Contrar unor comentatori optimişti, administraţia Donald Trump nu a renunţat şi nici nu are intenţia de a renunţa la implemenarea iniţiativei de soluţionare a dosarului palestinian, etichetată chiar de ocupantul fotoliului prezidenţial din Biroul Oval drept „Afacerea secolului”.

De la începutul anului şi chiar mai devreme, lumea a fost acaparată, cu valorile, frustrările, nedumeririle sale şi, mai ales, cu cifrele înspăimântătoare care cuantifică numărul celor învinşi de miasmele otrăvitoare ale ucigătorului COVID-19. Despre această lume bolnavă s-au scris rafturi întregi de cărţi în care leit-motivul obsedant a fost întrebarea dacă „lumea de după” va mai fi aşa cum am ştiut-o mai înainte.

Serbia nu înlocuiește Occidentul ca partener principal şi orice volum de asistență chinezească în combaterea coronavirusului nu va schimba aceasta.

Pentru regiunea Orientului Mijlociu, agenda politică a anului trecut a fost copios dominată de redundanta paradigmă numită „afacerea secolului”. Un titlu promiţător pentru noua iniţiativă lansată de preşedintele Donald Trump care, renunţând la mai vechile planuri americane de construcţie a „noului” sau „marelui” Orient Mijlociu (lansat şi acesta, în anul 2000, de către fostul secretar de stat Condoleeza Rice), îşi propunea un obiectiv pe cât de „modest”, pe atât de dificil şi complex - cel al soluţionării definitive şi durabile a conflictului palestiniano-israelian.

Balcanii de Vest (Albania, Bosnia și Herțegovina, ”Kosovo”, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și, uneori, Croația și Slovenia) reprezintă o regiune din Europa care se străduiește (cel puțin la nivel declarativ!) să împărtășească valorile europene și să intre în marea ”familie europeană” reprezentată de Uniunea Europeană (UE), dar se confruntă cu o serie de provocări. Această situație nu este o noutate, Balcanii de Vest reprezentând, ca și Balcanii, în general, o regiune cu caracteristici specifice și care a știut să pună la încercare întreaga lume, iar asta nu o dată

Într-un context geopolitic instabil, cu tensiuni din ce în ce mai puternice pe arena internațională, procesul de reformare al Uniunii Europene, în context post-Brexit, nu poate neglija modul în care statele membre își propun să se raporteze la dimensiunea securităţii şi apărării.

Ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Euratom reprezintă o provocare majoră pentru statele membre, cu implicații economice, financiare, sociale și politice complexe asupra întregului acquis comunitar.
Sergiu Mişcoiu, profesor universitar la Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca ne oferă o imagine de ansamblu cu privire la perspectivele şi provocările privind proiecția identitară a UE în context post-Brexit, în interviul acordat lui Vladimir Adrian Costea, pentru Pulsul Geostrategic.

În ultimii zece ani romanul distopic de referință scris de Orwell, 1984 s-a aflat de două ori în fruntea listei celor mai bine vândute cărți. În 2013, după ce Edward Snowden a lăsat să transpară informații referitoare la vasta rețea de operațiuni de supraveghere a NSA, vânzările romanului 1984 au crescut exponențial, datorită unei explozii de similitudini cu entitatea totalitară tentaculară din roman, intitulată „Fratele cel Mare”. Vânzările au crescut din nou cu peste 9500% la finalul anului 2017, când un funcționar de la Casa Albă a făcut referire trecător la „informații indirecte”, când a fost abordat cu privire la o serie de declarații false emise în trecut.

Sistemul de tratate de la Versailles, din 1919-1920, de după primul război mondial, înlocuiește statul de tip imperial cu statul național și încheie, practic, un proces derulat pe tot parcursul secolului XIX, de formare a statelor europene moderne. Primul stat care s-a desprins din Imperiul Otoman a fost Grecia, în urma unui îndelungat război ruso-otoman, încheiat prin Pacea de la Adrianopol, la 1829, care recunoaște independența noului stat . A fost nevoie de 30 de ani pentru ca o nouă formațiune statală să se poată desprinde din același imperiu ”bolnav”, statul român. Acesta a apărut în urma unui război intra-european, Războiul Crimeii, încheiat prin Pacea de la Paris, din 1856. În baza prevederilor acestui tratat, puterile europene implicate în conflict – Anglia, Franța, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Prusia și Sardinia, pe de o parte și Imperiul Rusiei, statul învins, pe de altă parte, acceptă ideea unirii Principatelor Moldova și Țara Românească.

Din partea editorului