost numit director al Agenției pentru Protecția Dreptului la Liber Acces la Informațiile Publice de către Adunarea Republicii Macedonia de Nord.