Israelul sărbătorește de obicei zile comemorative importante conform calendarului ebraic. Prin urmare, Ziua Națională a Comemorării oficiale pentru ziua de 07 octombrie este stabilită pentru 24 Tișrei în calendarul ebraic, care anul acesta este pe 16 octombrie. Ceremonia oficială de stat va avea loc în acea dată la Muntele Herzl (Ierusalim). Întrucât 07 octombrie coincide și cu sărbătoarea evreiască Sukkot din acest an, multe comemorări private și comunitare au fost organizate fie în avans, fie sunt amânate.

Sute de persoane au fost ucise în masacrul de la festivalul de muzică Nova din sudul Israelului, unde teroriștii Hamas au luat cu asalt locația, au blocat căile de comunicație și au ucis oameni în timp ce aceștia încercau să scape. Au împușcat multe persoane de la distanță mică și au tras cu mitraliere și arme antitanc asupra celor care încercau să fugă pe jos.

Hamas a atacat și alte comunități israeliene situate în apropierea graniței cu Fâșia Gaza, inclusiv kibuțul Nir Oz, kibuțul Be'eri și kibuțul Nirim.

În urma atacurilor, anumiți locuitori din regiune au făcut cunoscut mass-media internațională cum militanții Hamas au ucis multe persoane, au jefuit case și au terorizat comunitățile în timp ce oamenii încercau să se ascundă. În unele cartiere din Be'eri, dacă a mai rămas o clădire intactă. Peste 100 dintre cei 1.100 de locuitori au fost uciși, iar alți 30 au fost răpiți în Fâșia Gaza pe 07 octombrie. În localitatea Nir Oz, unul din patru locuitori a fost ucis sau răpit. În timpul atacului de ore întregi, bărbați înarmați Hamas au împușcat locuitorii în casele lor și le-au distrus casele cu grenade. Dar după doi ani de la producerea tragicului eveniment, în Fâșia Gaza mai sunt 48 de ostatici, dintre care se crede că 20 mai sunt în viață. În urma reacției Israelului și desfășurării acțiunilor militare în Fâșia Gaza, au fost ucise peste 67.000 de persoane, majoritatea femei și copii. Ca urmare, guvernul prim-ministrului israelian, Benjamin Netanyahu, s-a confruntat cu acuzații conform cărora răspunsul său a fost disproporționat. O anchetă independentă a ONU a concluzionat că Israelul a comis genocid împotriva palestinienilor, o constatare care reflectă concluziile altor experți în genocid și grupuri pentru drepturile omului, acuzație pe care guvernul israelian a respins-o.

Dar iată că, în data de 29 septembrie 2025, președintele SUA, Donald Trump, și-a făcut publică foaia de parcurs pentru încetarea conflictului și realizarea păcii în Fâșia Gaza, susținând că este „foarte aproape” de a pune capăt războiului de aproape doi ani care a curmat până în prezent zeci de mii de vieți. Este de așteptat ca discuțiile să dureze „câteva zile”, în prezența unor mediatori din SUA, Qatar, Egipt și Turcia. Planul de eliberare a ostaticilor și dezarmarea Hamas a fost publicat în timpul unei întâlniri care a avut loc între D. Trump și prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, președintele american avertizând că va da undă verde continuării acțiunilor militare israeliene dacă Hamas nu este de acord cu propunerile făcute.

În aceeași zi, 29 septembrie, un oficial qatarez și un oficial egiptean, ambii de rang înalt, au făcut cunoscut planul în 20 de puncte negociatorilor Hamas. Este semnificativ a se sublinia aici că planul menționat a fost inițial împărtășit liderilor arabi, în 23 septembrie 2025, în contextul desfășurării lucrărilor Adunării Generale a ONU, de la New York. Totodată, B. Netanyahu, vorbind alături de președintele american după întâlnirea lor de la Casa Albă, a declarat că susține planul lui D. Trump, dar a avertizat și că, dacă Hamas respinge propunerea sau o acceptă și acționează împotriva îndeplinirii acesteia, „atunci Israelul își va termina treaba singur”. De asemenea, B. Netanyahu părea să se opună unor elemente specifice prezentate în planul menționat, privind viitoarea guvernare a enclavei.

În acest context, trebuie menționat că planul lansat în 29 septembrie 2025, care s-a redus la 20 de puncte de la 21 de puncte, prevede ca războiul să se „încheie imediat” odată ce cele două părți vor fi de acord cu propunerea. Atât ostaticii vii, cât și cei decedați, deținuți de Hamas, ar urma să fie eliberați/predați în termen de 72 de ore conform planului, iar „forțele israeliene se vor retrage pe linia convenită pentru a se pregăti pentru eliberarea ostaticilor”. Planul inițial menționa pentru măsurile menționate a fi puse în aplicare cu un calendar stabilit pe durata de 48 de ore. „În acest timp, toate operațiunile militare, inclusiv bombardamentele aeriene și de artilerie, vor fi suspendate, iar liniile de luptă vor rămâne înghețate până când vor fi îndeplinite condițiile pentru retragerea completă și etapizată”, se arată în planul menționat. Mai mult, o altă mențiune prevede în plan că în schimbul eliberării ostaticilor, Israelul va „elibera 250 de prizonieri condamnați pe viață plus 1.700 de locuitori din Fâșia Gaza care au fost reținuți după 07 octombrie 2023, inclusiv toate femeile și copiii reținuți în acest context”.

Tot în planul menționat, dar actualizat, a fost prevăzut ca „pentru rămășițele fiecărui ostatic israelian predate, Israelul va preda rămășițele a 15 locuitori din Fâșia Gaza decedați”. Totuși, este prevăzută și o eventuală retragere israeliană de la punerea în practică a planului menționat în cazul în care Hamas refuză să-l accepte, într-un astfel de context, Israelul continuându-și ofensiva militară în Fâșia Gaza și predând treptat teritoriul unei forțe de securitate interimare. În ambele cazuri, propunerea marchează prima dată când Israelul a fost de acord public să se retragă în cele din urmă din părți ale Fâșiei Gaza și să predea teritoriul unei forțe de securitate internaționale. Propunerea nu stabilește un calendar pentru această predare, dar se stabilește că „Israelul nu va ocupa și nu va anexa Fâșia Gaza”. Propunerea indică, de asemenea, că Israelul trebuie să își mărească semnificativ ajutorul către Fâșia Gaza, chiar dacă Hamas respinge propunerea, Organizația Națiunilor Unite și Semiluna Roșie jucând un rol major. Nu este menționată controversata Fundație Umanitară pentru Gaza, susținută de SUA.

Versiunea planului făcută cunoscută în 29 septembrie nu menționează în mod specific că Israelul nu va executa atacuri pe teritoriul Qatarului, așa cum a făcut-o versiunea prezentată în cursul săptămânii anterioare. Conform unui comunicat al Casei Albe, într-o convorbire telefonică cu prim-ministrul qatarez, care a avut loc în 29 septembrie 2025, B. Netanyahu „a afirmat că Israelul nu va mai comite un astfel de atac în viitor”. În special, propunerea prevede că „nimeni nu va fi forțat să părăsească Fâșia Gaza, iar cei care doresc să plece vor fi liberi să o facă și să se întoarcă” - în ciuda declarațiilor anterioare ale președintelui SUA despre strămutarea forțată și a propunerilor de „proprietate” americană asupra teritoriului afectat de război pentru a o transforma în „Riviera Orientului Mijlociu”. Planul face însă trimitere la un „plan de dezvoltare economică al lui D. Trump pentru reconstruirea și asigurarea resurselor energetice Fâșiei Gaza”, care „va fi creat prin convocarea unui grup de experți care au contribuit la nașterea unora dintre orașele miraculoase moderne și înfloritoare din Orientul Mijlociu”. Nu se specifică cine vor fi acești experți sau dacă au legături comerciale cu președintele american sau cu aliații săi. În același context, este semnificativ a menționa că planul propus în 29 septembrie 2025 descrie două niveluri de guvernare interimară - un organism internațional general și „un comitet palestinian tehnocratic și apolitic”. Conform planului, organismul internațional se va numi „Consiliul Păcii”, fiind prezidat de D. Trump, iar „alți membri și șefi de stat urmând să fie anunțați”, inclusiv fostul prim-ministru britanic, Tony Blair.

Conform planului menționat, SUA „vor colabora cu parteneri arabi și internaționali pentru a dezvolta o Forță Internațională de Stabilizare temporară, care să fie desfășurată imediat în Fâșia Gaza”. Această forță „va antrena și va oferi sprijin forțelor de poliție palestiniene verificate din Fâșia Gaza și se va consulta cu Iordania și Egiptul, care au o vastă experiență în acest domeniu”. „Această forță va fi soluția pe termen lung pentru securitatea internă”, se precizează în document.

Planul prevede ca guvernul de tranziție să conducă Fâșia Gaza până când Autoritatea Palestiniană își va finaliza „programul de reformă” și „va putea prelua controlul asupra Fâșiei Gaza în mod sigur și eficient”, neexistând un calendar pentru această tranziție către Autoritatea Palestiniană. Cu toate acestea, tot în 29 septembrie, B. Netanyahu a sugerat că nu va accepta o Fâșie Gaza condusă de Autoritatea Palestiniană în viitor. „Fâșia Gaza va avea o administrație civilă pașnică, care nu va fi condusă nici de Hamas, nici de Autoritatea Palestiniană”, a subliniat liderul israelian, adăugând ulterior că a apreciat „poziția fermă a lui D. Trump conform căreia Autoritatea Palestiniană nu ar putea avea niciun rol în Fâșia Gaza fără a trece printr-o transformare radicală și autentică”. Totuși, putem spune că planul SUA recunoaște posibilitatea unui stat palestinian, numindu-l ca fiind acel stat „pe care îl recunoaștem ca fiind aspirația poporului palestinian”, dar nespecificând că SUA ar recunoaște un astfel de stat. Trebuie ținut cont de faptul că administrația D. Trump s-a pronunțat vehement împotriva aliaților care au recunoscut un stat palestinian în ultima perioadă. De asemenea, se precizează că „membrii Hamas care se angajează să coexiste pașnic și să își predea armele vor primi amnistiere”. „Membrilor Hamas care doresc să părăsească Fâșia Gaza li se va oferi o cale de trecere în siguranță către țările alese ca destinație”, se precizează, fără a fi însă făcută precizarea ce țări i-ar accepta pe membrii Hamas. Nu este clar dacă vreun membru Hamas ar alege exilul din Fâșia Gaza, mai ales având în vedere posibilitatea ca Israelul să îi poată viza și după plecarea lor de pe teritoriul Fâșiei Gaza.

Conform informațiilor furnizate de mass-media internațională, Hamas a pierdut controlul asupra aproape a întregului teritoriu din Fâșia Gaza, bande și clanuri criminale completând golurile create și punând în pericol situația de securitate, fapt care a condus la evaluări conform cărora societatea de acolo s-a prăbușit complet. Într-un astfel de context, Hamas se confruntă, de asemenea, cu o rivalitate internă sporită, rapoarte recente sugerând că o organizație proeminentă în regiune se numește „Forțele Populare”, membrii acesteia fiind asociați cu contrabanda de droguri și jefuirea ajutoarelor distribuite în regiune. Liderul său a încercat, aparent, să coordoneze și alte grupuri armate pentru a acționa împotriva Hamas. Mulți observatori sunt de acord că nu va fi posibilă neutralizarea completă a Hamas și că va putea fi realizată doar slăbirea grupării, deoarece „Hamas a... prioritizat supraviețuirea în detrimentul confruntării directe”. „Hamas este o ideologie”, așa cum a declarat recent pentru mass-media internațională Hans-Jakob Schindler, expert la Centrul Internațional pentru Combaterea Terorismului, fiind subliniat faptul că „nu poți distruge o ideologie, ci poți doar să-i degradezi capacitățile militare și teroriste.”

O întrebare mult dezbătută în ultima perioadă este cât de mult control mai deține Hamas asupra Fâșiei Gaza, deoarece se cunoaște foarte bine că Hamas are o aripă militară, dar grupul, care este responsabil de enclava de coastă din 2007, a fost anterior responsabil și pentru guvernul civil din Fâșia Gaza: totul, de la spitale și forțe de poliție până la gunoieri. Unii observatori spun că ramura civilă a grupului s-a adaptat, aceasta incluzând o nouă forță de poliție civilă și un sistem neoficial de plăți în numerar pentru funcționarii publici.

Nu poate fi omisă remarca că, în ultimii doi ani, Hamas și-a schimbat tactica. Operează mai mult ca un grup descentralizat și s-a bazat din ce în ce mai mult pe războiul de gherilă, tacticile de tip „lovește și fugi” și ambuscadele cu explozibili, în loc să se angajeze în lupte directe cu forțele armate israeliene. Numărul atacurilor transfrontaliere cu rachete asupra Israelului executate de către Hamas a scăzut semnificativ. Potrivit oficialilor israelieni, o mare parte din arsenalul grupării, în special armament greu, cum ar fi rachetele, a fost distrusă. Totuși, nu poate fi omis faptul că Hamas a reușit să lanseze două rachete în septembrie 2025 și să organizeze atacuri mai complexe asupra militarilor israelieni. Un astfel de atac a fost înregistrat în august 2025, la Khan Younis, atac în care luptătorii Hamas au folosit arme grele și au încercat, de asemenea, să răpească militari israelieni. În zonele pe care armata israeliană le cataloghează ca fiind „curățate”, micile grupuri Hamas au reapărut adesea. Este probabil ca o parte din rețeaua de tuneluri a grupării, care le-a permis organizarea și desfășurarea de atacuri surpriză și ascunderea ostaticilor israelieni, să existe încă. Dincolo de Fâșia Gaza, există dovezi că Hamas și-a intensificat activitățile în Cisiordania ocupată, după aproape 15 ani de liniște relativă acolo, chiar dacă alte grupări palestiniene militante se află încă în prim-planul violențelor din acea regiune.

Deși numărul luptătorilor Hamas poate fi dezbătut intens în prezent, un lucru se pare că este clar: Israelul a ucis majoritatea liderilor superiori ai grupării, rămânând doar un comandant superior din consiliul militar de dinainte de 07 octombrie.

Totuși, „există indicii, inclusiv pe rețelele de socializare, că un număr tot mai mare de tineri palestinieni fără pregătire prealabilă s-au alăturat Brigăzilor Qassam (aripa militară a Hamas) și au desfășurat acțiuni de gherilă”, așa cum a subliniat în luna august Leila Seurat, cercetătoare la Centrul Arab pentru Cercetare și Studii Politice din Paris, în revista Foreign Affairs. Cu toate acestea, mulți observatori internaționali spun că este în interesul ambelor părți să exagereze puterea grupării militante. Pentru Hamas, astfel de informații ar putea fi o modalitate de a-și proiecta puterea pe timpul desfășurării negocierilor de încetare a focului, iar pentru Israel, prezentarea Hamas ca un adversar serios ar putea fi „un pretext pentru distrugerea enclavei și expulzarea locuitorilor acesteia”, așa cum a specificat pentru mass-media internațională Mohammed Al-Astal, un analist cu sediul în sudul Fâșiei Gaza.

A devenit foarte clar că „Hamas a suferit multe eșecuri militare, dar are încă capacitatea de a se regrupa și își păstrează, de asemenea, comanda și controlul”, după cum a subliniat pentru mass-media internațională Marina Miron, cercetătoare în cadrul Departamentului de Studii de Război de la King's College, din Londra. Înainte de începerea războiului în teritoriul palestinian se estima că gruparea militantă avea între 25.000 și 30.000 de luptători. În ultimii doi ani, diverse surse de securitate israeliene spun că au ucis între 17.000 și 23.000 dintre aceștia. Armata israeliană nu a oferit nicio dovadă solidă cu privire la numărul de luptători Hamas uciși, iar mulți observatori sugerează că numărul lor ar putea fi considerabil mai mic. La un an de la începutul conflictului, „rapoarte mai detaliate ale forțelor militare israeliene, privind uciderea militanților Hamas, care conțin detalii privind perioadele de timp, locațiile sau operațiunile desfășurate, prezintă un număr de aproximativ 8.500 de decese”, așa cum a făcut cunoscut, în octombrie 2024, Armed Conflict Location and Event Data (ACLED), un monitor de conflict cu sediul în SUA. „Această cifră include și militanți din alte grupuri armate și, eventual, alți membri Hamas necombatanți”. O bază de date israeliană, citată de mass-media britanică și israeliană, pare să confirme acest lucru, aceasta arătând că, începând cu mai 2025, doar 8.900 de luptători identificați din Hamas sau din Jihadul Islamic, au fost declarați morți sau „probabil morți”.

În contextul general evolutiv prezentat anterior, este semnificativ a evidenția poziția exprimată de prim-ministrul britanic, Keir Starmer, care a cerut, cu ocazia celei de-a doua aniversări a atacurilor din 07 octombrie, eliberarea ostaticilor, mai mult ajutor pentru Fâșia Gaza și progrese către o pace durabilă. El a continuat spunând că prioritatea Regatului Unit în Orientul Mijlociu rămâne aceeași: „Eliberați ostaticii. Creșteți ajutorul în Fâșia Gaza. Și un armistițiu care poate duce la o pace durabilă și justă, ca un pas către o soluție cu două state.” Acest lucru vine după ce guvernul lui K. Starmer a recunoscut oficial Statul Palestina în septembrie, într-o mișcare coordonată cu Canada și Australia, menită să exercite presiuni asupra Israelului. „Salutăm inițiativa SUA pentru pacea în Orientul Mijlociu, iar acest guvern va face tot ce îi stă în putință pentru a aduce ziua în care fiecare copil al Israelului va putea trăi în pace, alături de vecinii săi palestinieni, în siguranță și securitate”, a adăugat K. Starmer.