Acasa De interes Materiale Ediţii tiparite Autori
Contenciosul palestiniano-israelian: la masa negocierilor sau la Tribunalul Penal de la Haga?
În ianuarie 2015, Statul Palestina a aderat la Tratatul de la. Pe această bază a solicitat Tribunalului deschiderea unei anchete asupra situației din teritoriile ocupate de Israel în anul 1967 și urmărirea penală a eventualelor delicte de război și crime împotriva umanității comise de Israel cu începere din 2014.
La 5 februarie 2021 judecătorii tribunalului de la Haga au decis că jurisdicția teritorială a Curții include și teritoriile ocupate de Israel în 1967.

1. Preambul

În luna ianuarie 2015, Statul Palestina, în calitate de membru cu statut de observator al Organizației Națiunilor Unite, a aderat la Tratatul de la Roma – actul fondator al Curții Penale Internaționale de la Haga. Pe această bază, partea palestiniană a solicitat Tribunalului deschiderea unei anchete asupra situației din teritoriile ocupate de Israel în anul 1967 (respectiv Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est) și urmărirea penală a eventualelor delicte de război și crime împotriva umanității comise de Israel cu începere din 2014 – anul intervenției militare israeliene care, sub numele de cod „Strong Cliff”, a vizat Fâșia Gaza și prezența și infrastructura mișcării islamiste palestiniene Hamas în acest teritoriu. După o analiză care a durat cinci ani (2014-2019), procurorul general al Curții Penale Internaționale, Fatou Bensouda, din Gambia, a reținut că în Israel și teritoriile palestiniene au fost comise acte penale și a decis clarificarea neechivocă a măsurii în care competențele jurisdicționale ale instanței includ și teritoriile sus menționate, respectiv Malul de Vest al Iordanului, Gaza și Ierusalimul răsăritean.

La 5 februarie 2021, cu o majoritate de 2 la 1, judecătorii tribunalului de la Haga au decis că jurisdicția teritorială a Curții include și aceste teritorii ocupate de Israel în iunie 1967. Cu mențiunea că instanța din Olanda nu judecă state, ci persoane virtual responsabile de delicte ce țin de sfera dreptului penal internațional – în  cazul de față fiind vizate eventuale crime de război, crearea ilegală de așezări în „teritorii”, schimbarea forțată a identității demografice, culturale, istorice. Aceluiași cadru se circumscriu și actele penale săvârșite de mișcarea islamistă Hamas împotriva statului Israel.

Procurorul general Fatou Bensouda

Teoretic, în  cazul persoanelor care ar face obiect de urmărire judiciară, pe numele lor sunt emise mandate internaționale, iar dacă statele de apartenență a acestora refuză să colaboreze, cele 123 de state membre ale Tratatului fondator de la Roma sunt obligate ca, pe teritoriul lor, persoanele vizate să fie reținute și predate Curții Penale Internaționale.

Mai trebuie spus că, la finele lunii mai a.c., mandatul de nouă ani al procurorului general Fatou Bensouda se încheie și că, la 12 februarie, Curtea l-a desemnat ca succesor pe britanicul Karim Khan – care își va prelua, oficial, atribuțiile la 16 iunie. Cu toate acestea, invitată, în vara trecută, la Radio France 24, magistrata Bensouda își afirma hotărârea de a continua ancheta „în pofida presiunilor la care este supusă de către Israel și Statele Unite ale Americii”, care nu sunt membre ale Tribunalului de la Haga.

Karim Khan, viitorul procuror general al CPI

2. Primele reacţii

Așteptată de mai multă vreme cu aceeași atenție atât de către israelieni, cât și în mediile palestiniene, decizia Curții Penale de la Haga a stârnit reacții vii și diametral opuse de ambele părți.

Într-un comunicat de presă, premierul Benjamin Netanyahu afirma că „astăzi, Curtea a demonstrat, încă odată, că nu este o instituție judiciară, ci un organ politic. Prin decizia sa, Tribunalul Penal Internațional prejudiciază dreptul democrațiilor de a se apăra împotriva terorismului”. În aceeași ordine de idei, șeful executivului de la Tel Aviv aprecia că „atunci când Curtea Penală Internațională anchetează Israelul pentru false crime de război, este vorba de antisemitism, pur și simplu… Curtea creată pentru a împiedica atrocități precum Holocaustul lovește în singurul stat al poporului evreu”.

De partea cealaltă, prim-ministrul palestinian Mohammed Shtayyeh a salutat decizia care „constituie o victorie pentru justiție, pentru omenire, pentru valorile adevărului, echității, libertății și pentru sângele victimelor și pentru familiile lor”.

Israel și Statele Unite au criticat în mai multe rânduri Tribunalul de la Haga, iar Casa Albă sub administrația Donald Trump a impus chiar sancțiuni asupra instituției și a procurorului General Fatou Bensouda. La începutul acestui an, el a solicitat noului președinte, Joe Biden, abrogarea sancțiunilor, sub argumentul, deja amintit, că „Tribunalul nu judecă state, ci persoane”.

3. O lungă și sinuoasă cale

Este cunoscut că precedentele cazuri soluționate de Tribunalul Penal au fost, fiecare în parte, demonstrații elocvente ale gradului de complexitate, mobilizării de energii și durabilității în timp. La acestea se adaugă, în cazul de față, incertitudinile existente cât privește disponibilitatea noului procuror general de a prelua și duce mai departe moștenirea lăsată de Fatou Bensouda. Dar, indiferent de evoluția sa ulterioară, acest subiect este important și elocvent din mai multe puncte de vedere.

Prin includerea teritoriilor palestiniene în sfera de competență jurisdicțională, decizia Instanței internaționale plasează „statul palestinian”’ recunoscut de ONU și admis, cu titlu de membru observator al organizației internaționale, pe picior de egalitate cu celelalte state ale hărții globale.

În al doilea rând, decizia permite inițierea de anchete juridice având ca obiect resortisanți israelieni, chiar dacă Israelul nu este stat afiliat la Tratatul fondator al Curții Penale Internaționale.

În al treilea rând, Curtea a stabilit o manieră neutră și echitabilă de lucru atunci când a precizat că posibilele urmăriri juridice pentru încălcări ce țin de dreptul penal internațional vor avea – după caz și fără discriminare – drept subiecți, cetățeni israelieni și palestinieni suspecți de a fi comis fapte de competența judiciară a dreptului penal. Această abordare explică și faptul că, din punct de vedere temporal, eventualul proces de urmărire juridică pornește din anul 2014 – când, în intervalul 8 iulie-26 august, sub numele de cod „Strong Cliff”, armata israeliană a executat în Fâșia Gaza controlată de mișcarea Hamas și de Jihadul Islamic Palestinian una din cele mai dure intervenții de la războiul din 1967. În cele peste 40 de zile de lupte acerbe, atât partea israeliană cât și combatanții islamiști au comis violări serioase și numeroase ale legilor internaționale ale războiului. Un număr de 85 de israelieni și  2.256 palestinieni combatanți și civili au fost uciși, iar peste 2.000 de israelieni și peste 17.000 palestinieni au fost răniți, inclusiv în urma repetatelor tiruri de rachete lansate din Gaza asupra așezărilor și orașelor israeliene – acțiuni care au constituit cauza principală a ripostei armatei israeliene.

Pe lângă conținutul său privitor la posibilele acuzații susceptibile de a face obiect de urmărire penală, decizia Curții Penale a survenit într-un context preocupant pentru partea israeliană. Și este vorba, mai întâi, de problemele pe care însuși premierul Netanyahu le are în raport cu justiția israeliană. În al doilea rând, eșichierul politic israelian este în așteptarea unui al patrulea scrutin electoral în ultimii doi ani, în condițiile în care coaliția de guvernământ, compusă din Formațiunea Likud și Partidul Albastru și Alb al lui Dany Gantz, este șubrezită de controverse interne care i-ar putea pune sub semnul întrebării capacitatea de supraviețuire ca forță politică.

Nu în ultimul rând, în mediile politice și mediatice israeliene se resimte o greu disimulată îngrijorare generată de faptul că, în contradicție cu o veche tradiție cerând ca noii președinți americani să aibă, din proprie inițiativă, convorbiri protocolare și de curtoazie cu liderii principalilor aliați ai Statelor Unite, la o lună de la instalare Joe Biden păstrează tăcerea ignorând cutuma convorbirii, la început de drum, cu conducătorii statului Israel – Benjamin Netanyahu, în acest caz. Să repete Joe Biden atitudinea lui Barack Obama față de relațiile cu Statul Israel și dosarul palestinian?

În sfârșit, un element deosebit de sensibil provoacă neliniște – anume că eventualele cercetări ale Tribunalului vor avea înscrise în inventarul tematic chestiunea politicii israeliene de colonizare în teritoriul palestinian Cisiordania, un subiect tabu și intangibil pentru statul evreu.

Situația nu este una extremă și alternative pentru a ocoli inconvenientele există. Israelul poate să decidă desfășurarea unei anchete proprii, interne, ceea ce ar face inoportună ancheta Curții. În egală măsură, un proces juridic al Curții Penale poate fi evitat prin recursul la un atu politic și anume acceptarea deblocării și reluării negocierilor de pace cu palestinienii. Chiar și în varianta extremă, a declanșării anchetei, Israelul va dispune de alte procedee pentru a pune bețe în roțile tribunalului, prin lipsa cooperării în anchetarea propriilor cetățeni și în derularea cercetărilor în teritoriile palestiniene și în estul Ierusalimului, unde controlul israelian este predominant și deplin.

Sediul Curții Penale Internaţionale, Haga

În abordarea juridică a acestui dosar, partea israeliană poate invoca nulitatea plângerii depuse de palestinieni la Curtea Penală în măsura în care aceasta constituie o încălcare a Acordurilor de la Oslo, care stipulează că orice conflict de interpretare și aplicare va fi soluționat prin negocieri și consultări între palestinieni și israelieni. Argument ușor demontabil, însă, prin invocarea faptului că Israelul, în strânsă coordonare cu Statele Unite, a întrerupt orice dialog și orice consultare cu partea palestiniană, care nu a fost consultată – potrivit aceluiași Acord de la Oslo – atunci când au fost luate măsurile unilaterale cunoscute sub denumirea de „Afacerea secolului”. Aceasta, prin denunțarea formulei „celor două state” și înlocuirea acesteia cu formulări fanteziste precum „pacea economică“ și „pace prin prosperitate”, a blocat, în mod abrupt și nerealist, ideea însăși a negocierilor politico-diplomatice, ca instrument de abordare a conflictului palestiniano-israelian.

4. SUA – Curtea Penală în era Biden: o ranchiună continuă

Readucerea în lumina rampei a implicării Tribunalului Penal de la Haga nu a fost întâmplătoare, cel puțin cât privește momentul ales pentru această aruncare a mănușii: cu puțin timp înainte de plecarea lui Donald Trump de la Casa Albă și cu doar trei luni înainte de plecarea procuroarei Fatou Bensouda din sistemul Tribunalului Penal Internațional. După toate probabilitățile, „tam-tam-ul” anchetei va fi lăsat, integral, în grija succesorului Karim Khan.

Relațiile dintre Washington și Curtea Penală de la Haga nu au strălucit prin cordialitate, astfel încât optimismul celor care speră că venirea lui Joe Biden la cârma Americii va corecta o istorie tensionată riscă să rămână un simplu pariu. Tensiunea dintre Casa Albă și instituția de la Haga datează de pe vremea lui Bill Clinton, care a semnat, dar nu a ratificat niciodată aderarea Americii la Tratatul de la Roma. Sub administrația Donald Trump, aceste raporturi s-au acutizat, ca urmare a unei anchete deschise de Tribunal în legătură cu posibile crime de război comise de americani în Afghanistan. A fost momentul în care Donald Trump și-a îndreptat artileria sancțiunilor asupra corpului de judecători ai Curții Penale.

Astăzi, relaționarea dintre Benjamin Netanyahu și Joseph Biden începe într-un climat în nuanțe gri. Premierul „Bibi” Netanyahu s-a aflat în ultimele rânduri ale plutonului liderilor care l-au felicitat pe Biden pentru victoria electorală. Pe de altă parte, într-o lună de „mandat Biden” liderul de la Casa Albă nu a găsit timp pentru o convorbire protocolară cu aliatul strategic din Țara Sfântă. La 6 februarie, după instalarea lui Joe Biden în Biroul Oval, Departamentul de Stat a emis un document public de dezavuare a deciziei Curții Penale. Pe această bază, este puțin probabil că poziția noului președinte american în contextul triadei Biden - Netanyahu - Tribunalul din Haga se va schimba în mod semnificativ. Mai credibilă pare a fi presupoziția că administrația americană va face uz de instrumentele de care dispune pentru a frâna o anchetă a Tribunalului, inclusiv prin exploatarea prevederilor din Tratatul de la Roma care permit Consiliului de Securitate al ONU să amâne, repetitiv, pentru perioade de 12 luni, orice anchetă a Curții Penale. Ceea ce înseamnă un puternic atu utilizabil de către partea americană pentru a face ca dreptul internațional să nu devină o realitate și pentru arealul teritoriilor palestiniene.

Pentru ansamblul contenciosului palestiniano-israelian, decizia Tribunalului ar putea să fie privită fie ca o biruință vremelnică, fie ca un duș rece care să reamintească celor interesați că de ei și nu de altcineva depinde coexistența și pacea.