1. Serbia caută prieteni, aliați și sprijin pe toate direcțiile

În iulie 2023, un grup de 56 de parlamentari europeni și americani a trimis o scrisoare secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Josep Borrell, și secretarului de stat pentru afaceri externe ale Commonwealth-ului (Marea Britanie), James Cleverly, solicitându-se o politică occidentală mai dură față de Serbia, în primul rând în ceea ce privește relațiile sale cu Kosovo.

„Cerem ca echilibrul și proporționalitatea să revină în relațiile cu Kosovo și Serbia”, au solicitat oficialii occidentali, adăugând că abordarea actuală nu funcționează. Serbia nu recunoaște independența Kosovo, care a fost declarată unilateral în 2008, iar tensiunile au fost o constantă între cele două țări, de atunci și până în prezent. Chiar anul acesta, au avut loc mai multe conflicte în nordul Kosovo, unde etnicii sârbi constituie majoritatea populației.

Pentru Richard Kraemer, membru al Institutului de Cercetare a Politicii Externe din SUA, aceste evoluții și poziții pro și contra la nivel internațional nu constituie o surpriză: „Aceste modeste manifestări de nemulțumire față de Belgrad indică faptul că anumiți lideri occidentali s-au săturat de manierele manipulative ale președintele sârb, Aleksandar Vučić”.

Într-un astfel de context, în data de 01 septembrie 2023, în mass-media internațională a apărut informația că formațiunea politică Mișcarea Socialistă (PS) din Serbia – un partener politic în coaliția de guvernământ a Partidului Progresist Sârb (SNS) – a înaintat Parlamentului de la Belgrad o rezoluție prin care îndeamnă țara să limiteze „hegemonia occidentală” și să asigure „reforma fundamentală” a instituțiilor financiare internaționale prin aderarea la blocul BRICS al cărui ultim summit a avut loc în Africa de Sud, în perioada 22-24 august 2023, și la care a fost adoptată decizia să se accepte alți noi membri, primii șase urmând a se alătura începând cu 01 ianuarie 2024.

Descriind-o ca o alternativă la „așa-numita” aderare a Serbiei la Uniunea Europeană (UE), PS, o formațiune politică pro-rusă din coaliția de guvernământ a Serbiei, dorește aderarea țării sale la blocul BRICS ca „alternativă clară” la „așa-numita” cale de aderare a Serbiei la UE. Este de remarcat că rezoluția menționată vine după ce Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, actualii membri ai blocului BRICS, au anunțat că vor primi șase noi membri, accelerând eforturile blocului de a crea o nouă ordine mondială. În acest context, este semnificativ de menționat că alte zeci de țări și-au exprimat interesul de aderare la BRICS.

„Conștienți de faptul că lumea în care trăim se schimbă irevocabil, exprimăm necesitatea deschiderii unui dialog social larg în fața publicului din R. Serbia despre faptul incontestabil că așa-numita cale europeană a Serbiei are o alternativă clară concretizată în procesul de aderare la organizația BRICS”, se arată în rezoluția PS.

Un alt lider sârb, Milorad Dodik, președintele R. Srpska (RS), a făcut și el o sugestie similară, sugerând ca Bosnia și Herțegovina (BiH) să solicite aderarea la BRICS ca alternativă la UE și susținând că ar fi mai rapidă aderarea decât încercarea de a adera la UE, fiind subliniat și faptul că „reprezentanții instituțiilor din R. Srpska vor trimite autorităților BiH o propunere de a lua în considerare o astfel de inițiativă”.

În scrisoarea din iulie la care am făcut referire, parlamentarii SUA și UE l-au criticat pe A. Vučić pentru legăturile strânse și sprijinul acordat lui M. Dodik, în contextul în care acesta din urmă a fost sancționat de SUA pentru „subminarea acordurilor de pace de la Dayton”, un acord de pace care a pus capăt războiului balcanic din anii ‘90.

Un alt obstacol major în calea unor relații mai bune între Belgrad și Occident este poziția pro-rusă a directorului Agenției de Informații și de Securitate (BIA), din Serbia, Aleksandar Vulin, care a fost sancționat de SUA pentru presupusa implicare în transporturi ilegale de arme, trafic de droguri și abuz de funcții publice.

Vulin, a propus și el ca țara sa să solicite aderarea la blocul BRICS în loc să urmărească aderarea la UE. Un nou sondaj indică faptul că mulți sârbi ar favoriza această alegere și, după cum se poate observa, propunerea lui A. Vulin urmează apelului similar făcut de Milorad Dodik, Ambii politicieni pledează de mult timp pentru legături mai strânse pentru țările lor cu Rusia - unul dintre cei cinci membri inițiali ai BRICS - mai degrabă decât cu țările din vest. Ambii au fost, de asemenea, sancționați de SUA.

În altă ordine de idei, este semnificativ a sublinia aici că, în dimineața zilei de 05 septembrie 2023, secretarul general al Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) a participat la ceremonia de deschidere a celui de-al 43-lea Summit ASEAN și a summiturilor conexe, deschiderea oficială fiind realizată de președintele Republicii Indonezia și președintele ASEAN pentru 2023, Joko Widodo și la care au participat liderii statelor membre ASEAN, liderii partenerilor de dialog ai ASEAN, miniștrii de externe ai statelor membre ASEAN și alți invitați.

Este de remarcat că, la summitul ASEAN a participat și ministrul sârb de externe, Ivica Dačić, care a semnat în 04 septembrie 2023 tratatul de cooperare cu ASEAN, dar care a și subliniat că documentul semnat la Jakarta nu contrazice obiectivul principal de politică externă a Belgradului, și anume de aderare la UE. Oficialul sârb a subliniat că: „Am semnat acel instrument de aderare. Serbia este a 52-a țară care l-a semnat. Vorbim de țări care au 600 de milioane de locuitori și câteva mii de miliarde de dolari PIB împreună”. I. Dačić a mai afirmat că: „Avem aproximativ 700 de milioane de dolari în schimburi comerciale și de bunuri cu ASEAN; ne așteptăm ca anul acesta și următorul să fie mai mult de un miliard de dolari”. Acest lucru nu va afecta obiectivele de bază ale politicii externe ale Serbiei – aderarea la UE, iar acest lucru nu contrazice ceea ce a fost semnat la Jakarta. „Aceasta este o aderare la contractul lor, nu suntem un stat membru”, a spus I. Dačić.

Comentariu:

În contextul amplelor demersuri politice, este semnificativ a menționa aici că Serbia a solicitat aderarea la UE în 2009, dar sprijinul public pentru aderare a scăzut pe măsură ce procesul se dovedește a fi unul de lungă durată. Având în vedere posibilitatea de a alege între aderarea la BRICS sau la UE, este de remarcat că în urma sondajelor efectuate, 46,9% dintre respondenți sârbi ar alege BRICS, comparativ cu doar 35% pentru UE. A devenit foarte clar că Serbia caută oficial aderarea la UE și la alte grupuri de state sau organizații ca cele menționate anterior și, în același timp, a condamnat verbal invadarea Ucrainei de către Rusia la ONU, chiar dacă și-a menținut relațiile de prietenie istorice cu Moscova.

Johanna Deimel[1], o expertă germană pe regiunea Balcanilor de Vest, a subliniat în rapoartele publicate că Serbia a acceptat în liniște să furnizeze arme Ucrainei pentru apărarea acesteia împotriva invaziei ruse. „Pe de o parte, Belgradul a fost criticat pentru că a refuzat să se alăture sancțiunilor UE împotriva Rusiei și, pe de altă parte, se pare că, de exemplu, livrările de arme către Ucraina ajută la închiderea ochilor”, a spus ea. Ea a mai subliniat că eforturile de a alinia mai strâns Serbia cu Occidentul sunt complicate de influența Rusiei în mass-media din Balcanii de Vest și de investițiile acesteia în sectorul energetic din regiune. Serbia este aproape în întregime dependentă de aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia și menține relații comerciale și militare cu Moscova, în timp ce și sentimentele pro-ruse sunt la un nivel ridicat în țară. Potrivit J. Deimel, dialogul dintre Belgrad și Pristina „are nevoie de o resetare completă”. „Pentru mine este de neînțeles de ce Josep Borell, șeful diplomației europene, și alții au lăudat atât de mult „Acordul de la Ohrid”, a spus J. Deimel.

Aleksandar Vulin, la care am făcut referire anterior, este un politician și avocat sârb care din 2022 este directorul Agenției de Informații și de Securitate (BIA). Anterior a fost director al Oficiului pentru Kosovo și Metohija, din 2012 până în 2013, ministru fără portofoliu responsabil pentru Kosovo și Metohija, din 2013 până în 2014, ministru al muncii, ocupării forței de muncă, veteranilor și politicii sociale, din 2014 până în 2017, ministru al apărării, din 2017 până în 2020, și ministru al afacerilor interne, din 2020 până în 2022. Nu trebuie omis că, pe parcursul derulării vieții lui politice, A. Vulin a fost numit „om al Moscovei”.

Într-un astfel de context, este firesc a menționa că A. Vulin este fondatorul și fostul președinte al Mișcării Socialiștilor (PS), un partid politic pe care l-a condus între 2008 și 2022 și care a depus rezoluția menționată în Parlamentul de la Belgrad. În anii 1990, A. Vulin a fost un aliat politic apropiat al Mirjanei Marković, soția și partenerul de guvern al fostului lider sârb, Slobodan Milošević, și a servit ca membru de rang înalt al partidelor Liga Comuniștilor – Mișcarea pentru Iugoslavia (SK–PJ) și Stânga Iugoslavă (JUL), în timp ce în anii 2000 a fost membru al Partidului Socialist din Serbia (SPS) înainte de a forma PS. Vulin a fost trecut pe lista neagră de SUA pentru presupusă corupție și promovarea intereselor Rusiei, în luna iulie 2023.

2. Serbia tensionează situația din Balcanii de Vest prin influența sa în Kosovo și Bosnia și Herțegovina (BiH) și acuzațiile aduse Muntenegrului, Macedoniei de Nord și Albaniei

Muntenegru, Macedonia de Nord și Albania au transmis un răspuns ferm și și-au exprimat îngrijorarea după ce ministrul sârb al apărării, Miloš Vučević, care este și șeful Partidului Progresist Sârb aflat la guvernare în Serbia, a declarat că recunoașterea independenței Kosovo de către cele trei state va provoca o reacție dură „la fel ca în Ucraina”.

„Ai făcut o greșeală și te va lovi în cap, la fel ca în Ucraina, îi lovește pe toți cei care au promovat Kosovo și Metohija ca stat independent”, a declarat M. Vučević, postului pro-guvernamental TV Pink, din Serbia. „Ai deschis cutia Pandorei. Răspunsurile dumneavoastră birocratice că Kosovo este sui generis, că este un caz special, sunt ridicole”, a adăugat el.

Ministrul de Externe al Macedoniei de Nord, Bujar Osmani, a declarat că țara sa respinge astfel de comentarii „nepotrivite”. „Optăm pentru stabilitate regională și cooperare, inclusiv cu Serbia și Kosovo. Așteptăm clarificări de la ministrul sârb al apărării”, a spus B. Osmani.

Ministrul sârb al Apărării, M. Vučević, a criticat, de asemenea, Muntenegru pentru încercările continue din țară de a forma un guvern de coaliție după alegerile parlamentare din iunie 2023. El a spus că este întotdeauna considerat ca fiind o problemă ca partidele pro-sârbe să facă parte din guvernul muntenegrean și să participe la conducerea ministerelor, dar nu și pentru partidele pro-albaneze. „În Macedonia de Nord, albanezii reprezintă 25% din populație și au 50% din funcțiile de conducere, iar în Muntenegru, sârbii sunt 30% și nu pot avea conducerea a două ministere sau măcar a unuia dintre ele”, a adăugat.

Vizând atât Podgorica, cât și Skopje, M. Vučević a completat: „Ei spun că ne amestecăm în afacerile lor interne. Vă amestecați în afacerile noastre interne – recunoscând Kosovo ca stat independent, există o ingerință mai proastă, mai indecentă și mai deschisă în afacerile interne?”

Președintele muntenegrean, Jakov Milatovic, a condamnat intervenția lui M. Vučević. „Consider inacceptabilă orice tentativă de intervenție directă sau indirectă a actorilor străini în crearea guvernului din Muntenegru”, a declarat J. Milatovic.

În interviul său, M. Vučević a avertizat, de asemenea, că Tirana a fost implicată în încercarea de a crea o „Albanie Mare” în regiune și a spus că Muntenegru și Macedonia de Nord trebuie să fie conștiente de această amenințare. Prim-ministrul Albaniei, Edi Rama, a spus că „amenințările la adresa stabilității și integrității Macedoniei de Nord și Muntenegrului sunt periculoase și inacceptabile”.

„Să nu uităm că Albania, Macedonia de Nord și Muntenegru sunt aliați NATO pe deplin dedicați securității și integrității teritoriale unul altuia”, a scris E. Rama pe Twitter. „Am realizat în ultimul deceniu în această regiune ceea ce nimeni nu și-ar fi putut imagina în nenumărate decenii înainte și nu putem și nu vom permite nimănui să ne tragă înapoi în trecutul pe care îl lăsăm în urmă definitiv! Împreună! Europa Mare este singurul nostru viitor”, a adăugat el.

La rândul său, prim-ministrul Macedoniei de Nord, Dimitar Kovačevski a încercat să calmeze situația postând o fotografie pe Facebook în care apare cu președintele sârb, A. Vučić, la Atena. „Am vorbit în această seară cu președintele sârb, A. Vučić, la Atena. M-a asigurat că, în calitate de reprezentant al Serbiei, el consideră poporul macedonean și statul macedonean ca fiind excepțional de prietenoși și că, dacă orice cetățean este ofensat de vreun mesaj dat de statul sârb, își va cere scuze personal”, a subliniat D. Kovacevski.

Dar iată că, în contextul fragil de securitate din Balcanii de Vest, la rândul său, președintele kosovar, Vjosa Osmani, a acuzat Serbia că încearcă să destabilizaze Balcanii de Vest într-un mod similar cu modul în care Rusia a acționat împotriva Ucrainei, în 2014. Vorbind în timpul unei vizite la Tirana, pe 4 septembrie 2023, V. Osmani a citat ca punct de referință pentru acțiunile în curs de desfășurare din nordul Kosovo conflictul din regiunea Donbas, din estul Ucrainei, unde separatiștii susținuți de ruși s-au luptat cu forțele guvernamentale ucrainene și au anexat ulterior Peninsula Crimeea, parte a teritoriului Ucrainei.

„Prin implementarea precisă a planului pe care președintele rus, Vladimir Putin, l-a pus în aplicare în 2014 împotriva Ucrainei, președintele sârb, A. Vučić și Serbia urmăresc destabilizarea întregii regiuni a Balcanilor de Vest, iar prin destabilizarea regiunii noastre atacă sistemul de valori pe care UE și NATO se sprijină”, a subliniat V. Osmani. În pofida acestor declarații interesante, V. Osmani nu a furnizat nicio dovadă care să susțină afirmațiile ei, iar oficialii sârbi nu au răspuns nici ei imediat la aceste acuzații.

Comentariu:

Tensiunile dintre etnicii majoritari albanezi din Kosovo și sârbii locali susținuți de Belgrad au condus la izbucnirea unor violențe etnice care au dus la rănirea și a zeci de militari ai forțelor de menținere a păcii ale NATO dislocate în nordul Kosovo, violențe care au generat un astfel de rezultat având loc la sfârșitul lunii mai 2023, după alegerile municipale, care au fost boicotate de etnicii sârbi și după care au fost instalați etnici kosovari albanezi ca primari în zone din nordul Kosovo.

În acest context, SUA și Uniunea Europeană (UE) au criticat lipsa de coordonare a Pristinei atunci când a încercat să instaleze cu forța primari etnici albanezi în zonele cu majoritate sârbă. Câteva săptămâni mai târziu, autoritățile sârbe au reacționat reținând trei ofițeri de poliție kosovari în apropierea graniței lor în circumstanțe neclare și i-au reținut zile întregi. Rolul agitatorilor sârbi în declanșarea violenței și retorica dură a lui A. Vučić din Serbia a ajutat să alimenteze criticile observatorilor internaționali la adresa tuturor părților implicate, chiar și la adresa Occidentului care are rol de mediator într-un context în care relațiile dintre Serbia și fosta sa provincie Kosovo au ajuns la limită de mai bine de două decenii.

Cu toate acestea, în același context, nu trebuie să omitem faptul că discuțiile mediate în majoritatea lor de UE nu au reușit să normalizeze relațiile dintre Serbia și Kosovo. Putem spune că o situație similară este și în BiH, Milorad Dodik, președintele R. Srpska, dominată de sârbi, urmărind din ce în ce mai mult punerea în operă a unor politici din ce în ce mai naționaliste și secesioniste, în timp ce caută legături mai strânse cu Serbia și Rusia.

3. Macedonia de Nord se află într-un criticat proces de modificări legislative care ar putea avea ca obiectiv realizarea unei majorități parlamentare pentru o importantă modificare constituțională

În 06 septembrie 2023, mai multe ONG-uri care luptă împotriva corupției l-au îndemnat pe președintele Macedoniei de Nord, Stevo Pendarovski, să blocheze amendamentele de drept penal adoptate brusc, care se estimează că ar face viața mai ușoară foștilor funcționari publici ce fac obiectul unor cercetări în dosare penale grave. Este vorba de modificările legislative pe care parlamentul țării le-a adoptat în seara zilei de 06 septembrie 2023 într-o procedură rapidă.

Într-o scrisoare deschisă, ONG-urile au subliniat că S. Pendarovski are datoria să nu semneze aprobarea modificărilor, deoarece acestea au fost adoptate într-o procedură inadecvată și ar submina lupta împotriva corupției – și încrederea publicului în aceasta. „Dacă schimbările nu sunt supuse unui veto de către președinte, vor avea ca rezultat ca multe cazuri de mare profil, precum și numeroase cazuri de profil inferior să devină expirate”, așa cum au avertizat ONG-urile. Cazurile remarcate sunt cazuri în curs de desfășurare de mare profil, în care foști lideri politici și oficiali sunt anchetați, acuzați sau judecați pentru diverse forme de „abuz în funcție” și „acțiuni criminale”.

Modificările intervin prin scăderea pedepselor și ca multe dintre ele să fie expirate. În timp ce S. Pendarovski se gândește dacă să utilizeze dreptul de veto sau nu, trecerea bruscă a amendamentelor, propuse de guvernul condus de social-democrați și votate de partidele de guvernământ, a stârnit o alarmă semnificativă.

În 07 septembrie 2023, Comisia de Stat Anticorupție a declarat că este „surprinsă și îngrijorată” de modul în care au fost adoptate amendamentele fără o dezbatere publică adecvată și a spus că acest lucru ar pune în pericol securitatea juridică în țară. „Lupta împotriva corupției va rămâne doar declarativă”, a subliniat comisia menționată.

Schimbarea cheie care a provocat nemulțumirea și protestele este anularea paragrafului 5 al articolului 353 din Legea penală, care prevede pedepse cu închisoarea de cel puțin cinci ani pentru „abuz în serviciu” în achizițiile publice care au prejudiciat bugetul. Un număr mare de foști oficiali de stat și guvernamentali au fost urmăriți penal în temeiul acestui articol în ultimii ani, iar numeroase cazuri sunt încă în desfășurare, fie în faza de anchetă, fie în faza de judecată. Prin eliminarea acestui alineat, procedurile active vor înceta, iar cele inactive vor expira.

O a doua modificare cheie este adusă la articolul 394, care reglementează infracțiunea de „acuzație penală”. În loc de pedeapsa maximă de 10 ani prescrisă anterior, modificarea o reduce la trei ani.

Astfel, în acest context al evoluției din Macedonia de Nord a apărut la nivel internațional și întrebarea: Se pregătește calea pentru schimbările constituționale ce se doresc și urmează a fi făcute?

Trei partide etnice albaneze de opoziție, Alternativa, BESA și Partidul Democratic, la o conferință de presă comună, din 07 septembrie, și-au făcut cunoscute suspiciunile că guvernul ar fi „încheiat un acord” cu N. Gruevski, astfel încât el și mulți foști oficiali să poată evita urmărirea penală și închisoarea în schimbul asigurării posibilului lor sprijin în a influența unii deputați din opoziție pentru a sprijini o schimbare constituțională cheie.

Astfel, după cum foarte bine se cunoaște, bulgarii ar putea fi enumerați printre popoarele fondatoare ale statului macedonean. „Un guvern care cochetează cu N. Gruevski, indiferent de interese, nu mai merită încrederea oamenilor”, au spus cele trei partide politice. Social-democrații, care au o majoritate slabă în parlament, sunt într-o situație dificilă când vine vorba de schimbarea constituțională care trebuie votată până în noiembrie 2023, dacă Macedonia de Nord speră să evite din nou veto-ul Bulgariei pentru aderarea sa la UE.

Se estimează că partidelor de guvernământ le lipsesc cel puțin opt deputați pentru realizarea majorității necesară de două treimi. Ei speră că aceste voturi pot veni din rândurile opoziției conduse de VMRO DPMNE. Totuși, opoziția, condusă acum de Hristijan Mickoski[2], succesorul lui N. Gruevski, a rămas fermă și s-a creat percepția că nu o va sprijini. H. Mickoski a criticat, de asemenea, modificările bruște ale legii și a insistat că acestea au fost făcute pentru a proteja actualii oficiali guvernamentali de urmărirea penală, odată ce își pierd puterea. Prim-vicepremierul guvernului, Artan Grubi[3], a susținut însă că H. Mickoski însuși a insistat asupra acestor schimbări în timpul recentelor întâlniri dintre liderii principalelor partide politice, lansate la începutul acestui an în încercarea de a găsi un consens asupra modificării constituționale.

În explicația sa pentru modificările prezentate parlamentului înainte de vot, guvernul macedonean a insistat că acestea sunt făcute pentru a alinia codul penal la reglementările UE și pentru a-l moderniza. De exemplu, a susținut că articolul 394 a fost depășit, provenind din era iugoslavă trecută.

De asemenea, a remarcat că articolul conține o „incriminare abstractă”, care poate duce la „interpretări diferite” în diferite cazuri și, prin urmare, trebuia schimbat, astfel încât actele penale mai specifice să poată fi adăugate în dreptul penal.

Comentariu:

În cazurile cu numele de cod Talir 1 și Talir 2, de exemplu, fostul prim-ministru al țării, Nikola Gruevski, a fost suspectat că a direcționat ilegal bani destinați drept donații pentru partidul său VMRO DPMNE în activități private. N. Gruevski, care a preluat puterea în 2006, a fost înlăturat în 2017, ca urmare a efectelor de la relansarea interceptărilor telefonice, fiind acum fugit în Ungaria. În cazul cunoscut sub numele de Titanic, care este în derulare, N. Gruevski și alți oficiali, inclusiv foști miniștri din cabinetul său de atunci, sunt acuzați de fraudă electorală în timpul alegerilor locale din 2013.

În cazul cu numele de cod TNT, N. Gruevski a fost condamnat la nouă ani de închisoare în lipsă pentru demolarea răzbunătoare a unei clădiri construite de un fost aliat care între timp și-a schimbat poziția și apartenența politică. Odată cu noile modificări ale Legii Penale, toate aceste cazuri și multe altele fie ar deveni învechite, salvându-i pe N. Gruevski și mulți oficiali de la executarea pedepsei, fie s-ar confrunta în curând cu uzura și, astfel, se vor încheia fără verdicte.

În contextul creat actualmente în Macedonia de Nord, este necesar a se reaminti că, în 2018, când a susținut o amnistie pentru cei care au atacat parlamentul în 2017, guvernul social-democrat, condus atunci de fostul lider, Zoran Zaev, s-a confruntat cu acuzații similare de comerț cu statul de drept pentru a atinge obiectivul politic de implementare a schimbării denumirii țării, așa cum s-a convenit cu Grecia. La scurt timp după amnistia, care a grațiat activiști și membri importanți ai VMRO DPMNE, parlamentul a atins o majoritate de două treimi pentru schimbarea numelui țării în Macedonia de Nord – datorită sprijinului mai multor parlamentari VMRO DPMNE.

[1] Dr. Johanna Deimel a primit titlul de doctor în științe politice, studii slavone și economie de la Universitatea Ludwig-Maximilians, din München. Ea este analist independent pentru Europa de Sud-Est și Balcanii de Vest din martie 2019. J. Deimel a fost director adjunct al Asociației Europa de Sud-Est (Südosteuropa-Gesellschaft, SOG) din 1998 până în martie 2019. Din februarie până în octombrie 2008, a ocupat funcția de director executiv / Șef de cabinet la Oficiul civil internațional din Kosovo. Din 2020, J. Deimel este membră a Consiliului SOG, precum și a Consiliului de administrație al Institutului Kosovar pentru Cercetare și Dezvoltare Politică (KIPRED). Este autoarea și (co-)editoarea a numeroase cărți, lucrări politice și articole în mass-media germană și internațională.

[2] Hristijan Mickoski, profesor universitar și președinte al VMRO-DPMNE. În 2016, a devenit director al SA „Centrale electrice din Macedonia”, iar în perioada 2015—2017 a fost consilier pe probleme energetice al prim-miniștrilor Nikola Gruevski și Emil Dimitriev. El a fost ales lider al VMRO-DPMNE la cel de-al 16-lea congres al partidului de la Valandovo.

 [3] Prim-viceprim-ministrul și ministrul sistemului politic și al relațiilor intercomunitare, Artan Grubi, a declarat că nu are nicio aspirație de a fi primul prim-ministru albanez al Macedoniei de Nord. În schimb, el a dorit să fie amintit pentru construcția Coridoarelor 8 și 10-d, a autostrăzii Skopje – Blace și a legăturii Priștina – Skopje – Tirana, a spus el într-o apariție TV.