Mass-media occidentală a publicat recent informații referitoare la comasarea de trupe rusești la granița cu Ucraina (Kiev Post, 31 octombrie a.c.), aspect care a generat o serie de speculații referitoare la faptul că Moscova ar încerca să soluționeze problema ucraineană prin uz de forță. Aceste temeri au la bază imagini din satelit care arată desfășurări de vehicule blindate și echipamente de sprijin în localitatea Elnia, din regiunea Smolensk – Rusia (Kiev Post, 2 noiembrie a.c.), confirmate și de informații apărute pe rețelele de socializare, care anunță mișcări de trupe rusești și echipamente în zone din apropierea Ucrainei.

Ministerul apărării ucrainean a încercat să calmeze apele declarând că nu a observat nimic ieșit din comun în mișcările trupelor rusești. (mil.gov.ua, 2 noiembrie a.c.) Comandantul Statului Major General al Forțelor Armate ucrainene, Gl. Lt. Serghei Șaptala a insistat că „numărul forțelor [rusești] de la granița cu Ucraina nu a crescut”. (Censor, November 5) Localitatea Elnia este situată la mai puțin de 130 de km de granița de est a Belarulsului, însă la peste 260 de km de granița de nord a Ucrainei.

Cea mai recentă creștere demnă de luat în considerare a numărului trupelor desfășurate de Forțele Armate ale Rusiei în arealele militare din vecinătățile de vest și sud ale graniței cu Ucraina a avut loc în perioada martie-aprilie 2021. Acea creștere rapidă a presupus utilizarea în mod activ a locurilor dedicate pregătiriilor militare din vecinătatea granițelor ucrainene și din Crimeea ocupată. Alături de acele activități au avut loc și mișcări permanente de trupe dinspre și înspre bazele militare și, respectiv, locurile dedicate pregătirilor. (vezi EDM, 8, 20 și 27 aprilie, 3 și 12 mai a.c.) În schimb, partea ucraineană nu consideră că cele mai recente mișcări ale trupelor rusești reprezintă un lucru ieșit din comun.

De fapt, începând cu 2014, Moscova și-a mărit treptat efectivele militare din districtele militare din sud și vest, moment în care relațiile cu Occidentul s-au deteriorat rapid, din cauză că Rusia a invadat Ucraina. Luând în considerare opoziția acerbă a Kremlinului față de Organizația Atlanticului de Nord (NATO), situația politică din Ucraina și orientarea acesteia către Alianță, demararea expansiunii militare a Rusiei într-o direcție strategică – spre vest – este justificată.

În 2016, ministrul apărării rus, Serghei Șoigu a anunțat înființarea a două noi divizii în cadrul Corpului 20 Armată din Districtul Militar de Vest. (RIA Novosti, TASS, 4 mai, 2016; vezi EDM, 5 aprilie, 2016) La acest moment, ele sunt Divizia 3 Infanterie Motorizată din Valuiki, regiunea Belgorod și Divizia 144 Infanterie Motorizată din Elnia, regiunea Smolensk. Ca parte a procesului de schimbare a defensivei și îndreptării acesteia către vest și sud-vest, Rusia și-a modernizat poligoanele existente, și-a refăcut garnizoanele abandonate și a înființat baze militare permanente de-a lungul graniței cu Ucraina, Belarus și cu statele baltice. Însă, Rusia mai trebuie să-și completeze lipsurile cu echipamente și efective.

Sedii și unități aparținând celor două divizii au fost utilizate în cadrul exercițiului militar comun ruso-bielorus, Zapad, desfășurat la jumătatea lunii septembrie 2021. (vezi EDM 9, 16 și 29 septembrie). Acestora li s-au alăturat și elemente ale Armatei 41 Combinată a Rusiei (Districtul Militar Central), cu sediul în Novosibirsk. După finalizarea exercițiului, echipamentul militar utilizat de aceste elemente a rămas la poligonul din Pogonovo, din regiunea Voronej și la Elnia, din regiunea Smolensk. (Kiev Post, 31 octombrie a.c.) Conform unor imagini din satelit, publicate recent în mass-media, aceste echipamente sunt amplasate în aer liber (Kiev Post, 2 noiembrie a.c.) departe de bazele de unde au fost aduse și fără să poată fi utilizate pentru activități programate de mentenanță.

Amânarea returului echipamentului la locul de proveniență poate semnifica fie că Rusia intenționează să îl utilizeze în viitor, fie că dorește să îl transfere permanent în cadrul nou-înființatelor divizii din Elnia și Valuiki. Oricum, acest aspect demonstrează că, la acest moment, cele două divizii, 3 și 144 nu funcționează la capacitate completă.

Consolidarea Corpului 20 Armată cu două noi divizii, precum și a Corpului 8 Armată de la granița estică a Ucrainei a schimbat modul de acțiune al activităților militare rusești din regiune. Când spunem acest lucru, ne referim mai ales la aria de operațiuni a Diviziei a 3-a (Valuiki, regiunea Belgorod; Boguchar, regiunea Voronej; poligonul Pogonovo și regiunea Voronej) și la accea a celei a 144-a (Klințî și Pocep regiunea Briansk; Elnia, regiunea Smolensk). Înaintea conflictului cu Ucraina, aceste zone aparțineau mediului rural, unde prezența militară era minimă. Însă, odată cu înființarea bazelor militare permanente, în regiune s-a intensificat transportul de sorginte militară, aferent exercițiilor de luptă, logisticii și aprovizionării specifice. În plus, apariția noilor elemente de comandă și control a avut ca rezultat creșterea activității electromagnetice în zonă. Toate aceste lucruri ar trebui acum considerate ca fiind o rutină a prezenței militare rusești de-a lungul graniței de nord a Ucrainei.

Caracterul ocazional al activității militare rusești ar trebui de asemenea luat în considerare. Perioada pregătirilor de vară se încheie în octombrie-noiembrie, după care majoritatea trupelor se întoarce de la locurile de pregătire, la bazele de unde a plecat. Spre exemplu, echipamente de apărare antiaeriană care au fost utilizate în pregătire trebuie transportate via cale ferată, de la poligonul Asuluk în regiunea Astrahan, pe o distanță de peste 1000 de km. Un observator din afară, care nu este la curent cu aceste activități, poate interpreta acțiunile de față ca fiind dovada vie a intensificării activităților militare fără un scop bine definit. Și este clar că o asemenea incertitudine dă naștere la spuspiciune și neliniște.

Înființarea în ultimii cinci ani ai unor noi baze militare divizionare în regiunile rusești din apropierea Ucrainei a dus automat la intensificarea transportului sezonier de echipamente și personal militar în arealul de 200 de km din apropierea granițelor ucrainene. Fie că este intenționat sau nu, această activitate contribuie la strategia „asimetrică” de amploare a Rusiei care presupune exercitarea unor presiuni de tip psihologic asupra Kievului și Occidentului, prin intermediul dimensiunilor militară, economică și informațională. Acel fenomen ar trebui să fie familiar, însă este nevoie de precauție, ca nu cumva percepția statelor democratice occidentale față de intențiile reale ale Rusiei și acțiunile disimulate ale acesteia să fie deteriorată sau schimbată.

O Ucraina liberă, prosperă și independentă rămâne în atenția actualului regim de la Moscova. De asemenea, Ucraina reprezintă și o provocare strategică esențială pentru aceasta din urmă. Rusia va încerca prin orice mijloace să destabilizeze Ucraina, astfel încât să fie prima care „să ofere ajutor poporului ucrainean ca să îndepărteze regimul care se opune Rusiei.” În sipetul „amenințărilor asimetrice” al Kremlinului se găsește deja instrumentul militar necesar îndeplinirii acestui deziderat.